17,484 matches
-
Fără poveste cum să vâneze pasărea? Privind înapoi spre casa ciobanului își dădu seama că acei trei ani în slujba lui Baci Ștefan se încheiaseră chiar la începutul primăverii. Zăpada se topise de tot pe culmile muntelui iar poiana de sub coastă era de-acum verde de iarba nouă care o acoperise. Bun înțeles că Ionică nu mai pierdu vremea și o luă la fugă spre poiană. Așteptă Ionică trei zile și două nopți cocoțat într-un pom de la marginea poienii ca
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
morarului îl îndrăgi pe dată pe Ionică. S-au cununat așa cum se cuvine și au trăit fericiți la moara de lângă poiană. De atunci nimeni nu a mai văzut vreodată pasărea de aur dar, odată pe an, primăvara, în poiana din coasta muntelui, înfloresc flori galbene, strălucitoare și parfumate, care, în bătaia vântului cântă povestea păsării de aur celor care știu să prețuiască pădurea, izvoarele, florile și păsările. Foto:desen participant la Concursul național de creație artistică pentru copii "Aripi de primăvară
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
Sfânt ca și în toți cei din jur. Dumnezeu a suflat asupra lui Adam dând-ui viață. Asupra Evei nu a trebuit să mai sufle deoarece viața, sufletul, Duhul Sfânt se află în oricare părticică din corpul nud, deci și în coasta din care a zămislit-o pe Eva. Astfel toți oamenii formează Duhul Sfânt de pe pământ, concretizat și în Biserică (comunitatea de credincioși condusă de paroh, nu clădirea, care trebuie sfințită spre a rămâne curată spiritului creștin adică Duhului Sfânt. Dacă
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
e nevoie, ia-Ți Crucea/ Și urcă din nou pe Golgota,/ Căci se găsesc și acum și ucenici să Te vândă,/ Și preoți să-Ți pună cunună de spini,/ Și tâlhari să Te însoțească,/ Și cine să Te împungă între coaste/ Ca să primească binecuvântare./ Sau, poate, degeaba mă rog,/ Căci lumea Ți-a scăpat din mâini/ Și-aștepți, ca și mine, să se-mplinească minunea.” (Demostene Andronescu, Peisaj lăuntric-Psalm IV. Fundația Sfinții Închisorilor-2014) Pentru întreg Cosmosul, Cerul și Pământul Daciei Mari
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
n jos Și trist îs că din România S-a dus ultima Ileană A emigrat lăsându-și iea Să o poarte o vădană... Sunt tot mai trist că tot nefastă Îmi e soarta de român Cu sulița mă-mpunge-n coastă Neamul meu de-amu... păgân... Referință Bibliografică: Sunt tot mai trist... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1407, Anul IV, 07 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNT TOT MAI TRIST... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369142_a_370471]
-
să meargă până la capăt. Durerea a fost marele său maestru, frăgezindu-i inima și sufletul, iar dragostea l-a salvat de la aneantizare și i-a transformat viața într-un miracol. Poetul ne mărturisește în acest sens că „durerea înfiptă între coaste / îmi grăbește răspunsul / pregătit sub limbă”, nefiind sigur „câtă tristețe poate fi / în firea lucrurilor”. Și totuși este conștient că are „nevoie de liniște / puțină durere / maturitate / și crez”. Să analizăm, după mărturisirea de mai sus, care au fost pașii
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
ego-ului exacerbat, ci, cum ar spune esenienii, a funcționării, la parametri normali, a oglindirii. Legea Oglindirii operează neîntrerupt: „Exteriorul reflectă interiorul”. Nu invers, cum suntem tentați să credem - acesta fiind motivul celor mai multe deziluzii... Să mă explic! „Descoperirile făcute pe lungimea coastei occidentale a Mării Moarte și, în particular, cele 11 grote de la Qumran, au livrat însem¬nate cantități de documente eseniene, estimate la mai mult de 15.000 de manuscrise și fragmente. S-au găsit bucăți din toate cărțile Vechiului Testament
OGLINDA DIN CUVÂNT de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374240_a_375569]
-
și că opereta nu e operă? Era clar că la muzica clasică Mara plutea într-o zonă mai mult decât crepusculară. Reuși doar să dea din cap cu aprobare, măcar de ochii Denisei, care-i stătea ca un cui în coaste cu locul ei cu tot. Se relaxă ușor când începu muzica. Donizetti exagera, bineînțeles! Nu aveau cum să se lupte doi bărbați pentru grațiile unei fete, atâta timp cât el nu putea să scape măcar de una! În orice caz, vocile erau
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
din mila oamenilor și din pomenile morților. Nu răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile, cum zicea mama. Moșul Ilie al Ioanii stătea într-o casă mică, lângă o coastă. Coasta este și astăzi, și se numește coasta lui Ilie al Ioanii. Noi ne jucam pe ea și ne apuca frica, fiind izolată de alte case. Seara, când luna era cât roata carului, cum zicea mama, nea Ilie al Ioanii
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
mila oamenilor și din pomenile morților. Nu răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile, cum zicea mama. Moșul Ilie al Ioanii stătea într-o casă mică, lângă o coastă. Coasta este și astăzi, și se numește coasta lui Ilie al Ioanii. Noi ne jucam pe ea și ne apuca frica, fiind izolată de alte case. Seara, când luna era cât roata carului, cum zicea mama, nea Ilie al Ioanii venea
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
răbda de foame, fiindcă în sat mureau oamenii pe capete. Nu existau doctori. Trăiai numai dacă aveai zile, cum zicea mama. Moșul Ilie al Ioanii stătea într-o casă mică, lângă o coastă. Coasta este și astăzi, și se numește coasta lui Ilie al Ioanii. Noi ne jucam pe ea și ne apuca frica, fiind izolată de alte case. Seara, când luna era cât roata carului, cum zicea mama, nea Ilie al Ioanii venea pe lemnele din bătătura casei noastre și
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
pe obraji, când,vom râcâi pe sub tranșee de lut, în metamorfoze de fluturi, a cocon îmbătat de pustietate și întuneric! O să vină o toamnă când,vântul va șterge urma pașilor tăi,când, n-ai să mai simți atingerea nimănui pe sub coaste,când gheare de os vor săpa pe sub lut,iar tu vei privi peste toamne...departe! Referință Bibliografică: O SĂ VINĂ O TOAMNĂ... Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
O SĂ VINĂ O TOAMNĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362269_a_363598]
-
oprește, iar încărcătura emoțională care mă copleșește, ajunge la apogeul ei pusă în fața unei descrieri demnă de cei mai renumiți scriitori. Iar scriitorul,de data aceasta,este un oltean ce a știut să vadă sufletul moțului. „De undeva, din susul coastei care duce spre Piatră vânătă, peste păduri, peste poiene și peste susurul pâraielor se aude o chemare de bucium. O, Doamne al acestor locuri, nouă, nu puteai să ne dai ceva mai frumos decât că, din lemnul din care își
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
afli într-o mare primejdie. La puțin timp după ce ieșiră din apele primejdioase, o puternică furtună, venită din Adriatica îi împinse însă spre miazăzi și fură astfel forțați să se lase purtați de vânt și de valuri până în apropiere de coastele de nord ale Africii, până în Tripolitania, unde vrând nevrând aruncară ancora pentru reparații la navă. Apoi, mai mult de jumătate din vâslele galerei se făcuseră așchii în lupta cu valurile mari. Reparațiile navei durară mai bine de două săptămâni și
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
a mea Dimineață, Când pleci, fără tine mi-e greu, Izvor dătător de viață!. Ești astrul ce-mi dărui lumină, Ești îngerul meu păzitor, Un zâmbet de-al tău, mă Alină, Tu ești al Iubirii izvor! Ești Trup, dintr-o coastă de-a mea, Ești freamăt pe-a inimii strune, Te-ador, de ești bună sau rea, Până clopotu-n vale-o să sune!. . . = 8 Martie 2013 = La mulți ani scumpă ființă a sufletului meu ! Citește mai mult FEMEIE, IUBITĂ, SOȚIE ȘI
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
a mea Dimineață,Când pleci, fără tine mi-e greu,Izvor dătător de viață!. Ești astrul ce-mi dărui lumină,Ești îngerul meu păzitor, Un zâmbet de-al tău, mă Alină,Tu ești al Iubirii izvor! Ești Trup, dintr-o coastă de-a mea,Ești freamăt pe-a inimii strune,Te-ador, de ești bună sau rea,Până clopotu-n vale-o să sune!. . .= 8 Martie 2013 = La mulți ani scumpă ființă a sufletului meu !... XXI. CIND SE PIERDE SANATATEA, de Ionel
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Nu găsește mărunțiș, Are cearcăne,-i lividă Și postește pe furiș... Unii pe la coș aruncă Resturi, coji, firimituri... Postesc cei fără de muncă Hrănind astfel multe guri. Dar și cei cu slujbe proaste, Cei mai mulți, se-abțin, poftesc, Sub cămăși sunt numai coaste, Slabi, bolnavi și triști; postesc... Doamne, parcă- a fost războiul Cel mai lung, de-un sfert de veac, E tot mai sărac gunoiul, Și săracul mai sărac... Paștele ce vine, vine După post de-un an și ani, Dar nici
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului Taina Cel ce vii în rugă printre muritori, Pui banuț în palmă unui cerșetor, Celui însetat îi dai să mai bea Apa care-i vie chiar din coasta Ta. Când tăcerea lumii tremură fugar Vii în casa celui ce te cheamă iar, În veșmântul nopții pui o lumânare Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare! Faptele ce-s bune le prefaci în scări, Zilele cernite le îmbraci
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
orice casă și orice femeie le este la dispoziție; ei umblă goi peste tot, singuri sau reuniți, pînă la 10 sau 12 mii, provin din orice castă și sînt considerați sfinți. La greci erau cunoscuți sub denumirea de gymnosofiști. Pe coasta Malabarului lipsesc cu desăvîrșire legăturile matrimoniale, iar în familii frații și surorile trăiesc împreună. Bărbații nu iau în casa lor pe femeile cu care întrețin relații și drept fii ai familiei sînt considerați cei ai surorilor lor" [247]. Se trece
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce se pot fabrica din el nu e atîta de amplu pe cît ar putea fi". Este încă vremea investigațiilor: " Se cunoaște deja bogăția terenurilor acestei țări în substanțe bituminoase. Sursele de petrol sînt aici abundente încît uneori izvorăsc din coastele dealurilor. În unele locuri chiar, stratul superficial al solului este atîta de impregnat cu aceste substanțe încît răspîndesc în atmosferă un miros foarte pronunțat de gudron, și ia foc adesea cînd se apropie de el vreo flacără. [...] Din 1860, a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu privire tocmai la scopul defensiv, înalta Poartă nu-și poate esplica de ce Conferința, în partea Epirului, a adoptat valea lui Kalamas, pe când în partea Tesaliei, în loc să urmeze valea lui Peneu, a dus linia de graniță în sus, până la piscurile coastelor nordice ale Olimpului. Întru cât privește partea strategică a liniei de graniță propusă de Conferință, Înalta Poartă se mărginește la aceste puține observațiuni. Considerată din punctul de vedere politic, realizarea proiectului acestei linii de graniță ar avea de urmare mari
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o multiplicitate ce convenea structurii sale imaginare. Ea l-a condus pe poet la varii asociații și țesături metaforice cu care este împânzită opera sa (smulgând, titanian, și ultimele seve ale pietrei: "Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci" (Memento mori). Pentru lucrarea noastră este însă important doar să semnalăm că stânca/piatra, la Eminescu, este singura materie cu atributele eternității la care are acces omul. Numai în piatră se poate consemna/însemna fapta umană fie ca formă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pietrele să ne comunice o gramatică misterioasă: "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, / Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, / Arfa care din pietre durerile le chiamă" (Povestea magului călător în stele) sau "stoarce lapte din a stâncei coaste seci" (Memento mori). Piatra (în componentele ei: "piatra detunată", "piatră seacă", "piatra sură", "piatră risipită") închide în ea forțe pe care doar magul le poate elibera: el bate de trei ori în piatră ca într-o lespede secretă dintre moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți " castel: "Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele..." (Mortua est) " Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nalță pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați pe a cărora tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu o pădure veche, unde pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele." (Mortua est) " Pe scări înalte flori de foc sădite" (În căutarea Seherezadei) palat: "Cetățile mari răspândite-s în soare, Palate de-argint se ridic gânditoare..." "Și pe coaste sunt palate, ce din verzi grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmore ca ceara în lungi bolte se îmbin." (Memento mori) tumul: "Ce-ntâlnesc întâi pe țărm
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]