7,252 matches
-
cu recenzii la cărțile recent apărute, românești și străine. Sunt redescoperiți Cezar Bolliac (Corina Săndulescu, Un luptător pentru democrație - Cezar Bolliac), dar și Ilarie Voronca (V. Cristian, Ilarie Voronca) sau Tristan Tzara (V. Cristian, Tristan Tzara printre noi). Octav Șuluțiu, cronicarul oficial al revistei, comentează caietul de versuri al lui Aurel Baranga, Marea furtună, plachetele Cântarea munților și Țara luminii de Magda Isanos, volumele Un om așteaptă răsăritul de Mihai Beniuc și Cântece de galeră de Cicerone Theodorescu, Călătorii de Sanda
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
lui Eusebiu Camilar, despre Fantezii răsăritene de Mihail Sadoveanu, despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu (Marele Premiu Național de literatură), despre Revolte de F. Aderca, despre un volum de nuvele al Luciei Demetrius, Album de familie. Urmează, în serie, comentarii ale aceluiași cronicar dedicate romanelor Cișmigiu et Co. de Grigore Băjenaru, Soarele negru de Ticu Archip, Trubendal de Virgiliu Monda, Marele ospăț de Sanda Movilă, O dragoste la Viena de Victor Eftimiu, Un om își trăiește viața de Ion Biberi, Singura cale de
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
ai deceniului al optulea (George Bălăiță,Constantin Țoiu, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, Virgil Duda), din pespective teoretice practicate la data respectivă pe plan european; analiza fină și riguroasă urmărește să traseze profiluri caracteristice și să verifice intuițiile cronicarilor literari asupra reprezentativității anumitor autori români contemporani. A. a publicat studii substanțiale în domeniul metodologiei istoriei literare, rămase în paginile revistelor de specialitate, precum și mai multe ediții comentate din opera unor scriitori români. A colaborat, în calitate de coautor, la câteva volume
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
Mențiuni, Cluj-Napoca, 1978; Jurnal, București, 1989. Repere bibliografice: Adrian Marino, Virgil Ardeleanu, „Însemnări despre proză”, CRC, 1967,11; Felea, Reflexii, 187-190; Piru, Varia, I, 505-507; Tomuș, Răsfrângeri, 77-81; Felea, Secțiuni, 362-367; Zaciu, Lecturi, 180-184; Ion Vlad, Punctul de vedere al cronicarului, ST, 1976,1; Petru Poantă, Critica de caracter, ST, 1976, 1; Culcer, Citind, 48-53; Regman, Colocvial, 170-172; Constantin Hârlav, Un critic al opțiunilor pătimașe, VST, 1978, 37; Popescu, Cărți, 49-52; Tomuș, Mișcarea, 305-308; Florin Faifer, Criticul ca moralist, CRC, 1990
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
compromisuri morale grave, eșuează lamentabil, pentru el momentul schimbării vremurilor nefăcând decât să mențină o realitate în care lui îi revine rolul de victimă perpetuă. În proză, A. evocă lumea măruntă, dar colorată a periferiei timișorene, dovedindu-se un bun cronicar al banalului, sub care înfloresc himere și se consumă drame neștiute. Maniera este, de data aceasta, realismul magic, care face să coexiste nuditatea vieții cu fabulosul, sentimentalismul cu grotescul. Romanul Ploaia de nisip (1982) a fost distins cu Premiul pentru
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
dar și în alte publicații, precum „Revista Societății Tinerimea română”, „Adevărul”, „Epoca”, „Revista armatei”, „Revue de Roumanie”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara nouă”, „Doina”, „La Politique”, „Duminica poporului”, „Glasul Argeșului”, „Lumină nouă”, „Convorbiri literare”, „Revista cercului de studii al Partidului Conservator”, „Cronicarul”. Îndeobște, colaborările lui sunt însemnări literare, istorice, politice, dar și pe alte teme. A scris versuri, cele mai multe rămânând în manuscris. Traducerile (semnate A. Nicoară) din Albert Samain, Sully Prudhomme, Henri de Régnier sunt publicate în „Literatură și artă română”. Cele
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
și diplomat aflat mereu în cercurile puterii, informat și capabil de judecăți avizate. În al doilea rând, valoarea memoriilor stă în calitatea scrisului și în temperamentul de literat al autorului, instruit și înzestrat cu simțul cuvântului, abil portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor pătimașă, plăcerea de a observa fără cruțare, nu arareori deformând și șarjând realitatea. Consumându-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
sancționând excese. În cafeneaua aleasă de Muscadini drept cartier general al luptei antiiacobine, numele său este pronunțat cu cel mai mare respect, ca un oracol. La Început Muscadinii au un program viguros, chiar agresiv, al cărui unic scop e, spun cronicarii vremii, „la dé-sans-culottisation”. Ceea ce, În românește, ar Însemna că sunt contrarevoluționari, că luptă Înverșunat, de pe pozițiile lor regaliste, Împotriva oricărui „sanchilot” (astfel traduc dicționarele sinonimul francez al revoluționarului de la 1789). Ca să ne aducem aminte mai bine istoria cuvântului, să Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
englez. El se stinge la 84 de ani În Italia, unde se retrage În timpul primului război mondial, alături de soție. Pare a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bucureștene - bun cunoscător al vieții mondene și al eternului feminin, om cult...”4 Cine e de fapt dandy-ul dâmbovițean, om de lume, cultivat, homosexual notoriu, excentric până peste poate (unghii date cu ojă, meșă colorată, păr și mustață pomădate), cronicarul monden la Românul, Naționalul, La Lanterne mondaine, La Roumanie Illustrée, dar mai ales, vreme de 24 de ani, la L’ Indépendance Roumaine, semnând când Claymoor, când Valréas? Cine e „arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești din preajma «anilor nebuni», cronicarul monden en titre. Nu râdeți: cronicile lui «rivalizează» cu Însemnările lui Maiorescu și Momentele lui Caragiale! Pentru că a scris aproape zilnic de prin 1875 până În 1903, ceea ce face câteva mii de pagini de cronică diurnă și nocturnă a protipendadei bucureștene
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Edgar Bostandaki-Turturel, nimeni altul decât Mișu Văcărescu-Claymoor, tânăr ce trece drept un „perfect gentilom”, care „vorbește franțuzește de când era mic și se pricepe foarte bine la mode și confecțiuni”, „om de spirit și cu educațiune distinsă”, parcă „născut a fi cronicar high life”1. Și a doua oară, când vituperează În bloc acest „Olimp românesc” - „lumea bună”, făcând bilanțul a ceea ce vede „pe stradă, la Șosea, la spectacole, În magazine, În baluri, la București, la Constanța, la Sinaia...”2. Iată-l
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și excentricitate, faimosul punct de intersecție al lui Pascal. Iată de ce Brummell nu s-a putut adapta la constrângerile regulii militare, care Înseamnă și o uniformă. Din acest punct de vedere, el a fost un ofițer reprobabil. Dl Jesse, acest cronicar admirabil, cu o memorie foarte bună, povestește multe anecdote despre indisciplina eroului său. El rupe rândurile În timpul manevrelor, se sustrage ordinelor colonelului. Dar colonelul e subjugat farmecului acestuia; nu Îl va pedepsi niciodată. În trei ani, Brummell ajunge căpitan. Când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România de mâine”, „Naționalul”, „Palatul de Justiție”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Politica”, „Teatrul de mâine”, „Democratul”, „Gazeta Capitalei”, „Dimineața”, „Răsăritul”, „Actualitatea”, „Lumea copiilor”, „Cultura poporului”, „Țara voievozilor”, „Veselia”, „Universul copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Luceafărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Isis”, „Cuvânt bun”, „Ortodoxia”, „Gazeta”, „Duminica copiilor
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Royal”), deschide un episod fertil în jurnalistica lui D., poetul exersând după 1910 consecvent (odată cu numirea sa ca prim-redactor al revistei „Ilustrația”, apoi ca secretar sau director de redacție la „Ilustrațiunea națională”, „Ilustrația neamului nostru” ș.a.) și în postura cronicarului de artă; interesat de plastică îndeosebi, a mai lăsat și comentarii de spectacol, profile de actori, succinte prezentări de cărți ș.a. Tenace, prob în consemnarea evenimentelor „la zi”, D., mai curând un barometru al opiniei comune, va oferi, în cronicile
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Millian, Cartea mea de aduceri aminte, îngr. și pref. Mihai Gafița, București, 1973, 26-32, 154-162, 166, 240-245; Cridim (Cristea N. Dimitrescu), în N. Crevedia, Epigramiști români de ieri și de azi, București, 1975, 57-59; Piru, Ist. lit., 186-187; Petre Oprea, Cronicari și critici de artă în presa bucureșteană a anilor 1911-1916, RMZ, 1985, 8, 1986, 2; Șerban Cioculescu, Dialoguri literare, București, 1987, 300. R.Ș.
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
se remarcă în special prin articolele despre criticii și istoricii literari, mereu la obiect și, în genere, lipsite de complezență. Lecturi libere (1983; Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor), ca și Subiecte (1987) alătură cronicilor și câteva articole despre clasici, cronicarul țintind și o panoramare istorico-literară. Dar cuvântul e tot al criticului, care face și următoarea profesiune de credință: „A urmări orientările, preferințele publicului, a veghea ca acestea să nu fie canalizate impropriu, ci îndreptate către adevăratele valori, iată țeluri ce
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
A urmări orientările, preferințele publicului, a veghea ca acestea să nu fie canalizate impropriu, ci îndreptate către adevăratele valori, iată țeluri ce slujesc interesele culturii naționale.” Și el s-a străduit ca aceste idei să marcheze bogata sa activitate de cronicar, comentând într-o mai mică măsură operele unor poeți ca Ștefan Aug. Doinaș, Ion Caraion, Geo Dumitrescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Petre Stoica, Ion Horea, Florența Albu, Mircea Dinescu, și într-o mult mai mare măsură, pe acelea ale prozatorilor
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
intitulează astfel, fiind închinată spiritului junimist și maiorescian, de la care D. se revendică și pe care-l identifică la Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius și Vladimir Streinu. Volumul este plin de substanță, conținând patru portrete critice profund individualizate. Pompiliu Constantinescu, cronicar al operelor la zi, diagnostician aproape fără cusur, vede „literatura ca organism”; Șerban Cioculescu e un raționalist, partizanul „criticii obiective”, pentru care judecata de valoare e obligatorie, înlesnind calea spre adevăr; Perpessicius s-ar caracteriza prin „centrismul estetic”, datorită imparțialității
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
, (c. 1740, Stoenești, j. Vâlcea - 1820, Craiova), cronicar și caligraf. Dumitru, după numele mirean, era unul dintre cei patru copii ai familiei modeste a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
de Nicolae Mavrogheni, vodă cu deprinderi justițiare ce umblă deghizat, în popor, nu durează. Alexandru Moruzi, „maestru” în a strânge banii, înființează un spital la București, speriat de ciumă și cutremur. Calamitățile - ciuma, seceta, lăcustele - se repetă în istorie, și cronicarul, frisonat, le consemnează. Personaj de nuvelă istorică, Osman Pazvantoglu este bine caracterizat în ascensiunea sa de fost mercenar ajuns, prin uzurpare, stăpânul Vidinului. Pazvangiii și cârjalii lui trăiesc din jafurile repetate prin Oltenia, de frica lor ajungând a se bejeni
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
ocupanților, sau Prozorovski, ce aruncă turcilor injurii pitorești. Cu mari digresiuni sunt narate luptele dintre turci și ruși din perioada 1806-1812. D.E. intercalează în cronica sa, după surse precare, istoria lungă și fantezistă a lui Napoleon Bonaparte. Despre revoluția franceză, cronicarul dă explicații naive, în spirit neaoș muntenesc. Cronica se încheie cu rezumatul campaniei lui Napoleon în Rusia. În plină epocă fanariotă, scrierea anunță balcanismul literar, oferind pagini de proză de un crunt pitoresc, imagini plastice pline de culoare, pe alocuri
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
pref. C.S. Nicolăescu-Plopșor, Râmnicu Vâlcea, 1934; Hronograf (1764-1815), îngr. Dumitru Bălașa, introd. Dumitru Bălașa și Nicolae Stoicescu, București, 1987. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 122-128; Ion Donat, Dionisie Eclesiarhul - constatări și observații noi, AO, 1934, 74-76; Aurelian Sacerdoțeanu, Cronicarul Dionisie, eclesiarh al Mănăstirii Bistrița din Vâlcea, AO, 1936, 86-88; Ion Vârtosu, Date noi despre Dionisie Eclesiarhul, București, 1937; Călinescu, Ist. lit. (1982), 33-34; Popovici, Studii, I, 160-164; Ivașcu, Ist. lit., I, 340-341; Piru, Ist. lit., II, 166-176; Ist. lit.
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
lit., II, 166-176; Ist. lit., II, 124-125; Emilian Burețea, Cuvinte de origine turcă și neogreacă în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul, București, 1970; Firan, Macedonski- Arghezi, 161-165; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 100-110; Dicț. lit. 1900, 282-283; Dumitru Bălașa, Cronicarul Dionisie Ecleisiarhul, MO, 1982, 1-3, 7-9; Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari miniaturist și caligraf, București, 1982; Sorescu, Ușor cu pianul, 221-236; Păcurariu, Dicț. teolog., 146-147; Dicț. esențial, 256-257. A.Sm.
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]