10,335 matches
-
Datorită culegerii Voiaj de nuntă (1975), autorul a fost considerat un discipol al lui Tudor Arghezi pe linia umorului absurd, dar inventivitatea sa, atât în planul fabulației, cât și în cel stilistic, este redusă. Mult mai evidente sunt influențele umoriștilor consacrați - Gh. Brăescu, I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu -, deosebindu-se, poate, de aceștia prin lipsa totală de resentimente și intenții demascatoare. În general, umorul său e totuși destul de modest, deși bine slujit de o exprimare exactă, la obiect, concisă, care
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
și traducerile, o adevărată colecție de pseudonime: Costică Evidis, Costache Modestu, Modest, Fradiavolo, Conrad, Catadouche, Don Director, Dr. Sfătos, Don Salust, Vadim ș.a. Nu e însă exclus ca unele dintre aceste pseudonime să aparțină altor colaboratori, poate chiar unor scriitori consacrați, deoarece nivelul articolelor cu subiecte inspirate din viața literară și chiar atitudinea generală a revistei atestă prezența în redacție a unor oameni cu gust literar sigur. Se recurge, ca la orice revistă umoristică, la divertisment, glumă ușoară și calambur, dar
DISTRACŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286795_a_288124]
-
Primul număr se deschide cu un articol semnat de Hortensia Papadat-Bengescu, însoțit de scurte note biografice și de portretul scriitoarei. Colaborează cu versuri D. Stoicescu, Al. Gherghel, Ion N. Roman; cu proză, Gala Galaction, Silvia Constantinescu. D.l. mai conține medalioane consacrate lui N. Țimiraș, Petre Vulcan și Ion Jalea. Numărul 4 este închinat poetului latin Ovidiu: Hortensia Papadat-Bengescu semnează medalionul Pentru Ovidiu, D. Stoicescu, note biografice și bibliografice despre Ovidiu și opera sa și tot el tălmăcește, din Tristele, poemele Către
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
clarifica profilul revistei, a cărei principală direcție o va constitui negativismul. Dătător de ton este articolul General (2/1932), în care Eugen Ionescu își exprimă dubiile privind capacitatea de discernământ a intelectualului român, incapacitate generatoare de confuzii valorice. Dintre numele consacrate, autorul lui Nu recunoaște doar două: Mihai Eminescu și Titu Maiorescu; restul n-ar reprezenta decât niște „debutanți în cultură”, împotmoliți într-o „de nedepășit fază de început, de căutare în noapte”. În Criticii bătrâni și critica tinerilor (4/1932
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
fum care îi acoperi complet existența” (Intermezzo detectiv). „Portretele” lui D. sunt încercări de a destructura o realitate socială ce părea solidă și motivată, pentru a arăta lipsa de noimă a acesteia. Concomitent, se operează demontarea și ridiculizarea mecanismelor narative consacrate, discursul aparent logic fiind subminat prin combinații aleatorii, absurde sau insolite, prin trucuri verbale, conform programului de frondă socială și estetică al avangardei interbelice. SCRIERI: Steaua inimii, București, 1939; Umbra unei melancolii, București, 1946; Alfabetul sângelui, București, 1946; Jocuri în
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
Vlahuță al jumătății din urmă a acestui veac” etc. Tonul debutonat, dezinvolt, uneori chiar bătăios (ca în cronica demolatoare la cartea lui Dan Zamfirescu - Accente și profiluri) se regăsește și în volumul al treilea de Foiletoane. Nici o inhibiție în fața valorilor consacrate, nici un rabat abaterii de la criteriul estetic. Sunt comentați mai ales scriitori de maximă rezonanță ai momentului: Eugen Barbu, D. R. Popescu, Nicolae Breban, Fănuș Neagu, Ion Băieșu, dar nu sunt ignorați nici creatori aflați la început de carieră (Aura Mușat
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
nu sunt ignorați nici creatori aflați la început de carieră (Aura Mușat, Teodor Parapiru). Și aici criticul nu se mulțumește cu o cronică a cărții comentate, ci o încadrează fie în spațiul mai larg al operei (ca în cazul scriitorilor consacrați), fie în cadrul generației, în speță, optzecismul, caracterizat succint prin „prozaism acuzat, refuz (zgomotos) al întregului arsenal de efecte poetice în uz, ironie etc.”. Câteva dintre ideile din Foiletoane se regăsesc în Introducere în opera lui Titu Maiorescu (1988). Într-un
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte din proza și poezia românească. SCRIERI: Flori singuratice, București, 1887; Tratat de literatură, București, 1887; Bătălia de la Călugăreni, București 1892; Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, București
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
pentru spiritul hasdean. O atenție aparte a acordat D. vieții și operei lui M. Eminescu. A fost coordonatorul colecției „Eminesciana”, scoasă de Editura Junimea din Iași, în care au apărut peste cincizeci de exegeze eminesciene, atât reeditări ale unor studii consacrate, cât și valoroase lucrări noi. În afara a numeroase studii incluse în diverse publicații de specialitate, a tipărit două volume de interpretări critice (1982 și 1986) - dintre care primul a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași -, dedicate operei de
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
a apostolului Andrei în părțile dunărene nu rezistă criticii".14 După secolul al IV-lea, cultul Sf. Andrei se va amplifica-datele diferitelor tradiții din literatura populară, din apocrife, din Istoria lui Eusebiu au fost juxtapuse și substanțial îmbogățite. Însă cultul consacrat lui nu indică o venerație aparte acordată Sf. Apostol Andrei în zona Dobrogei (Sciția Minor). În teritoriile din nordul Dunării, cinstirea Sf. Apostol Andrei, în secolul al IV-lea, este pe deplin confirmată de un fragment de calendar gotic, redactat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
omitem a adăuga (menționa) elementele românești aflate în Panonia și în Carpații de nord și nord-est (cf. N. Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1933, p. 41, 326 și urm.). Sextil Pușcariu, în studiul său consacrat reconstituirii românei primare, consemna: Nu mai rămân decât trei posibilități deja susținute: se poate admite că perioada comună din dezvoltarea limbii române vechi s-a desfășurat 1. numai în Dacia, 2. numai în Peninsula Balcanică, 3. în Dacia și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai diverse. Este interesantă „Cronica în imagini”, un ansamblu de fotografii de arhivă din bogata viață literară, politică, științifiică, artistică a Iașilor. Mai cu seamă la „Salonul literar” se publică adevărate fișe de dicționar, portrete detaliate ale unor autori contemporani consacrați, de regulă cu prilejuri aniversare: Ana Blandiana, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Adrian Popescu, Lucian Vasiliu, Valentin Tașcu, Emil Nicolae, Ion Stratan, Aura Christi, Ioan Țepelea, Cristian Simionescu, Ioan Moldovan, Leo Butnaru și alții. Frecvent sunt realizate contacte strânse cu literatura
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
imediat și constant: astăzi se vorbește în mod curent de expresionismul interbelic, mai ales în teatru. Artiștii și scriitorii evrei, de la Marcel Iancu la H. Bonciu, sunt bine puși în evidență. Cum se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire, expresionismul
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Revista se impune și prin spațiul amplu acordat unui ciclu de articole și studii ce pun în valoare civilizația și cultură tradițională: Eugen Todoran (Eminescu, suflet și natura), Ovidiu Drimba (Despre ereziile poeziei noastre). Reține atenția articolul Critici și nuvele consacrate, în care Ovidiu Drimba pune în discuție problemă scriitorului ardelean, afirmând că „nicăieri că aici în Ardeal literatura n-a apărut că o soluție, ca o modalitate existențiala”. Rubrică de informare asupra noilor apariții comentează pe larg cărți de literatură
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
și 28 noiembrie 1904 (trei numere). Cu toate că, așa cum ar sugera subtitlul „Gazetă pentru sociologie, știință, literatură, industrie și informațiuni”, avea un proiect ambițios, C. este o revistă modestă. Se republică din „Făt-Frumos” studiul poetului Ștefan Petică Asupra literaturii din România, consacrat seismelor literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ulterioară afirmării lui Delavrancea și Coșbuc, valori de netăgăduit, criza literaturii este pusă de autor pe seama lipsei publicului cititor, nu a scriitorilor, de altfel destul de numeroși. Colaboratori: Barbu Lăzăreanu, Emil Vasiliu, M.
CURIERUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286603_a_287932]
-
el abandonează munca de redactor și cu încetul gazeta revine la vechiul aspect. Se va publica în continuare literatură aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții literare. Gazeta pierduse însă mult, deoarece îi lipsea atmosfera intelectuală, îi lipsea patima pentru adevăr și pentru polemica dezinteresată în jurul principiilor și al ideilor mari, pe care, în scurtul interval cât fusese redactor, Eminescu le-a comunicat, odată cu fiecare
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
1848 și mișcarea liberală. Semnificativ este că în iunie-iulie 1948 a fost realizat în limba franceză un număr separat, de 48 de pagini, „Courrier roumain”, ce nu a preluat decât în mică măsură materialele din varianta inițială în limba română. Consacrat publicului francez în primul rând, dar și celui occidental, fascicolul urmărește să oglindească drama României după abolirea monarhiei, instaurarea dictaturii comuniste și suprimarea tuturor libertăților democratice. Articolele și comentariile, mult mai largi, sunt semnate, printre alții, de Grigore Gafencu, Mihail
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
filosofie și sociologie. Colaborează cu eseuri și articole la „Steaua”, „Tribuna”, „Aletheea”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Saeculum” etc. Este prezent cu studii în volume colective pe teme de filosofie și sociologie, consacrate unor personalități ca Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia ș.a. Debutează editorial în 1994 cu volumul Partea și întregul, subintitulat Liniamente în antropologia filosofică românească, alcătuit dintr-o suită de eseuri asupra culturii și literaturii române, privite dintr-o perspectivă
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
lui Mihai Eminescu, în special cea jurnalistică, dar și la contribuția filosofică a acestuia, discutate într-un amplu context al mișcării ideilor filosofice pe plan național și universal la finele secolului al XIX-lea. În sumar, figurează și alte studii, consacrate lui P.P. Negulescu, Vasile Băncilă, Athanase Joja, Tudor Vianu, Eugeniu Sperantia ș.a. Pe lângă eseuri literare, D. semnează frecvent în paginile „Tribunei” interviuri cu personalități ale vieții culturale românești și străine. SCRIERI: Partea și întregul. Liniamente în antropologia filosofică românească, Cluj-Napoca
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
vechi, N. Cartojan se ocupă de Cel mai vechi zodiac românesc: „Rujdenița” Popei Ion Românul. 1620, iar Sextil Pușcariu descrie Un nou exemplu din „Evanghelierul” lui Coresi. În același spirit, recenziile analizează cu preponderență lucrări de sinteză sau pagini monografice consacrate perioadei medievale și celei moderne. Pot fi amintite recenziile lui V. Bogrea (N. Cartojan, „Alexandria” în literatura românească, E. Lovinescu, „Gheorghe Asachi”), Ion Breazu (N. Iorga, „Istoria literaturii românești”, Sextil Pușcariu, „Istoria literaturii române”, I. M. Rașcu, „Eminescu și catolicismul
DACOROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
penalizează creativitatea. Nu este neobișnuit ca oamenii care au idei să fie pedepsiți din neatenție de ceilalți sau de anumite sisteme și proceduri. Dacă faceți procedura prezentării de idei împovărătoare, puteți fi siguri de o participare scăzută. Este un fapt consacrat că intervalul de timp între prezentarea unei idei într-un sistem tradițional de sugestii și înțelegerea prezentării influențează numărul sugestiilor făcute - cu cât este mai mare intervalul de timp, cu atât sunt mai puține sugestii. Dacă puteți scurta timpul necesar
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Tehnici de analiză în managementul strategic reprezintă o continuare directă a lucrării din 2006, Practici de management strategic. Metode și studii de caz, deopotrivă în partea teoretică și, în special, prin studiile de caz asociate. Structura în două părți, prima consacrată unor subiecte teoretice și a doua studiilor de caz, este similară cu cea a lucrării anterioare, dar am dorit ca viziunea generală să prezinte o latură reflexivă mai accentuată. Deși termenul „tehnici” din titlu ar putea fi interpretat ca o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cea europeană, care oferă prețuri foarte avantajoase. Realizarea acestui obiectiv este posibilă având în vedere existența avizării FDA pentru piața Statelor Unite și a certificatului CoS pentru piața europeană; - identificarea unor noi parteneri interesați de promovarea produselor Antibiotice pe piețele tradiționale consacrate (Ungaria, Germania, Tunisia, Vietnam, Rusia, Armenia, Uzbekistan, Republica Moldova) și pe piețe noi din Asia și Africa. Factorii de influență care vor contribui la creșterea exportului de produse condiționate pentru perioada 2007-2010 sunt considerați a fi: - agresivitatea competițională a producătorilor de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
critic, restabilind adevărul, culegerea de balade secuiești ale lui Kriza János, în care culegătorul inclusese multe balade populare românești. C. mai adăpostește un studiu al lui I. G. Sbiera despre colindele de Crăciun și un articol al lui Aron Densușianu consacrat poeziei populare. Acesta tipărea și o ambițioasă încercare de definire a operei lui Dante, însoțită de un documentat preambul biografic și de traducerea unor fragmente din Divina Comedie. R.Z.
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
Sebastian - sau despre unii aflați la început de drum - Gherasim Luca, Gellu Naum, Mihai Beniuc, Vlaicu Bârna, Virgil Teodorescu, George Magheru, Ion Frunzetti, Dimitrie Stelaru, Francisc Păcurariu - a scris recenzii concludente. I se datorează publicarea mai multor eseuri și studii consacrate unor scriitori străini moderni, mai ales francezi și americani, unii dintre ei (William Faulkner, Gertrude Stein, Theodore Dreiser, Thornton Wilder și, mai presus de toți, Eugene O’Neill) încă insuficient cunoscuți în România. O’Neill a constituit obiectul unei preocupări
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]