3,960 matches
-
celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții, soldați supuși ordinelor lui Mithra, trebuiau să se opună fără încetare acțiunii puterilor demoniace. De aici se poate înțelege motivul pentru care cultul mithraic a cunoscut o popularitate crescândă pe lângă legiunile romane staționate de-a lungul Rinului și al Dunării, în Britannia și în Africa. Acest cult, potrivit crezului lor, putea oferi soldatului anumite protecții realizabile prin gesturi exterioare: abluțiuni, ritualuri de pocăință și purificare preluate de la cultul mazdeic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aduse împotriva acestor aristocratici era de ateism și de practicarea obiceiurilor iudaice. Dacă citarea personajelor sus-puse, devenite creștine, poate să dea de înțeles starea excepțională a evenimentului, aceasta nu neagă existența unei anumite eterogenități sociale în comunitățile creștine timpurii. Amploarea crescândă a noii religii a dus la o confruntare cu puterea civilă care a furnizat răspunsuri diferite, condiționate de politica imperială, oscilând de la un împărat la altul: unul căuta să ocrotească mos maiorum de exitiabilis superstitio, prava e immodica printr-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de societatea romană, astfel încât armata rămânea fidelă generalului de care depindeau bogățiile soldaților săi, prăzile de război și distribuirile masive de pământuri. Începând de la Marius și în continuare, deși rămânea obligația formală de înrolare, s-a recurs cu o frecvență crescândă la înrolarea voluntară. Pe vremea lui Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.), când prestarea serviciului militar a devenit o necesitate stabilă pe limesul Imperiului, s-a menținut sistemul înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Imperiul roman este expresia unei evoluții oscilante între persecuția lui Dioclețian și schimbarea constantiniană: dacă în Divinarum Institutionum, operă anterioară anului 313, instituția imperială era considerată rodul violenței și al nedreptății, în scrierile sale ulterioare se poate observa o reevaluare crescândă a valorilor conținute în civilizația romană. În De mortibus persecutorum sunt condamnați toți împărații care au deviat de la principiile etice ale tradiției romane și îndeosebi ale stoicilor, cei mai apropiați de teologia creștină. Prin sosirea la putere în anul 306
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la care boala a fost echilibrată inițial numai prin dietă (35%) sau prin dietă și tratament oral (60%) (Ionescu și colab., date nepublicate). În ceea ce privește incidența pe sexe avem o predominență netă la sexul feminin 58%, față de 42% la bărbați, diferența crescând și mai mult în cazul pacienților cu T1DM, 66% femei și 34% bărbați. Dacă luăm în considerare însă numărul total al pacienților diabetici peste 65 de ani, celor 30% cu DZ nou descoperit, li se adaugă alți 15-20% cu debutul
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
ale politicii internaționale. Începând de atunci, în unele perioade mai intens decât în altele, aproape orice aspect al cercetării politicii internaționale a fost contestat. Ce ar trebui să fie interesată să studieze această disciplină: relațiile între state? Legăturile economice transnaționale crescânde, așa cum recomandau liberalii de la începutul secolului trecut? Interdependența internațională crescândă, așa cum se susținea în anii '70? Sistemul global de dominare și dependență, așa cum susțineau marxiștii și neomarxiștii din anii '70? Globalizarea, așa cum au susținut cercetătorii din ultima perioadă? Acestea sunt
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
intens decât în altele, aproape orice aspect al cercetării politicii internaționale a fost contestat. Ce ar trebui să fie interesată să studieze această disciplină: relațiile între state? Legăturile economice transnaționale crescânde, așa cum recomandau liberalii de la începutul secolului trecut? Interdependența internațională crescândă, așa cum se susținea în anii '70? Sistemul global de dominare și dependență, așa cum susțineau marxiștii și neomarxiștii din anii '70? Globalizarea, așa cum au susținut cercetătorii din ultima perioadă? Acestea sunt câteva exemple privind modul în care disciplina a fost divizată
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Există o dezbatere considerabilă asupra globalizării, între liberalii care cred că aceasta constituie o fază cu totul nouă a capitalismului și susținătorii statului, care sunt sceptici în această privință (Held et al. 1999; Held și McGrew 2000). Liberalii arată irelevanța crescândă a granițelor naționale pentru desfășurarea și organizarea activității economice. Ei se bazează pe creșterea comerțului liber, pe capacitatea coporațiilor transnaționale (CTN) de evita reglementarea politică și jurisdicțiile legale naționale, precum și pe eliberarea capitalului de constrângerile naționale și teritoriale (Ohmae 1995
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Giddens 1985). Se întâmplă, de asemenea, și pentru că formele moderne ale globalizării au fost însoțite de violență etnică repetată și fragmentare națională, fenomene pe care Marx și Engels, deși plini de intuiție cu privire la marșul globalizării capitaliste și la inechitățile economice crescânde, nu au avut cum să-l prevadă. Alți autori marxiști aveau alte perspective. Lenin, de exemplu, vedea în capitalism cauza fragmentării naționale, precum și a progreselor fără precedent înregistrate de globalizare, însă acest lucru nu înseamnă neapărat că marxismul oferă cea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a învinge teama și neîncrederea în restul rasei umane. Cele mai importante realizări ale istoriei omenești includ victoria treptată asupra forțelor naturale ostile care se găseau odinioară dincolo de controlul și înțelegerea umană, eliminarea constantă a ignoranței și superstiției, capacitatea crescândă de a suprima lipsurile materiale paralizante și exploatarea, precum și potențialul de a reface societatea astfel încât toate ființele umane să poată dezvolta o seamă de puteri creative care sunt unice speciei. Însă istoria modernă configurată de capitalism s-a desfășurat în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
determinată de globalizarea capitalistă și conflictul de clasă. În al doilea rând, Marx și Engels au fost obligați să își reconsidere ideile privind națiunea datorită importanței naționalismului în contextul revoluțiilor din 1848 și, mai târziu în timpul aceluiași secol, influenței sale crescânde din punct de vedere politic. Ei au scris că irlandezii și polonezii erau victime ale dominației naționale mai degrabă decât ale exploatării de clasă și au adăugat că eliberarea de sub dominația națională era esențială în cazul în care popoarele subordonate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
precum "schimburile inegale" pe piețele globului (Emmanuel 1972). Teoriile marxiste și neomarxiste privind economia mondială s-au bucurat de cea mai mare vizibilitate în anii 1970 și 1980, însă ele continuă să rămână semnificative în epoca contemporană a inegalităților globale crescânde (Thomas 1999: 428). S-a remarcat în cele de mai sus că mai mulți marxiști încadrați în curentul marxist din Lumea a Treia susțineau că proletariatul din lumea industrială este unul din beneficiarii neoimperialismului; ei sprijineau revolta națională a periferiei
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și rivalitatea imperială (Cox 1987). În multe dintre scrierile sale recente, Cox a fost preocupat de restructurarea ordinii mondiale, generată de globalizare. Pe scurt, Cox și colegul său Stephen Gill au oferit relatări extinse asupra felului în care organizarea globală crescândă a producției și finanțelor transformă concepțiile westfaliene de societate și organizare politică. La baza transformării curente este ceea ce Cox numește "internaționalizarea statului", prin care statul aproape că devine un simplu instrument de restructurare a economiilor naționale, astfel încât ele să fie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Polanyi, și într-o manieră similară lui John Ruggie, Cox și Gill văd scopurile sociale ale statului ca fiind subordonate logicii de piață a capitalismului, separând economia de societate și producând o ordine mondială complexă în care există o tensiune crescândă între principiile teritorialității și interdependenței (Cox 1993: 260-3; Gill 1996). O parte dintre consecințele acestei globalizări economice sunt, după cum au menționat Cox (1999) și Gill (1996), polarizarea bogaților și a săracilor, creșterea anomiei sociale, o societate civilă inactivă, creșterea populismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mult Într-un principiu de existență dezideratul evaluării propriilor fapte și a situațiilor realității din perspectiva „binelui”, a „adevărului” și a „dreptății”.) „Omul nu se naște, ci devine om.” (A. Huxley) „Două lucruri Îmi umplu sufletul cu veșnic nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai strălucit gândirea se Îndreaptă spre ele: cerul Înstelat deasupra mea și legea morală În mine.” (I. Kant) Omul cinstește haina, nu haina face pe om. (Desigur, „hainele nu-l fac pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
masă, talie și număr de ramificații principale al tulpinii, se constată că este puternic influențată de felul și doza de îngrășăminte chimice aplicate (tabelul 38). Astfel, azotul administrat singur sau în complex determină formarea de plante viguroase, puternic ramificate, influența crescând odată cu sporirea dozei, toate variantele prezentând diferențe asigurate statistic la diferite nivele. Fosforul și potasiul favorizează creșterea plantelor dar la parametri inferiori azotului, iar anumite doze reduc mult ramificarea, ca de exemplu la V3, V5, V6, V8, V9, V10, V15
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
cu 96 kg/ha P2O5 + 80 kg/ha K2O + Folifag 2% cu o producție de 3.280 kg/ha care a depășit martorul cu 1.520 kg/ha. Se poate spune că năutul reacționează bine și la îngrășămintele foliare, producția crescând față de variantele fertilizate numai cu îngrășăminte chimice cu valori cuprinse între 3% și 77% (44 kg/ha și 1.354 kg/ha) (tabelul 40). Conținutul semințelor în proteină brută a avut valori mai mari de 22,69% atingând un maxim
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău cimitir,/ Țărână bogată în sare/ Depusă din lacrimi pe care/ Albii de râuri le duc/ Și le umplu cu pești,/ Și plânsul îți e roditor,/ Mamă fără odihnă/ Și negândită crescând/ Mieii în oi spre jertfire,/ Din morți extrăgând ierburi vii/ Și din suferință iubire./ Pace și liniște ție,/ Dăruitoare nebună/ Sub cerul de sânge uitat/ Și vânăt de frig, noapte bună". (Acoperită de rouă) Imaginile care triumfă în fața cuvintelor definesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil, insul și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mimează o vorbire amenințătoare, susținută de gesturi; odată ajunsă în fața delegatului, bunica îi ia cu calm afișul din mînă și, la fel de calmă, începe să-l rupă; în timp ce bubuitul crește, ceilalți membri ai familiei se apropie de bunica, presiunea asupra delegatului crescînd; acesta se retrage spre ușă, dar înainte de a fi ieșit, în casă intră patru persoane purtînd hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor crescîndă, răbufnind în violențe de limbaj. Suntem, parcă, martorii unui canon fără sfîrșit, un canon cu aparențele izbăvirii la care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
solidare ale viziunii despre literatură din ultimele decenii. Avem aici enumerate, pe scurt, clar dar fără o anume metodă elementele esteticii romantice: geniul creator, liber, arta ca exercițiu dezinteresat, liber și el, frumosul ca scop În sine și, astfel, separarea crescîndă a artei „Înalte” de societate și de public. Apoi, din perspectivă sociologică: artistul trece din solda unui mecena În cea a publicului - liber - din care Își ia un anumit segment, conform mai multor calcule și variabile: o altă eliberare a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fără rest autobiografia - atunci cînd face parte dintr-un patrimoniu literar - de ficțiune. Pentru că, pe măsură ce criza identității sporește printre indivizii unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai mult sau mai puțin acut printr-o Îndepărtare crescîndă de la reprezentarea realistă clasică - holistă - și apropiere concomitentă de individual (ceea ce poate primi o mulțime de nume - sine, eu, subconștient, Cu-ul etc.) Tot mai puțin stăpîn pe realitate, sau știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui Viel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]