5,945 matches
-
lui, modul lui de a coborî din pat dimineața. Și totul era familiar și adevărat. Dar sâmbăta Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător, convins că mai devreme sau mai târziu comedia scabroasă a căsniciei lui avea să se sfârșească, că Dario avea să discute cu soția lui, chiar dacă n-ar fi făcut-o - ce importanță mai avea? -, oricum el urma s-o părăsească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era alegerea vieții lui. Însă apoi Emma aflase că Îl convinseseră șefii să-și ceară transferul, căci Antonio Începuse să-și bată joc de reguli, trăsese asupra unui muncitor cinstit care nu observase blocajul stradal și insultase un ofițer superior, convins fiind că ăla Îi sabota cariera. — L-ați văzut pe fiul meu, Kevin? Îl Întrebă pe Fioravanti, trăgându-l de mânecă, deoarece el era preocupat, Încercând să distreze o doamnă ce zornăia toată ca un lampadar de Murano. Când Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa că bărbații în sângele cărora cobora el deveneau imediat sterili și își reveneau în câteva luni, după ce el îi părăsea. Petru lui Ioniță, Bubosu, era acum vătaf la curtea Ghighiței și, ca și tatăl său, se uita de sus, convins că numai el contează în lume, ceea ce lui Zogru i-a readus în minte noaptea dezgropării inelului. Apoi, Zogru a hălăduit prin satele de prin preajmă, prin păduri, prin beciuri cu glole și apoi prin cetatea Târgoviștei, încât pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dovadă. Nici tatăl lui nu părea să dea importanță, atât timp cât analizele se dovediseră bune. Apoi a sunat-o pe Giulia, tot întrebându-se unde l-a cunoscut pe Dani, deși avea sentimentul că îl știe de-o viață, pe jumătate convins că avea o datorie mare față de el, iar pe jumătate lăsându-se dus de val, căci femeia i se părea interesantă, îi plăcea părul ei negru, drept și despicat pe frunte, de parcă ar fi fost desenat. Primele întâlniri au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
viu colorate care-și răspândeau mireasma departe, foarte departe și culorile pastelate până la cei mai nepăsători ochi, observă una care părea cu totul ieșită din comun, era deosebită. Era în două culori: negru și alb. A cules-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu este una obișnuită, ci una care avea să aducă o schimbare în viața ei. O luase din mediul ei natural, fiindcă voia să o privească mai atentă și să-i simtă mireasma, știa că această
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
își făcu apariția pe neașteptate, uriașul. Amirion cel Viteaz ordonă armatelor, cu infatuare și supremație, doborârea inamicului. Dintr-o lovitură însă, jumătate din oaste fu doborâtă și la scurt timp căzură toți în mâinile vrăjmașului hotărât să preia conducerea împărăției, convins fiind că puterile sale de uriaș sunt de neînvins. Pretutindeni se instaurase panica, disperarea se citea pe fețele tuturor celor care aveau încredere într-o armată atât de numeroasă și de strategic organizată. Nemaiavând încredere în strategia fratelui său, prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au auzit-o și bărbații care stăteau afară. Ada i-a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă țină în brațe și să mă laude că fusesem așa de curajoasă și nu făcusem gălăgie. Dar n-am putut să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam terafim-ul însuflețit și idolii blestemându-ne teribil pentru că le tulburaseră liniștea. Dimineața n-avea să mai vină niciodată, iar eu tremuram în pături, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e drept că vaccinul antitetanos a fost dureros, însă acum e altceva, am crescut, avem aproape doișpe ani, iar scutul n-are nici o legătură cu reflexele, dar Puiu tot n-a vrut, până la urmă, cu patru caramele, s-a lăsat convins să mă împuște în spate de trei ori, bineînțeles armura s-a dovedit a fi perfectă, am simțit doar ca o pișcătură de țânțar, așa că m-am hotărât să-mi fac una și pentru piept, am și croit bucățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic nu ar fi putut explica faptul că bîrnele putuseră ceda. Junele Paul avusese multă baftă că Marie se nimerise să fie acolo. Aceasta ar fi vrut să se lase convinsă, numai că o mică voce dinlăuntrul ei Îi șoptea, În pofida oricărei logici, că nu s-ar fi Întîmplat nimic dacă ea nu s-ar fi găsit acolo. Aruncă o privire epavei vasului care zăcea pe jos. Naufragiat Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți convinse că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un ceas sau două. Nu scosese nimic altceva de la el decît un ridicat din umerii pe care Îi ținea cu Îndărătnicie aplecați, stînd cu capul În mîini. Oare ce Îi putuse spune surorii lui? Polițistul o luă pe Annick deoparte. Convinsă că avea să capete o muștruluială, secretara i-o luă Înainte. - E fratele ei. Și apoi, Marie n-ar face nimic Împotriva legii. Ia te uită! gîndi el, dar ținu remarca pentru sine. - Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l scape din ochi, Gwen trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi să-l izbească, se aruncă violent Într-o parte și se rostogoli pe pietriș, În timp ce mașina se Îndepărta Într-un nor de praf. * * * - De data asta, ai mers prea departe, jigodie! Ziarul, aruncat pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eroul lor. Aluzia la naufragiul din 1968 stîrni o reacție imediată. - Eram un puștan pe vremea aia... - Dar nu și cînd ai agresat-o pe Marie la abație. Christian se agită stingherit. - Ea m-a iertat, lansă el nu prea convins. - Așa s-ar părea. Eu, nu. Pauză. Privire rece. - Un sfat: nu-mi testa limitele. Fără să mai adauge o vorbă, Bréhat făcu stînga-mprejur și se Îndepărtă repede. În clipa următoare, motorul mașinii lui pornea cu zgomot. Iar Lucas mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cercuri artistice și literare, mai ales ceea ce mai târziu avea să se numească „gașca lui Sagan”. Această lume, care-i rămânea interzisă În ciuda banilor ei, o fascina pe Janine; În plus, se pare că se Îndrăgostise sincer de Marc. Era convinsă că are stofă de mare cineast, ceea ce, de altfel, era probabil adevărat. Lucrând În condițiile reportajului, cu un material de ecleraj ușor, deplasând câteva obiecte, el crea scene tulburătoare, În același timp realiste, calme și profund disperate, ce aminteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe John di Giorno, un chirurg care organiza abortion-partys. După operație, fetusul era strivit, malaxat, amestecat cu aluat și Împărțit Între participanți. David Înțelese rapid că sataniștii cei mai avansați nu credeau deloc În Satan. Erau, ca și el, materialiști convinși, și renunțau rapid la ceremonialul cam kitsch cu pentagrame, lumânări, tunici lungi și negre; acest ritual avea mai ales scopul de a-i ajuta pe Începători să-și depășească inhibițiile morale. În 1983, fu admis la prima crimă rituală, victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dumnezeu, nici În Satana, nici Într-o altă putere supranaturală; de altfel, În ceremoniile lor, blasfemia era un condiment erotic minor, pentru care cei mai mulți Își pierdeau rapid interesul. În realitate, la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor morale În cursul anilor 60, 70, 80 apoi 90 era un proces logic și ineluctabil. Era normal ca indivizii eliberați de constrângerile morale curente, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că, dimpotrivă, e o activitate pur socială, bazată pe fixare, pe ritualuri, pe reguli și ceremonii. După Auguste Comte, singurul rol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ești o femeie extrem de stresată. Poftim ? Oare ce o fi făcut-o să spună asta ? Am scris clar pe formular că nu sunt extrem de stresată. — Nu-i adevărat, zic aruncându-i un zâmbet relaxat, vezi-cât-de-puțin-stresată sunt. Maya nu pare prea convinsă. — E limpede că ai o slujbă foarte solicitantă. — Mă stimulează ritmul foarte solicitant, îi explic. Ceea ce e adevărat. Știu asta despre mine de când... Mă rog, de când mi-a spus mama, când aveam cam opt ani. Pe tine te stimulează ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra acestora, într-o mare de obiecte de inox. Habar n-am la ce folosește nici unul dintre acestea. — Sunt convinsă că vei dori să le așezi cum ești obișnuită, spune Trish, arătând în jur. Poți să le pui cum dorești. Fă-ți locul așa cum îți convine. Tu ești profesionista ! Amândoi par să aștepte să zic ceva. — Categoric, spun cât pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întind mâna. Arăt ca Iisus. O să încerc faza cu râsul pe ton de flirt. — Ha ha ha ! exclam cu voce tare. M-ai dat pe spate ! Acum arăt ca un Iisus care a luat ceva la bord. Nu sunt prea convinsă că în felul ăsta îmi sporesc șansele. Cobor, trag draperiile, lăsând să intre lumina puternică a dimineții, și ridic ziarele de pe preș. Răsfoiesc rapid Cotswold Property Magazine ca să văd cât costă o casă aici, când sună telefonul. La ușă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish i-a intrat în cap o idee total aiurea despre noi ! Se pare că e convinsă că... mă-nțelegi. — A. Dă din cap că da, uitându-se în altă parte. — Ceea ce e, evident... ridicol ! adaug râzând din nou. — Mm hmm. Mai taie niște crăcuțe de rozmarin și mi le arată. Crezi că-ți ajung ? Mm hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu. Hai odată ! Sunt complet debusolată. Ce să fac ? Ce să zic ? Cum le dai celor care care ți-au organizat o petrecere surpriză de ziua ta vestea că, de fapt... nu e ziua ta ? Dar oare de ce sunt așa convinși că e ziua mea ? Oare le-am dat eu o dată de naștere fictivă la interviu ? Nu-mi aduc aminte să fi făcut asta... — Șampanie pentru sărbătorită ! Eddie desface o sticlă de șampanie cu zgomot, iar șampania curge spumoasă în pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la fațada familiară și mi se strânge inima. Mi se pare ireal să fiu din nou aici. Ultima dată când am văzut aceste uși le împingeam nervos pentru a ieși, înnebunită de panică ; convinsă că mi-am distrus iremediabil cariera ; convinsă că viața mea a luat sfârșit. Simt că mă sufocă din nou mânia și închid pentru scurt timp ochii, încercând să-mi țin emoțiile sub control. Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facă avocat pledant. Mă ajută să servesc somonul, după care mă îmbrățișează și-mi spune să-l sun după ce am avut timp să mă gândesc. Pe urmă pleacă și rămân singură în bucătărie, asaltată de gânduri. Am fost atât de convinsă că fac bine. Am fost atât de sigură pe mine. Dar acum... Îi aud iar în minte argumentele. Și fiecare dintre ele atinge o notă care sună adevărat. Poate că mi s-a pus un abur pe ochi. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]