3,503 matches
-
începutul dorsalei, sunt 18-20 solzi, iar sub linia laterală, până la începutul ventralei, sunt dela 20-24 solzi. Spini branhiali pe primul arc în număr de 15-19. Au în jur de 200 de apendice pilorice. Vertebre în număr de 66. Numărul de cromozomi: 2n = 82. Colorația pe spate, este închisă, brun-verzuie, brună, vânătă sau cenușie; flancurile sunt argintii; abdomenul alb-argintiu sau alb-cenușiu. La unele exemplare mari, mai ales la cele bătrâne, flancurile bat în roșcat. Capul, deasupra, este închis la culoare; laturile lui
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
și relațiile dintre materialul genetic al bacteriei și cel al profagului precum și procesul de conjugare între bacterii. Împreună au elaborat mai multe teori noi pentru a explica schimbul de gene între bacterii în timpul conjugării și a demonstra structura circulară a cromozomului bacterian și prezența de plasmide. Rezultatele lor au fost publicate în cartea "Sexualitatea și genetica bacteriilor". În 1958, asemănările remarcabile dintre lizogenie și posibilitatea de a induce sinteza de lactază (o enzimă care realizează degradarea lactozei) la anumite bacterii au
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
hibrizi interspecifici asemănători cu cei obținuți prin hibridarea sexuată. Avantajul hibridării este acela că se pot obține hibrizi celulari între specii diferite care în mod normal nu se pot încrucișa sexuat. Un exemplu este cazul amfiploizilor de tutun (2n = 42 cromozomi) obținuți din două specii de tutun: "Nicotiana glauca" (2n = 24 cromozomi) și "Nicotiana langsdorfii" (2n = 18 cromozomi). Hibrizii obținuți înglobează numărul de cromozomi ai celor doi părinți. Alte avantaje ale utilizării protoplaștilor sunt: înmulțirea vegetativă foarte rapidă în urma căreia rezultă
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
este acela că se pot obține hibrizi celulari între specii diferite care în mod normal nu se pot încrucișa sexuat. Un exemplu este cazul amfiploizilor de tutun (2n = 42 cromozomi) obținuți din două specii de tutun: "Nicotiana glauca" (2n = 24 cromozomi) și "Nicotiana langsdorfii" (2n = 18 cromozomi). Hibrizii obținuți înglobează numărul de cromozomi ai celor doi părinți. Alte avantaje ale utilizării protoplaștilor sunt: înmulțirea vegetativă foarte rapidă în urma căreia rezultă clone; obținerea unor forme poliploide ce vor fi utilizate în ameliorare
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
hibrizi celulari între specii diferite care în mod normal nu se pot încrucișa sexuat. Un exemplu este cazul amfiploizilor de tutun (2n = 42 cromozomi) obținuți din două specii de tutun: "Nicotiana glauca" (2n = 24 cromozomi) și "Nicotiana langsdorfii" (2n = 18 cromozomi). Hibrizii obținuți înglobează numărul de cromozomi ai celor doi părinți. Alte avantaje ale utilizării protoplaștilor sunt: înmulțirea vegetativă foarte rapidă în urma căreia rezultă clone; obținerea unor forme poliploide ce vor fi utilizate în ameliorare; inducerea de mutante; transferul de gene
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
în mod normal nu se pot încrucișa sexuat. Un exemplu este cazul amfiploizilor de tutun (2n = 42 cromozomi) obținuți din două specii de tutun: "Nicotiana glauca" (2n = 24 cromozomi) și "Nicotiana langsdorfii" (2n = 18 cromozomi). Hibrizii obținuți înglobează numărul de cromozomi ai celor doi părinți. Alte avantaje ale utilizării protoplaștilor sunt: înmulțirea vegetativă foarte rapidă în urma căreia rezultă clone; obținerea unor forme poliploide ce vor fi utilizate în ameliorare; inducerea de mutante; transferul de gene sau cromozomi în protoplaști; transferul de
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
obținuți înglobează numărul de cromozomi ai celor doi părinți. Alte avantaje ale utilizării protoplaștilor sunt: înmulțirea vegetativă foarte rapidă în urma căreia rezultă clone; obținerea unor forme poliploide ce vor fi utilizate în ameliorare; inducerea de mutante; transferul de gene sau cromozomi în protoplaști; transferul de cloroplaste în protoplaști; obținerea unor plante rezistente la viroze, etc. Haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală este o altă metodă de cultură "in vitro". "Androgeneza" constă în reprogramarea inormației genetice a microsporilor (grăunciorilor de polen), în
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
androgeneză și ginogeneză experimentală este o altă metodă de cultură "in vitro". "Androgeneza" constă în reprogramarea inormației genetice a microsporilor (grăunciorilor de polen), în culturi "in vitro". Ulterior, prin diviziuni repetate, rezultă plante haploide (conțin doar jumătate din numărul de cromozomi ai speciei). Există două tipuri de androgeneză: Factorii cu o importanță deosebită în reușita androgenezei experimentale sunt: vârsta anterelor, mediul de cultură, hormonii, temperatura și lumina. Plantele haploide obținute prin androgeneză prezintă următoarele avantaje: sunt pure genetic, sunt folosite pentru
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
de șoarece, aparținând la două linii diferite, cultivate în amestec; ei au descoperit că acestea pot fuziona și forma celule hibride. Aceste celule prezintă caracteristici morfologice, fiziologice și biochimice diferite de cele ale celulelor fuzionate, dar înglobează numărul total de cromozomi ai genitorilor. Hibridarea celulară, la animale, reușește dacă sunt rezolvate două impedimente: S-au găsit medii de cultură selective în care celulele hibride se multiplică, iar celulele genitorilor sunt eliminate. O dată îndeplinite aceste condiții, are lor fuzionarea celulelor somatice diferite
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
somatice diferite și formarea "heterocarionului". Ulterior, are loc fuzionarea nucleilor, urmată de diviziuni mitotice succesive. În final, se formează celulele hibride somatice. Aceste celule nu pot regenera organisme animale hibride. Ele formează "clone celulare hibride", la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o parte din cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi. Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
final, se formează celulele hibride somatice. Aceste celule nu pot regenera organisme animale hibride. Ele formează "clone celulare hibride", la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o parte din cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi. Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi realizate hărți cromozomale umane, care permit o identificare precisă a genelor normale și mutante pe cromozomi
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
hibride. Ele formează "clone celulare hibride", la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o parte din cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi. Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi realizate hărți cromozomale umane, care permit o identificare precisă a genelor normale și mutante pe cromozomi. Celulele hibride care conțin restructurări cromozomale sunt testate ulterior, pentru prezența sau absența
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi. Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi realizate hărți cromozomale umane, care permit o identificare precisă a genelor normale și mutante pe cromozomi. Celulele hibride care conțin restructurări cromozomale sunt testate ulterior, pentru prezența sau absența enzimelor specifice. Astfel, sunt identificate cu precizie genele ce determină apariția maladiilor ereditare umane. În prezent, se produc "cibrizi", hibrizi celulare rezultați din formarea enucleate cu o
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
două familii distincte, ceea ce sugerează că sindromul Omenn este o formă de expresie fenotipică a unui DICS cu activare majoră a limfocitelor T autoreactive. Sindromul Omenn este cauzat de mutații în genele de activare a recombinării Rag-1 sau Rag-2 de pe cromozomul 11p.
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
repetitive de ADN (cea mai frecventă astfel de secvență reprezintă repetarea a patru baze). În general, oamenii neînrudiți au un număr diferit de secvențe repetitive, iar tehnica citirilor scurte în tandem (STR) ajută la diferențierea lor. Acești loci (locații pe cromozom) sunt vizați cu primeri specifici pentru secvența de interes și amplificați folosind reacția de polimerizare în lanț. Fragmentele ADN rezultate sunt separate folosing electroforeza. Există două metode folosite în mod frecvent pentru separare și detecție, electroforeza capilară (EC) și gelul
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
indexul de paternitate combinat, care determină probabilitatea presupusul tată să fie cel testat. Acest index este transformat într-o probabilitate de paternitate, care arată gradul de similaritate dintre presupusul tată și copil. Cele mai recente inovații din domeniu includ analiza cromozomului Y (Y-STR). Acest procedeu facilitează analiza unei mostre amestecate de ADN care cuprinde ADN de la o femeie și ADN de la un bărbat, sau cazurile în care extragerea diferențiată a ADN-ului nu este posibilă. Cromozomul Y este moștenit de la tată
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
inovații din domeniu includ analiza cromozomului Y (Y-STR). Acest procedeu facilitează analiza unei mostre amestecate de ADN care cuprinde ADN de la o femeie și ADN de la un bărbat, sau cazurile în care extragerea diferențiată a ADN-ului nu este posibilă. Cromozomul Y este moștenit de la tată, deci tehnica Y-STR poate ajuta la identificarea moșterii pe linie paternă. Analiza Y-STR a fost folosită în cazul controversei legate de Sally Hemings, în care s-a determinat dacă Thomas Jefferson a avut copii cu
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
deci tehnica Y-STR poate ajuta la identificarea moșterii pe linie paternă. Analiza Y-STR a fost folosită în cazul controversei legate de Sally Hemings, în care s-a determinat dacă Thomas Jefferson a avut copii cu una din sclavele sale. Analiza cromozomului Y dă rezultate mai puțin performante decât analiza celorlați cromozomi. Cromozomul Y este moștenit doar de la tată și deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
paternă. Analiza Y-STR a fost folosită în cazul controversei legate de Sally Hemings, în care s-a determinat dacă Thomas Jefferson a avut copii cu una din sclavele sale. Analiza cromozomului Y dă rezultate mai puțin performante decât analiza celorlați cromozomi. Cromozomul Y este moștenit doar de la tată și deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13 loci STR CODIS. În aceste cazuri este analizat ADN-ul
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
Analiza Y-STR a fost folosită în cazul controversei legate de Sally Hemings, în care s-a determinat dacă Thomas Jefferson a avut copii cu una din sclavele sale. Analiza cromozomului Y dă rezultate mai puțin performante decât analiza celorlați cromozomi. Cromozomul Y este moștenit doar de la tată și deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13 loci STR CODIS. În aceste cazuri este analizat ADN-ul mitocondrial
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
a fost identificată). De asemenea secvențierea ADN-ul poate determina tipul de mutație care a produs o boală genetică. Secvențierea ADN poate fi folosită pentru determinarea secvențelor ADN individuale ale genelor, ale regiunilor mari genetice (grupuri de gene sau operoni, cromozomi întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă de viață. Secvențierea este folosită în biologia moleculară pentru a studia genomurile și proteinele
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
patente, împreună cu secvențierea bază-cu-bază propusă de Roger Tsien et al. sunt implementate de compania Illumina, în mașinăriile Hi-Seq. Secevențierea shotgun este o metodă de secvențiere destinată analizei secvențelor ADN mai lungi de 1000 de baze, sau chiar de dimensiunile unui cromozom. Această metpdă presupe ca ADN-ul să fie rupt în fragmente de dimensiuni variabile. După secvențierea fragmentelor individuale, segmentele pot fi reasamblate pe baza regiunilor în care se suprapun. Secvențierea de nouă generație se referă la secvențierea genomurilor, re-secvențierea acestora
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
Cromatina este formată din mai multe macromolecule prezente în celulă, anume ADN, proteine și ARN. În timpul diviziunii celulare, cromatina se colorează mult mai intens și este mai evidentă deoarece se condensează formând cromozomii. Cromatina are o mare afinitate pentru coloranții bazici, fiind bazofilă. Când celula nu se divide, cromatina prezintă două tipuri de regiuni: de "eucromatină" (care se colorează mai pal) și de "heterocromatină" (regiuni mai dense care se colorează mai intens). Eucromatina
Cromatină () [Corola-website/Science/335191_a_336520]
-
6-8; înotătoarea anală: II-III, 5-7; înotătoarele pectorale: I 12-15; înotătoarele ventrale: II 5-7; înotătoarea caudală 19. Pe linie laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului fără striuri longitudinale. Corpul și pedunculul caudal gros, cilindric, necomprimat lateral. Pedunculul caudal este lung, mai lung ca
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
HLA (antigenul leucocitar uman) este denumirea pentru antigenele care sunt produsele unui complex de gene situate pe mai mulți loci strâns înlănțuiți, numit complexul major de histocompatibilitate (MHC), localizat pe cromozomul 6. Acest grup de gene este legat de funcția sistemului imunitar la oameni și codifică proteinele aflate pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. Genele HLA sunt versiunile umane ale genelor MHC care se găsesc la majoritatea vertebratelor. Proteinele codificate de
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]