9,252 matches
-
și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de lemn, care au dat o raită prin sat, au văzut că numai căsuța lui Pinocchio păpușa de lemn - mai era colorată. Și au dat sfoară în tot satul de lucrul acesta. Atunci s-au dus cu toții la el și au bătut la ușa galbenă, ca să vorbească cu Pinocchio. 4. Și Pinocchio le-a dat drumul și lea zis: „M-ați trezit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și au bătut la ușa galbenă, ca să vorbească cu Pinocchio. 4. Și Pinocchio le-a dat drumul și lea zis: „M-ați trezit din somn...“ Dar ei i-au spus despre ce e vorba, că au nevoie de un cadou colorat, și i-au cerut: „Dă-ne ceva din casa ta...“ „Dar eu n-am nimic în casă“, a zis Pinocchio. „Am doar ceva de-ale gurii, din resturi e făcută căsuța mea și nu am nici o bogăție pentru ce aveți
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cum se face că tu și căsuța ta, v-ați păstrat culorile?...“ „Păi pentru că mereu sunt vesel! Niciodată n-am fost certat, niciodată n-am fost trist și chiar nu am niciodată un coșmar, am doar vise frumoase și colorate! Și niciodată nimeni nu a fost cu adevărat supărat pe mine.“ Iar tu, Vrăjitorule, probabil că ai fost supărat, ai fost trist că nu s-a gândit nimeni la tine, și de asta mă gândesc că ne-ai luat culorile
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ne-ai luat culorile. Îmi pare rău de tine că ai fost supărat și nefericit, pentru că tu nu aveai nici o culoare pe Muntele Pleșuv. Dar eu vreau să nu mai fii așa, nefericit, și îți fac un dar: căsuța mea colorată! Ai să vezi că o să-ți placă mult să stai în ea!... 7. Și Pinocchio plecă. Și a mers el o zi și o noapte, până a ajuns în sat. Și a văzut că totul era din nou colorat
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
colorată! Ai să vezi că o să-ți placă mult să stai în ea!... 7. Și Pinocchio plecă. Și a mers el o zi și o noapte, până a ajuns în sat. Și a văzut că totul era din nou colorat - chiar culorile erau și mai vii! După ce a umblat el așa fericit prin tot satul, că oamenii nu se treziseră încă, s-a dus la locul unde a avut el casa pe vremuri... Și, ce să vezi?... Măi, să fie
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
erau o mulțime de semne de orientare, nu ca înainte, doar că erau niște semne vesele, dar cam vrăjitorești. Și când s-a dus la Peșteră, a văzut că ușa nu mai era invers. Era dreaptă, și stalactitele erau diferit colorate. Și de atunci i s-a spus Peștera Curcubeu. Dar Vrăjitorul nu era acolo. Poate a plecat să culeagă flori, sau poate a plecat la plimbare, cine știe?... Dar mai bine să vezi ce a făcut un om, nu să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
încetul cu încetul am început să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și colorată, ca un fel de chinezoaică. Tatăl lui i-o dăduse și-i spusese că o cheamă Mihaela-Cosânzeana. Mama lui Dragoș, pe care o chema întâmplător tot Mihaela, protestase la început, dar apoi se afundase în treburile ei zilnice... Dar nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pe copil și a luat-o pe Mihaela-Cosânzeana între cleștii lui mari. S-au dus în camera cealaltă și a luat-o acolo de soție. - Vino la mine înapoi! striga, îndurerat, Dragoș cel mic. - Nu, eu mă duc cu Crabul colorat, nu vezi ce frumos îmi zâmbește, mă ține în brațe sau în clești..., mă rog. - Eu te iubesc! - îi striga Dragoș - Crabul zâmbește pentru că e bucuros că te-a prins în cleștii lui. Vrea să te mănânce!... Vino la mine
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone își opri calul în fața sa și sări jos, chipul lui încruntat se lumină aproape dintr-odată. — Divicone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dimineață, pe un drum care mergea pe culmea unui deal - un peisagiu de vis, albastru, siniliu, cu o ceață subțire, cu un orizont nemărginit și străin. Dar nu știu când a fost asta, unde mergeam, pe unde eram - nimic! Ceva colorat, dar nereal! O impresie extraordinară mi-a făcut un zmeu, fabricat pentru mine de un moș al meu. Era mare, albastru, cu o cruce albă pe un postament tot alb. Mărimea lui, zbârnâitul lui, înălțimea la care s-a ridicat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îndepărtase, probabil prin însurătoarea lui a doua; dar mai degrabă pentru că ruda lui avea renumele de bună educatoare. Era o femeie uscată, urâtă teribil, cu un nas mare, aspră, rece probabil, nu proastă, care, la bătrânețe, se gătea cu haine colorate și pălării cu flori roșii și albastre. N-am iubit-o niciodată și din cauza asta n-a avut nici o influență asupra mea. Acolo, am început să simt ce înseamnă sărăcia - căci erau oameni săraci și, mai ales, sărăcia se simțea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă (lat.). moldovenească, cu atât mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna Sabina Duvid, emotivă și înzestrată cu o înflorită imaginație plastică, are un talent înnăscut de a-și exprima ideile colorat, în contrast radical cu filozoful Haim Duvid, care vorbește abstract, incorect și cântat. Probabil că el e născut în ghetto, și ea, la țară. Haim Duvid nu avea astăzi nimic de reparat. După ce mi-a pus sticla la ceasornic, am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
privit Într-o duminică un meci de box la televizor și un film cu Stan și Bran (bătrâna fusese În vizită la sora ei mai mică de la Rădăuți), pedeapsa fu și mai cruntă. Orătăniile din curte Începură să facă ouă colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fetuși și suflete În fașă pendulează În jurul lor. Intră pe o parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe jumătate ros de șoareci, pe care l-a găsit cotrobăind prin pod. Și, cum ducea lipsă de elevi (ea suplinea directorul și cadreleșcolare), Înscrise În catalog toate orătăniile din ogradă, după ce le botezase, În prealabil, cu nume cât mai colorate. Școala ei deschisă În șopron era frecventată și de găini, și de gâște, și de rațele ce se duceau la gârlă, și de văcuța cu numele de Clavdia, și de juncuța Evdochia, și de cea cu numele de Pulheria, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
schimbi părerea, alegând altceva...!” - monologă el, luând’o de braț. Cei doi emigranți, catapultați de soartă și destin, priveau halucinați În interiorul acestei vitrini ce era plină la refuz cu diferite obiecte din aur sub toate formele, În care unele pietre colorate te determina să nu-ți mai deslipești ochii dela ele...! Mai Întâlniră În drumul lor alte vitrinela fel de bine aprovizionate, ca În final să se oprească În apropiere de Broadway unde de fapt se termina parada prăvăliilor și unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au Întâmpinat mare succes... Un bărbat În blugi Levi’s, cu o barbă mare, dar posibil tânăr, o siluetă de distorsiune compactă, stătea În picioare strigând la el. — Hei! Moșule! În tăcerea lăsată, domnul Sammler Își trase În jos ochelarii colorați, privind persoana aceasta cu ochiul funcțional. — Moșule! L-ai citat pe Orwell mai Înainte. — Da? — L-ai citat spunând că radicalii britanici au fost toți protejați de Marina Regală? A spus Orwell că radicalii britanici au fost toți protejați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și nestemate colorate și că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pruritis ani. Doctorii Îi urau cu pasiune pe laicii ce foloseau fraze medicale. Totul, firește, fu cenzurat. Tahicardia În ultimul rând. Nu-i arătă lui Cosbie decât o rumeneală vârstnică, reținută. Un măr iernatic. Un bătrân ocupat la minte. Ochelari colorați. Un bor lat zbârcit. O umbrelă Într-o zi cu soare - inconsecvent. Pantofi lungi, Înguști, crăpați, dar extrem de lustruiți. Avea oare inima rece față de Elya? Nu, Îl plângea. Dar ce putea face? Continuă să gândească și să vadă. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]