5,205 matches
-
cum se răspândește informația. Am văzut doar la un moment dat peste capetele ălora că Șubi rămăsese numai în tricou. Cât exces de zel, îmi ziceam, dar, de fapt, Șăfu îi rupsese cămașa. După aia s-a făcut liniște și culoar ca să iasă învingătorul. Mă pregăteam să-l felicit pe Șubi, că pe atunci nu-l suportam pe Șăfu. Nici nu-l cunoșteam foarte bine. Dar, când a ieșit Șăfu, unii mai căcăcioși deja schimbaseră stăpânul, bravo, moșule, îl lăudau. Șăfu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă rară din Brașov, vechi hotel al grofilor, necu noscut moftangiilor de bucureșteni, cu portari cu favorite și cu slugi Îmbătrânite pe culoarele triste și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu uși duble, paturi de mare răsfăț, lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât un purice ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot, acel odor di femina de care vorbește muieraticul Stendhal. — Bonjour, madame! — Au revoir, monsieur, à votre service à bientôt! ...N-am s-o uit niciodată pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clandestinitate, cu Securitatea comunistă pe urmele ei, atunci, în Rusia, dădea tot ce avea pentru neamul românesc: energia, puterea și bravura ei. "De abia escamotasem trenul de aterizare, și simt pe cineva lângă mine, în ușa care separa carlinga de culoarul lansatoarelor. Întorc capul și o văd pe Smaranda Brăescu. Și eu sunt aici, îmi spune ea. Dar ce cauți în avion? Vreau să mă bat și eu. Vreau să trag... Îți dai seama ce faci ? Ai vreun ordin ? Dacă vei
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să sară ca un arc. Acesta ținea în mână două foi de hârtie și un stilou. -Dacă e cum spui, atunci ia semnează, mătăluță, angajamentul ăsta, că ești care va să zică pe drumul ăl bun și că ni-i spui p-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de parcă ar fi întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
am luat contact direct cu imensa personalitate a domniei sale, am simțit baza dragostei sale mărturisite de atâtea ori, privind petrecerea copilăriei pe plaiurile natale. Cum pot numi altfel oare emoția care m-a cuprins când, intrând pentru prima dată pe culoarul Operei vieneze care ducea spre biroul directorial, am văzut un portret? În imaginea ce străjuia la terminarea culoarului era chipul lui Enescu. Tablou era imens, pictat de nimeni altul decât de profesorul de la Iași, Corneliu Baba. Să fie oare o
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
privind petrecerea copilăriei pe plaiurile natale. Cum pot numi altfel oare emoția care m-a cuprins când, intrând pentru prima dată pe culoarul Operei vieneze care ducea spre biroul directorial, am văzut un portret? În imaginea ce străjuia la terminarea culoarului era chipul lui Enescu. Tablou era imens, pictat de nimeni altul decât de profesorul de la Iași, Corneliu Baba. Să fie oare o întâmplare dăruirea sa pentru Enescu și pentru tot ce este românesc? Dar oare eforturile susținute constant de Ioan
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clienți, și-a dat seama că, deși bătuse bulevardul de zeci și zeci de ori, nu ar fi bănuit că, spre seară, putea arăta atât de dezolant. Domnul Năsturel s-a întors din drum și a înaintat câțiva pași pe culoarul întunecos, cu sentimentul că face o mare greșeală. Nu că se aștepta la cine știe ce incidente, dar din fire nu era un curios. La drept vorbind, așa cum mergea pentru prima oară pe Calea Victoriei, la sfârșitul unei zile toride, când nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu s-au spălat niciodată pe dinți. Sau, cum frumos și logic se exprima fostul nostru coleg din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit niciodată la telefon, și tot a murit.“ Bunica zboară prima oară cu avionul „Ce îngust e culoarul ăsta“, se miră cu glas tare bunica. Iar pasagerii din jur observă ce-i de observat: culoarul nu-i îngust, bunica e lată. „Au și vecee?“, întreabă ea. „Că-n tren există.“ „Au, bunico - spune nepotul -, dar vorbește mai încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit niciodată la telefon, și tot a murit.“ Bunica zboară prima oară cu avionul „Ce îngust e culoarul ăsta“, se miră cu glas tare bunica. Iar pasagerii din jur observă ce-i de observat: culoarul nu-i îngust, bunica e lată. „Au și vecee?“, întreabă ea. „Că-n tren există.“ „Au, bunico - spune nepotul -, dar vorbește mai încet. „Aha - zice bătrâna -, e ca la tren, n-ai voie în stații.“ De fapt, bunica a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de fiecare gospodină cu cele mai frumoase scoarțe și lăicere viu colorate, iar flăcăii au amenajat arcuri din crengi de tei și salcâm pe traseu și la poarta bisericii. Fetițe îmbrăcate în rochițe albe, așezate pe două rânduri formau un culoar de la poartă până la ușa bisericii, aruncau din coșulețele ce le purtau, petale de flori în fața sărbătoritului pe melodia „Fecioara la munte” cântat de mica fanfară a satului. Consătenii, rude dar și cunoscuți și necunoscuți din satele învecinate, cu mic cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bună de plecat la plajă (superstiția ultravioletelor). Tot bagajul de înjurături mobilizat în gând. Afară e vânt mare cu nori de praf. Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au dormit - inclusiv directoarea - într-un fel de entre-sol, „dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent, de mărimi cu totul neo bișnuite (după afirmațiile lor). Au vegheat toată noaptea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
douăsprezece zile câte am stat la Prefectură, n-am mâncat nimic. Anchetatorii însă se făceau că nu știu nimic, sperând pesemne că voi renunța la un moment dat. Abia în ziua a noua șeful de cameră a fost chemat pe culoar și luat la întrebări dacă într-ade văr nu mâncam nimic, ceea ce el a adeverit. Încă din ziua a treia, în timp ce eram dus sus, la etajul al patrulea, unde se afla Serviciul de Moravuri, m-am pomenit nas în nas cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
său, dar, când dădu să se dezbrace, secretara îi transmise că profesorul îl roagă să vină imediat la dânsul așa cum era, îmbrăcat, căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanță. Puțin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile și culoarele care-l separau de biroul direcției și intră. Înăuntru, alături de George Oprescu, cam palid și agitat, se aflau doi ofițeri de miliție în civil, care îl arestară... Toate aceste amănunte, precum și aproape tot ce va urma de acum încolo au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mă așteptam la tot ce-i mai rău: noaptea, când toți vor dormi, mă vor arunca sub roțile trenului. Iar pe certificatul de deces va sta scris, ca totdeauna în astfel de cazuri: „sinucidere“. I-am văzut ajungând la capătul culoarului și trecând în celălalt vagon. Erau în misiune, n-aveau bagaje. Mi-am zis că aceasta fusese greșeala mea cea mai mare, probabil și ultima: n-ar fi trebuit să urc, oferindu-le astfel prilejul ideal al unei lungi călătorii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
semn că mă vor ridica la noapte. Cușeta de sus era a unei femei la vreo cincizeci de ani cu un coc atât de înalt, încât pieptănătura îi semăna cu un samovar înfășurat într-o blană. Femeia, care stătea pe culoar în fața ușii deschise a compartimentului, m-a cercetat scurt și apoi s-a întors cu spatele la compartiment, privind prin geam întunericul orb. Să fi fost femeia-samovar complicea celor doi, plasată anume în acest compartiment? I-am arătat conductorului biletul și buletinul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a ne bucura de lumina binefăcătoare a zilei. Treaba nu era deloc ușoară: eram subnutriți și foarte slăbiți. Mâncarea era una și aceeași: boabe de porumb. Am lopătat cu schimbul timp de câteva zile până când am reușit să realizăm un culoar de lățimea ferestrei, atât cât să pătrundă lumina în interiorul camerei. Leu eroul incontestabil al familiei noastre stătea lângă noi pe post de observator, exprimându-și punctul de vedere asupra calității muncii pe care o efectuam, prin lătrături scurte și vesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un flacon de glucoză care îmi picura în venă, iar cu cealaltă încercând să mă prind bine de balustradă. Hai curaj, că ești soldat, ia uite la iel' cum tremură pe picioare, mă încurajează amical o soră obeză de la capătul culoarului. Și, în final, minunatul, sublimul gust al unui morcov fiert, redescoperirea hranei, după ce timp de aproape o săptămână fusesem privat de mâncare... Întâlnire la Brăila, după doi ani și jumătate de despărțire, cu bunul, fidelul și minunatul meu prieten Ionel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a manelelor. ) 11 mai 2004 Se apropie susținerea tezei de doctorat. Impresie ciudată că mă găsesc în afara timpului, așteptând împlinirea unei sentințe din partea unui tribunal academic. Aproape că manifest tendința de a număra zilele. Sunt un doctorand în așteptare, pe culoarul morții academice. Nu știu prea bine ce va fi după susținerea tezei, dar știu că certitudine că ea marchează sfârșitul unei perioade privilegiate, de-a dreptul extraordinare, din viața mea. Pasivitatea mioritică de care dau dovadă mă îngrijorează. Ce ar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și revinderea lucrurilor abandonate de studenții din anii anteriori, cum ar fi de exemplu cuptoarele cu microunde sau frigiderele. Sau, exact ca în complexul Regie din București, intermediază în vederea obținerii celor mai bune camere, cele ce se găsesc spre capătul culoarelor (mai liniștite deci) sau orientate spre sud (mai luminoase, detaliu important într-o țară unde soarele este cam zgârcit cu lumina). Un simplu cui găsit pe holul universității și-a recâștigat toată valoarea lui de cui, pentru că-mi va permite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult, a cunoaște un african înainte de căsătorie era chiar un fel de sport național printre tinerele helvete. Mi-a atras atenția pasajul de inițiere și îmblânzire domestică care urmează după ce se iubesc utilizez o expresie pudică. Blonda canadiană, care pe culoarele universității se simte agresată din cauza unei priviri sau unui cuvânt prost plasat, devine iarăși "femeie". Cu alte cuvinte, negrii o obligă să le facă de mâncare în bucătăria comună, în timp ce ei se uită la televizor. Le văd adesea cum urcă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]