3,710 matches
-
să aterizeze la timp și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de plecare acum. Cele două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă miram Însă că era posibil ca ea să trăiască În reacțiile și comportamentul amoros pe care i-l inventasem eu mai În joacă, mai din cinism. Era aproape un transplant artificial de sentimente; ea devenise așa pentru că eu Îi croisem În scris noua identitate: deci scrisul poate modifica un individ. Am Încercat și cu Anca Bădescu; aici, lucrurile au avut alt final, aceasta s-a Îndrăgostit de mine fiindcă avea impresia că ceea ce-i scriam ca din partea ei către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un pur care Înțelege limbajul muntelui și știe să trăiască toată bucuria acestui fapt.“ „E un golan care profită de fixația ta pentru a-ți cere bani.“ „De unde știi că-mi cere bani?“ „Îmi imaginez după stofa din care este croit.“ Observ că Zăpadă Începe să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2: azi-noapte, când am intrat În cameră, frânt de oboseală, am găsit ceva moale sub pătură:o pisică! Văd că drăgălașii de colegi Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! Câțiva râseră, în vreme ce Leonte Orbișor spunea: ― Dacă ar ajunge glasul nostru până la vodă... În clipa aceea, prin mulțimea dimprejurul lui Petrică, își croi drum cu coatele maică-sa, strigând și plîngînd: ― Petrică, Petrică, dragul mamei și bunul mamei!... Cum mi te-a adus Dumnezeu tocmai când mi-e viața mai amară. Of, bine că ți-a ajutat Dumnezeu și Maica Precista... Îl îmbrățișă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește pe Tanța, negreșit, dar are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atât de puțin asigurat din toate punctele de vedere? Cum va fi el în stare să întreție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la Grigore. Ea ar fi continuat, deși în multe privințe a avut nemulțumiri. Acuma neînțelegerile lor au devenit publice. Toată lumea știe că sunt în divorț. O revenire i-ar face și ridicoli. Pe urmă azi mai poate fiecare să-și croiască o viață nouă. Mâine poate ar fi mai greu... Miron stărui s-o convingă. Nadina îl întrerupse: ― Mă măgulește insistența ta, papa drag... E o dovadă de iubire care mă înduioșează. Dar, te rog, uite... (împreună mâinile ca la rugăciune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dînsul!... De ce-a pus mîna? Primarul, profitând de amestecul lor, continuă cu aceeași energie: ― Hai, Serafime, și tu, Nicule, haideți, luați-l voi și duceți-1 să se răcorească!... Hai, hai, nu stați! Sugestionat parcă de stăruința primarului, Petre își croi drum spre uliță, urmat de cei doi și apoi, ici-colo, de alții. Depărtîndu-se însă, striga mereu aceleași cuvinte, parcă limba i s-ar fi răsucit astfel, încît altceva să nu mai poată rosti: ― De ce pune mâna pe mine, că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigoriță, căruia el îi datorează numai recunoștință. Și se repezi într-acolo, strigând speriat: ― Nu stricați, oameni buni!... Faceți loc!... Dați-vă la o parte!... Nu mai intrați, că n-aveți ce lua!... Nea Serafime, fii tălică mai cuminte! Își croi drum cu coatele și pătrunse înăuntru. În marele hol de la parter oamenii umblau cu oarecare sfială, pipăiau lucrurile, vorbeau încet. Petre strigă mai mult rugător decât poruncitor: ― Ieșiți afară, măi oameni!... Ia ieșiți, că n-aveți ce căuta aici! Auzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cunoștință oficială de cele ce s-au petrecut în acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimic, ca la săracii culeși de pe drumuri... — Ce l-a apucat așa, dintr-odată ? Fandarac privi în jur, mai erau vreo două mese ocupate, iar cârciumarul meșterea la tejghea, întors cu spatele. — N-a fost dintr-odată... De la o vreme croia strâmb. Avea vedenii... — Și ce vedea ? — Stelele... — Toți vedem stelele. — Așa zici ? Când te-ai uitat ultima oară la ele ? — Nu știu... sunt acolo, ca-ntotdeauna. E ca și cum m-aș fi uitat... — Tocmai aia e, că el se tot uita
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și trotuare. De parcă n-ar fi fost croită pentru oameni. Odată, Maca, pe care îl fascinau lucru rile imposibile, își lipise urechea de asfalt, apoi șoptise : „Încă se mai aud“. De o parte era un gard lung, făcut din panouri de prefabricate, acoperite cu o tencuială cenușie, grunjoasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numai moartea o putea învinge. În vechime, eunucii au instigat la răscoale și chiar mai rău. În timpul dinastiei Chou, aceștia au ars din temelii un întreg palat. După spusele lui Fann Sora cea Mare, când un eunuc mai deștept își croia drum și devenea favorit imperial, cum făcuse Shim, își trăia viața supus unei persoane, dar deasupra întregii națiuni. Această posibilitate, nu doar de supraviețuire, ci și de a deveni o legendă, făcea ca mai mult de cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa? — Răbdare și credință, doamnă. Dar împăratul Hsien Feng nu m-a chemat în patul său. Și am trecut dincolo de durere și rușine. Nu mă mai obosesc să-mi șterg lacrimile, care acum îmi curg șiroaie pe obraji. Mi-am croit drum în Orașul Interzis, numai că pare să nu fi existat niciodată o distanță mai mare între patul meu și Majestatea Sa. Nu șiu ce să fac. — Pe zi ce trece deveniți tot mai slabă, doamnă. Mă doare să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei și a-și croi drum, prin muncă, spre o carieră în Curtea imperială. Kuei Hsiang a ales prima variantă, ceea ce nu m-a susprins deloc; îi lipsește hotărârea pe care o avea tata. Însă nu este mai puțin adevărat că pentru mama va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
începutul unei călătorii fascinante, de care mă bucur în ciuda sentimentului de vinovăție. Yung Lu e de origine manciuriană și provine din nord. Ca nepot al unui general, s-a alăturat Stegarilor Albi la vârsta de paisprezece ani și și-a croit drum în sus, urmând calea academică imperială și instrucția militară avansată. Îl întreb despre relația sa cu Su Shun. — Marele Consilier se ocupa de un caz în care eu eram reclamant, răspunde Yung Lu. Era în cel de-al optulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că este pregătit să moară - cu alte cuvinte, toate speranțele de apărare ale capitalei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se răzgândească, copilul pe care îl port va fi afectat de suferința mea și voi pierde sarcina. Rong îmi ia mâinile într-ale ei și zâmbește: — Soțul meu nu a putut suporta ideea pierderii unui posibil fiu. Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-am aruncat haina și m-am Îndreptat liniștită spre canapea, moment În care s-a suit În poala mea și s-a Întins spre mine, ca să Înceapă ritualul de lins pe față. Limba ei mică și umedă și-a croit drum de la frunte până sub bărbie, după o Încercare nereușită de a-mi intra În gură, apoi s-a terminat cu pupatul și a Început strănutatul. Primul m-a stropit pe gât, dar a reușit să se prăbușească Înainte de adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]