3,588 matches
-
emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de viață sunt folosite de către realizatorii filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică și
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică și spiritualitatea. Filmul include interviuri cu experți în știință și spiritualitate, intercalate cu povestea Amandei. Animația digitală este o caracteristică puternică a filmului. Filmul a fost criticat de întreaga comunitate științifică. Fizicienii, în special
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
interviuri cu experți în știință și spiritualitate, intercalate cu povestea Amandei. Animația digitală este o caracteristică puternică a filmului. Filmul a fost criticat de întreaga comunitate științifică. Fizicienii, în special, se plâng că filmul denaturează sensul unor principii ale mecanicii cuantice, fiind considerat pseudoștiință și descris ca misticism cuantic. Filmat în Portland, Oregon, "What the Bleep Do We Know" prezintă un punct de vedere al universului fizic și al vieții umane în cadrul acestuia, cu conexiuni către neuroștiință și fizica cuantică. Unele
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
cu povestea Amandei. Animația digitală este o caracteristică puternică a filmului. Filmul a fost criticat de întreaga comunitate științifică. Fizicienii, în special, se plâng că filmul denaturează sensul unor principii ale mecanicii cuantice, fiind considerat pseudoștiință și descris ca misticism cuantic. Filmat în Portland, Oregon, "What the Bleep Do We Know" prezintă un punct de vedere al universului fizic și al vieții umane în cadrul acestuia, cu conexiuni către neuroștiință și fizica cuantică. Unele idei discutate în film sunt: În segmentele narative
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
mecanicii cuantice, fiind considerat pseudoștiință și descris ca misticism cuantic. Filmat în Portland, Oregon, "What the Bleep Do We Know" prezintă un punct de vedere al universului fizic și al vieții umane în cadrul acestuia, cu conexiuni către neuroștiință și fizica cuantică. Unele idei discutate în film sunt: În segmentele narative ale filmului, Marlee Matlin o portretizează pe Amanda, o femeie fotograf care joacă rolul unei femei obișnuite cu care publicul ar trebui să fie capabil să se identifice cu ușurință și
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
acelor întâmplări, aducându-le pe cursul dorit. Publicată în revista "Omni" în octombrie 1989, nuveleta a câștigat premiul Nebula, fiind nominalizată la premiile Hugo, SF Chronicle și ocupând locul 3 în sondajul Locus. Ea descrie o conferință internațională de fizică cuantică desfășurată la Rialto, în care toate principiile acestei ramuri ale fizicii se aplică evenimentelor și persoanelor reale, într-o exemplificare la scară mare. Nuvela a apărut în noiembrie 1999 în volumul "Mircales and Other Christmas Stories" și a fost nominalizată
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
de reparare și îmbunătățire este limitată. Material de construcție cu multiple funcționalități, capabil să-și schimbe forma și să absoarbă în timp moleculele oricărei substanțe, indiferent de forma de agregare a acesteia, reciclând-o. Este distrusă de Epidemia Fuziunii. Calculatoare cuantice descoperite de Agregați, ele folosesc anumiți algoritmi pentru a încălca principiul al doilea al termodinamicii, înghețând în loc să se încingă. Această caracteristică a făcut să fie utilizate pe scară largă în fabricile Agregate, dar defecțiunile lor pot avea efecte catastrofale. Container
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
Această caracteristică a făcut să fie utilizate pe scară largă în fabricile Agregate, dar defecțiunile lor pot avea efecte catastrofale. Container semi-autonom realizat din materiapidă care își păstrează invizibil conținutul Este un motor spațial care funcționează pe baza principiilor mecanicii cuantice și le conferă navelor viteze relativiste. Se pare că acest tip de motor conține o gaură de vierme legată de trecut, extrăgându-și energia din plasma quark-gluon creată de Big Bang. Motorul este controlat de creierul unui Agregagat decorporalizat, iar
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
creată de Big Bang. Motorul este controlat de creierul unui Agregagat decorporalizat, iar riscul accidentelor crește proporțional cu viteza. Această tehnologie extraterestră permite modificarea masei inerțiale pentru a face posibilă accelerarea peste 1 "g" în călătoriile spațiale. Ea suprimă fluctuațiile cuantice care cauzează inerția (similar conceptului bosonului Higgs). Încercările de a folosi această tehnologie pentru călătorii cu viteze superluminice au fost sortite eșecului. Bici electronic multifuncțional purtat de prefecții din Inelul Sclipitor. Partea metalică a acestuia se poate rigidiza, permițând tăierea
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
și folosite, în schimb ele au unele proprietăți interesante și sunt strâns legate de o serie de structuri matematice, cum ar fi Grupurile Lie. În plus, octonionii au aplicații în domenii precum Teoria Corzilor, cea a relativitații generale și logica cuantică. Octonionii au fost decoperiți in anul 1843 de către John T. Graves, fiind inspirat de marea descperire a cuaternionilor de către prietenul său William Rowan Hamilton. Graves i-a numit "octave". Ei au fost descoperiți, în mod independent, de Arthur Cayley și
Octonion () [Corola-website/Science/330042_a_331371]
-
a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au loc prin efectul tunel cuantic: clusterul pătrunde bariera de potențial. Teoretic orice nucleu cu Z > 40 a cărui energie eliberată, Q, este pozitivă, poate fi un emițător spontan de clusteri. In practică, însă, observarea experimentală este limitată de către stadiul actual al tehnicii care cere ca
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Ra, Th, U, Pu, Cm, Cf, Fm și No. Primul experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
(n. 3 decembrie 1939, la Oncești, Bacău) este un seismolog român. În 1963 a absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iași (în prezent Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor. Activitatea științifică a profesorului Anatol Rotaru s-a reflectat în circa 400 de lucrări științifice, inclusiv 3 monografii, publicate
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
Ralph de Laer Kronig, (n. 10 martie 1904, Dresda, Germania; d. 16 noiembrie 1995 Zeist, Olanda), numele la naștere , a fost un fizician american german. A participat la faza inițială a dezvoltării mecanicii cuantice și a aplicațiilor acesteia în fizica atomică și moleculară. Kronig a formulat ipoteza spinului electronului în 1925, cu câteva luni înaintea lui George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, însă nu a publicat-o. A adus contribuții la teoria spectroscopiei de absorbție
Ralph Kronig () [Corola-website/Science/329160_a_330489]
-
în clădirea asociației "Physikalischer Verein" din Frankfurt pe Main, a demonstrat că sistemele microscopice (electroni și atomi) au "proprietăți intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
că sistemele microscopice (electroni și atomi) au "proprietăți intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
mai târziu, a eliminat obiecțiile legate de posibila influență a păturilor electronice interioare. În modelul atomic Bohr-Sommerfeld se face ipoteza că orbitele electronice sunt cuantificate în spațiu: fiecare stare staționară este caracterizată printr-un număr întreg nenegativ formula 2 , numit "număr cuantic orbital" sau "număr cuantic azimutal", iar proiecția momentului cinetic orbital pe direcția perpendiculară pe planul orbitei poate avea doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
obiecțiile legate de posibila influență a păturilor electronice interioare. În modelul atomic Bohr-Sommerfeld se face ipoteza că orbitele electronice sunt cuantificate în spațiu: fiecare stare staționară este caracterizată printr-un număr întreg nenegativ formula 2 , numit "număr cuantic orbital" sau "număr cuantic azimutal", iar proiecția momentului cinetic orbital pe direcția perpendiculară pe planul orbitei poate avea doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
număr cuantic orbital" sau "număr cuantic azimutal", iar proiecția momentului cinetic orbital pe direcția perpendiculară pe planul orbitei poate avea doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să fie un număr impar formula 3 de urme punctuale plasate pe aceeași verticală. În cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două urme, număr par. a
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
formula 3 de urme punctuale plasate pe aceeași verticală. În cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două urme, număr par. a dovedit existența unor stări atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
sunt legate de momentul cinetic orbital și nu pot fi explicate în cadrul modelului Bohr-Sommerfeld. Câțiva ani mai târziu, Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au formulat ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, datorit rotației sarcinii sale și caracterizat printr-un număr cuantic semiîntreg formula 8. Wolfgang Pauli a arătat că un model al electronului ca sarcină în rotație este incompatibil cu principiile teoriei relativității; însă existența unui "moment cinetic intrinsec" al electronului, numit pe scurt "spin", presupusă de teorie și confirmată de experiment
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
Matricile lui Pauli sunt un ansamblu formula 1 de trei matrici hermitice 2×2 care apar în teoria cuantică nerelativistă a particulelor de spin formula 2 cum este electronul. Ipoteza existenței unui moment cinetic al electronului, rezultând din rotația (în engleză: "spin") sarcinii electronice, a fost formulată în 1925 de Ralph Kronig. Ea a fost imediat criticată de Wolfgang Pauli
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]