3,709 matches
-
cu patru degete (trei îndreptate înainte și unul înapoi), cu ghearele lungi, ascuțite și încovoiate. Are vedere foarte bună, putând distinge de la mari înălțimi prada: păsări, șoareci, iepuri, insecte. Se aruncă asupra prăzii, o apucă cu ghearele, o sfâșie cu ciocul și o înghite nemestecată; uliul este o pasăre răpitoare de zi. Hrănindu-se cu carne, pilota sa este mai puțin dezvoltată decât a altor păsări care se hrănesc cu grăunțe. Alte păsări răpitoare de zi sunt șoimul, șorecarul. Speciii dispărute
Uliu () [Corola-website/Science/308503_a_309832]
-
ul ("Grus grus") este o pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și cu picioarele lungi, cu penele cenușii și cu o pată roșie pe cap. El face parte din familia „Gruidae”, și cuprinde circa 18 specii care trăiesc în regiunile temperate și tropicale, cu excepția Americii de Sud. În România trăiesc
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
corbii, șoimii, vulturii, dar și de oameni. Pentru a-și proteja puii, se strâng în grupuri și dorm laolaltă, în timp ce câteva păsări stau de pază. Majoritatea speciilor de cocori sunt pe cale de dispariție, pentru că oamenii le distrug habitatul. Cocorii au ciocul, gâtul și picioarele lungi. Deși seamană cu egretele și cu alte păsări cu picioare lungi care fac parte din familia Ardeidae, ordinul Ciconiiformes, cocorii au fost plasați recent în ordinul Gruiformes. Cea mai mare specie de cocor este "Grus antigone
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
Culesul viilor reprezintă un film publicitar, cu o parte jucată, realizat în 1912 de către operatorul Gheorghe Ionescu-„Cioc”. Premiera a avut loc pe 3 ianuarie 1913, la cinematograful bucureștean „Clasic”. În film jucau actorii Ion Iancovescu și Mitzi Ignătescu, restul imaginilor fiind luate la Valea Călugărească, în via coproducătoarei firme „Dealul Zorilor”. De-a lungul filmului este prezentat
Culesul viilor (film) () [Corola-website/Science/306544_a_307873]
-
I, Carol al II-lea (2 modele) sau Mihai I (2 modele), încoronate și înconjurate cu o coroană de frunze de stejar din aur. Hampa drapelelor avea în vârf o acvilă de metal cu zbor jos, încoronată și purtând în cioc o cruce. Mărcile amiralilor (inclusiv vice- sau contra-) indicate în amintitul album „Flaggenbuch”, aveau o formă pătrată și prezentau tricolorul românesc. Șeful Statului Major al Forțelor Navale avea drept însemn specific pe fâșia albastră două stele albe și două ancore
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
cel al Hawaiianelor, dar fără neajunsurile feedback-ului creat de dozele și difuzoarele folosite la volum ridicat. Chitarele electrice dezvoltate de Leo au un grif detașabil, într-o construcție "modulară", care să permită înlocuirea în câteva minute. Design-ul headstock-ului ("ciocului") chitarei, cu toate cele șase chei pe o singură parte, precum și design-ul double cutaway al modelului Stratocaster, dozele "single-coil", selectorul cu trei poziții, puntea reglabilă cu trei bolțuri pentru ajustarea înălțimii și lungimii scalei, sunt elemente dezvoltate de către Leo
Fender () [Corola-website/Science/308415_a_309744]
-
al mazării prin forma frunzelor și a păstăii, care de cele mai multe ori închide două sau trei boabe, foarte rar o singură boabă. Boabele năutului sunt asemănătoare cu cele de mazăre, singura deosebire fiind excrescența caracteristică a embrionului în formă de cioc, ce se aseamănă cu capul unui berbec; sunt colorate în roz deschis, galben și foarte rar cafeniu. ul face parte din genul "Cicer" L. care cuprinde mai multe specii. Specia cultivată este "Cicer arietinum" L. care se împarte în patru
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
de milioane de ani, și nu este un proces deci observabil. Contrar spuselor creationisților, macro și microevoluția descriu procese fundamental identice pe scari de timp diferite. Speciația poate apare ca rezultat al unor diferențe mici, așa cum sunt coloritul sau forma ciocului la unele păsări. Totuși, pe măsură ce speciile evoluează divergent și speciația se repetă, aceste diferențe se acumulează și devin mai pronunțate. Astfel, speciația constituie începutul modificărilor macroevolutive. La fel ca și în cazul microevoluției, transformările macroevolutive se acumulează prin aceleași procese
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
pe nume tot Alice. A spus despre soția lui că nu era "nec bella nec puella" - literalmente, „nici o perlă, nici o fată”, vrând să spună că nu era nici tânără, nici frumoasă. Erasmus i-a descris cu cruzime nasul ca fiind „"ciocul în formă de cârlig al harpiei"”. Deși aveau caractere diferite, se pare că și soția sa s-au apropiat foarte mult unul de celălalt, chiar dacă nu a putut s-o educe precum o educase pe Jane. În epitaful său, scris
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
masculul, iar ”huang” este femela. Deși pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singură pasăre, având o semnificație superioară și rang imperial. Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoș, gușă de rândunică, gât de șarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de pește; din față arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască țestoasă.” Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
bucal gura și cu faringele prin istmul faringian, având rolul de rezonant sonor pentru vocea produsă de coardele vocale, în parte rol în respirație și funcția cea mai importantă este calea de introducere a hranei, la păsări fiind reprezentat prin cioc iar la mamifere prin gură. Animalele în procesul de evoluție au un sistem de digestie a hranei care este introdusă prin gură și care după procesul de digerare și absorbție la nivelul tractusului digestiv va fi eliminat prin anus (orificiul
Cavitate bucală () [Corola-website/Science/302079_a_303408]
-
înregistrate în intervalul 0.69 - 1.63 kg , devenind una dintre cele mai grele cântătoare.Păsările din regiuni mai reci, cum ar fi Himalaya și Groenlanda sunt, în general, mai mari, în timp ce cele din regiunile mai calde sunt mai mici.Ciocul este mare și ușor curbat.Are o alungită, puternică coadă, cea mai mare parte având un penaj negru, și un maro inchis. Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele penelor de pe gât au culoare maroniu-gri. În afara dimensiunii sale
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
mai mare parte având un penaj negru, și un maro inchis. Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite și bazele penelor de pe gât au culoare maroniu-gri. În afara dimensiunii sale mai mari,corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin un cioc mai mare și mai greu, și o pană în formă de coadă. Vocabularul său este foarte vast și complex. În zbor penele produc un sunet scârțâitor care a fost asemănat cu un foșnet de mătase. Corbii comuni pot prospera într-
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
detaliu. Au fost înregistrate 15 vocalize din 30 de categorii, cele mai multe dintre ele fiind folosite pentru a vorbi cu alți corbi. Sunetele înregistrate includ strigăte de alarmă, de urmărire sau de zbor.Printre cele non-vocale sunt vâjâitul aripilor și pocnetele ciocului. Aceste bătăi și ciocănituri au fost întâlnite mai des la femele decât la masculi. În caz că un membru a dispărut, sunetele sunt folosite de partenerul său pentru a-l încuraja să se reîntoarcă. Creierul corbilor este unul dintre cele mai mari
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
constant, inițial, vulturul și crucea heraldică erau mobilele ce constituiau cimierul, coborând în timp pe scutul stemei și devenind mobilele fundamentale. De-asemenea, crucea a stat în stânga vulturului, dar, în timp, aceasta a ajuns să fie ținută de acesta în cioc. În privință formei vulturului, el a fost inițial reprezentat îndreptat spre dreapta, privind spre stânga scutului, cu aripile strânse. Ulterior, forma o să se modifice, vulturul fiind reprezentat cu aripile deschise, privind spre dreapta sau stânga, sub denumirea de "aquila valachica
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
unele reprezentări cu un câmp verde. Smalturile heraldice folosite A existat o varietate de culori folosite pentru elementele heraldice, fiind greu de precizat care au fost cele mai folosite. Vulturul a fost reprezentat în culoarea neagră („nisip”) tot, respectiv cu ciocul, ghearele, roșii, dar nu sunt puține cazurile când el apare reprezentat în galben („aur”). În privința culorii scutului, de la apariția vulturului pe el, el a fost, în general, reprezentat în albastru („azur”), așa cum apare și pe primele steme ale României, dar
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
aur” sau în roșu. În perioada modernă a reprezentat o tradiție și reprezentarea lor prin culori naturale, ocru sau castaniu. Prezent apare și pe stema României, reprezentată printr-un câmp albastru pe care se află un vultur din aur, cu ciocul și ghearele roșii, care ține în cioc o cruce de aur. În cele două colțuri de sus se află un soare și o semilună, tot din aur.
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
a reprezentat o tradiție și reprezentarea lor prin culori naturale, ocru sau castaniu. Prezent apare și pe stema României, reprezentată printr-un câmp albastru pe care se află un vultur din aur, cu ciocul și ghearele roșii, care ține în cioc o cruce de aur. În cele două colțuri de sus se află un soare și o semilună, tot din aur.
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
anatrope în fiecare ovar. Ovarul se continuă cu un singur stil lung și se termină cu 5 stigmate libere. Fructul este schizocarp (mericarpic), cu rostru alungit. La maturitate fiecare fructuleț (mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului. Genul Geranium (ciocul berzei) cuprinde circa 14 specii în flora RM, răspîndite pretutindeni. G. robertianum (năprasnic) este o plantă cu tulpină fragedă, îngroșată la noduri, cu frunze dublu penat-sectate, cu peri glandulari pe ambele fețe. Florile sunt dispuse cîte două, pe un pedicel
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt fixate plăci decorative și discuri în rozetă, iar ca niște paftale domnești, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Pe ele sunt așezați porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoțel. La adierea vântului, acești clopoței sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice. Deasupra, depășind bordurile scurte ale acoperișului așezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, construcția bisericii crește într-o suită de volume și suprafețe, pe care
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
urmele unui animal ce se asemăna cu tigrul, fiind poate semnele lupului tasmanian. Adevărata cunoaștere a faunei australiene a debutat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Coloniștii europeni denumesc exemplare aduse din Australia "cârtiță-rață", "cioc de rață". Disecarea lor îi surprinde pe savanți; englezul Everard Home descoperă că organele reproducătoare ale femelelor diferă de cele ale mamiferelor, motiv pentru care a creat o clasă aparte care era intermediară între mamifere, păsări și amfibieni. Tot în urma
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
și moale, însă perii sunt mai lânoși pe abdomen și mai duri pe spate), formată din două straturi, care îl ajută să mențină o temperatură constantă a corpului. Coada este turtită dorso-ventral, iar capul prezintă prelungirea cunoscută sub numele de „cioc de rață”. Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor. Ornitorincul nu are ureche externă, însă are un auz foarte
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
perii sunt mai lânoși pe abdomen și mai duri pe spate), formată din două straturi, care îl ajută să mențină o temperatură constantă a corpului. Coada este turtită dorso-ventral, iar capul prezintă prelungirea cunoscută sub numele de „cioc de rață”. Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10-15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor. Ornitorincul nu are ureche externă, însă are un auz foarte fin. Prezintă niște
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
urechile în apă. Detectează prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuală foarte ridicată. Masculii se apără cu spinii otrăvitori de pe picioarele posterioare. Modul său de nutriție este omnivor, scormonind mâlul sau nisipul de pe fundul apei cu „ciocul” în căutarea crustaceelor, viermilor, a insectelor și plantelor acvatice. Se deplasează cu ușurință în apă, folosind membrele anterioare pentru înaintare, cele posterioare pentru echilibrare, iar coada drept cârmă. Înoată la suprafață, stând pe jumătate scufundat sau plonjând spre fund în
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
folosind membrele anterioare pentru înaintare, cele posterioare pentru echilibrare, iar coada drept cârmă. Înoată la suprafață, stând pe jumătate scufundat sau plonjând spre fund în căutarea hranei, în acest ultim caz ochii și urechile se închid, folosind pentru orientare doar „ciocul”. Reproducerea are loc după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]