4,693 matches
-
lumea universitară din București și din provincie, precum și din mass-media. Multe voci au concordat în a califica aceste lucrări de valoare științifică și, în același timp, documentară ca un demers științific, onest și riguros, inedit și profund, îndrăzneț și reparatoriu, curajos și foarte necesar după evenimentele din anul 1989. Asemenea pagini, apreciază dl. profesor Dr. George G. Potra, intră în istoriografia românească ca o importantă și valoroasă contribuție ("Revista de istorie a Academiei oamenilor de știință din România" 2012). Studiile (despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în perioada premergătoare mazilirii mele, am publicat cu regularitate recenzii și analize filosofice -, mi-a trimis vorbă pe răspunderea lui să scriu în continuare, dar să semnez articolele cu un pseudonim, astfel încât onorariile îmi vor fi remise fără întârziere. Gestul curajos și de o noblețe incontestabilă al lui Dumitru Isac m-a salvat pur și simplu din capcana foametei. Pe parcursul primului an de studenție s-a întâmplat să dau de mai multe ori peste Zeița Fortuna care, când ne întâlneam, mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
atins scopul macabru: timorați de teroarea dezlanțuită, cetățenii înfricoșați nu se mai încumetau să scape măcar un cuvânt critic la adresa regimului, oricât de samavolnică ar fi fost o măsură luată de acesta. Mai mult chiar, tinerii mei colegi, eroii acțiunii curajoase de anul trecut, au coborât de astă dată privirile, rușinați că asistau tăcuți la un act de discriminare revoltătoare care se repeta, paralizați de groază! Dacă nu ar fi fost prietenul meu Jean Moscovici, care m-a primit în locuința
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ultimul detaliu cu Mitterrand (la 27 noiembrie 1983) și redactat pe un ton de lingușire evidentă cuprindea, printre altele, fragmentul ce urmează: "Președintele [Franței] și-a exprimat deja în Tunisia prețuirea pe care o nutrim pentru acest om inteligent și curajos [Arafat]. Noi am hotărât demult iar în luna iunie 1982 "Comunitatea (Europeana a) Celor Zece" s-a pronunțat și ea, urmând exemplul nostru că existența unei organizații capabile să reprezinte la timp, oportun, lupta palestiniană este o necesitate. Curajul controlat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o evoluție prea rapidă în relații. Vizita lui Arafat în Franța nu a fost anulată, ci doar amânată, ea va avea loc, însă numai la începutul lunii mai 1989. La această dată, Mitterrand a estimat că a sosit vremea saltului curajos pe calea introducerii OEP și a celui ce se afla în fruntea acestei organizații sub aripile respectabilității și onorabilității, crezând că în felul acesta vor obține calificarea ca parteneri demni în negocieri viitoare pentru soluționarea problemei palestiniene. El a mai
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lungi de o jumătate de metru, pe care doar la conacul doctorului Piticaru îi puteai întîlni și primi. Conacul acesta, pe o costișă care se sfîrșea într-un lac imens, era departe de satul Ghireni și doar flăcăii mari și curajoși mergeau cu uratul acolo. Moșia era administrată de fratele doctorului, Gavril, care avea niște case după modelul Bucovinei, de unde venea această familie. Doctorul stătea mai mult la Cernăuți, unde era directorul spitalului și după război s-a mutat la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întîlnit eu, își face curaj John. Privește atent încercînd să pătrundă desimea pădurii. Deslușește încă doi ochi cu niște sclipiri de diavol, apoi alții și alții. Primul lup iese în scena deschisă, ca un actor sub reflectoare. Este superb, voinic, curajos și extrem de interesat de ciudatul intrus. Burta se sprijină pe zăpadă iar deplasarea o face în salturi, fără efort. Frumoasa bestie îl privește pe John. Pare nehotărîtă. Deodată scoate un urlet prelung care se prelinge peste văi și munți. Zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urcă deasupra norilor și ne lasă în cădere liberă. Inima s-a urcat în gît, stomacul se răsucește și sîngele habar n-are ce mai trebuie oxigenat prin corpul meu. Fata este speriată, animalul rîde și eu fac pe-a curajosul. După canonul ăsta, ajungem din nou pe sol. Cobo rîm și pilotul ne întreabă teatral: Cum a fost? Îmi îngroș vocea, ca de obicei, și spun: Este nimic față de ce am trăit în Algeria... C'est vrai? întreabă fata admirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de seniorul locului și a fost ucis. Ea s-a aruncat de pe geamul acela în hău. Eu visez și o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai tare. El apare ca întotdeauna și urcă panta curajos. Apoi un cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup se prăbușește printre stînci încheind o poveste și nemurind acele locuri. Oamenii au creat cîntece, au creat poezii, au creat legenda și astăzi încă răsună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după scule, ca să deschidem capcana. Întîrziem cam o oră și cînd venim... mangusta plecase. Cu dinții a ros o gaură, exact cît trebuia, în plasa de sîrmă. Bravo! Admirabilă ești, bre! Mă bucur de colocatarii mei, care de care mai curajos și mai mintos. Ca și stăpînul... pardon, ce stăpîn?! Adică, la fel ca și mine, egalul lor. Iguana neagră Cînd am intrat în casa bătrînului meșter am rămas uimit să constat că era aproape la fel mobilată ca o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau chiar soții și copii. Cu suflete împietrite, cu sentimente ucise, cu dureri înăbușite, înfruntau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de speranță. Speranța ne apare, când vorbim astfel, ca o virtute condiționată. Adică o virtute care nu subzistă decât „cu motiv“, sau „în anumite condiții“. Dar este virtutea, în general, compatibilă cu determinismul conjunctu rilor? E ca și cum ai spune: „sunt curajos numai dacă mi se dau garanții de imortalitate“ sau „nu mai am nici un motiv să fiu bun“. A-ți pierde speranța când circumstanțele nu o mai motivează e a nu fi avut-o niciodată și, în orice caz, a nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ai vicii. Ai „slăbiciuni“. „Omenești.“ Dar uită-te mai atent: deconstruiește-ți, cu o minimă luciditate, respectabilita tea, ia notă de toate câte îți trec uneori prin cap, fă inventarul a tot ceea ce ții să nu se știe despre tine, contemplă, curajos, cantitatea de inavuabil pe care o ascunzi clipă de clipă și ai să vezi că ești un caz „gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
emisiune de televiziune, că „mănâncă politicieni pe pâine“. M-am întrebat, cu oarecare perplexitate, dacă acest tip de gurmandiză intră în fișa postului de jurnalist. Imaginea mea despre profesiunea cu pricina e alta: cred că jurnalistul este un harnic și curajos culegător de informații, un comentator calm și echidistant al evenimentelor curente, un ins capabil să-mi ofere datele de care am nevoie pentru a înțelege, a analiza și a-mi face o părere proprie despre ceea ce se întâmplă în realitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
leși" care, "cu mâna înarmată caută să treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită soldă și chiar însemne distinctive pentru faptele lor curajoase 205. La o nouă chemare a baronului Vasile Balș, boierul Gheorghe Flondor a recrutat un număr de voluntari pentru apărarea hotarelor Bucovinei și în ocolul Câmpulung Rusesc. Pe lângă aceștia, căpitanului Bucovinei i-au mai sosit în ajutor un număr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mării și astfel de granițe, după părerea și spusa tuturor observatorilor și a experiențelor, servesc drept cel mai puternic zid și conduc la putere și tărie. Dacă se cercetează istoria locuitorilor insulelor și coastelor se vor afla aceste popoare mereu curajoase, bogate și independente. Aceste granițe luate în considerare din punct de vedere politic, din direcția sud-nord, de la molatica Chină, cea puțin războinică și fără legături și până la Suedia cea legată de lipsa de mijloace, garantează de asemenea Rusiei o deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
părțile lumii, comoditatea exportului și a desfacerii și garantează eficacitatea naturală a locuitorilor, legate de activul sprijin al guvernului. Se știe cât de mult poate influența simpla poziție naturală și mărimea unei țări, pe oameni și națiuni. Locuitorii insulelor sunt curajoși și zeloși în orice vreme pentru independența lor, pentru proprietatea și comerțul lor. Corsicanii sunt viteji și sălbatici. Sicilienii neliniștiți. Englezii servesc în locul tuturor de cea mai bună dovadă. Ceea ce se știe despre insule se poate aplica și pentru țările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
neștiinței și barbariei drept cel mai puternic prim zid de apărare contra atacurilor dușmane și dă temei în timpurile iluminate, unde artele și științele înfloresc, pentru lărgirea comerțului și întemeierea acestei puteri. Locuitorii acestor țări sunt ca cei ai insulelor, curajoși, bogați, independenți. O adeveresc Atena, Norvegia, Olanda și Statele Americii, întreaga istorie veche și nouă, experiența. La fel este situația fizică și structura Rusiei. Ea singură, la cea mai mică observație, pune Rusia în siguranță, îi garantează independența și face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
spectacol un poem revoluționar cu tineretul comunist, care poem sar fi potrivit că nuca-n perete și atunci a cerut să fim sancționați. A fost anunțată și Secția raionala de învățământ...totul era în fierbere...încât până și profesorii noștri curajoși au intrat la idei...nu știau ce am făcut așa de grav în acea seară. În asemenea tensiune, când eram amenințați cu exmatricularea, revista nu mai are nici o șansă...chiar și colonelul Precul ne sfătuia la ora lui, să renunțăm
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Șerban Vasile, Pihuleac Ion. Deși medicii îl sfătuiesc să iasă la pensie, învățătorul nu renunță. Abia în 1968 predă direcția colegului Rogojină Nicolae, în vederea ieșirii la pensie pe caz de boală, după 40 de ani de activitate la catedră. Modest, curajos și corect, neplăcându-i să se laude, posedând un simț înnăscut al datoriei, dus până la sacrificiu, afirma de multe ori: “Existența să ți-o asiguri prin muncă”. Întreaga sa viață a fost dedicată școlii și progresului comunității unde a trăit
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
De fapt am fost Întotdeauna, deși În spații restrânse care, În percepția omului de atunci alcătuiau Întreaga lume. Dincolo de dealurile din zare, locuiau doar demonii. Când și când, ceaunul omenesc se umfla și dădea În foc, moment În care câțiva curajoși plecau să Înfrunte demonii, căutând o nouă patrie. Și așa, cam de pe la noi, au plecat arienii; să tot fie vreo trei milenii și jumătate. Și s’au oprit abia În India; au cucerit o - căci aveau arme mai bune - și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
simple iluzii. Așa modest cum era, grupul acesta de rezistență se pregătea militar, mai toți făcuseră războiul antisovietic, unii fusesră răniți, majoritatea fuseseră decorați pentru acte de bravură, majoritatea fuseseră ofițeri de elită cu o ținută morală impecabilă, cinstiți, demni, curajoși și mai ales total dedicați patriei și poporului român. Aveau la îndemână arme depozitate în bune condițiuni, așteptând numai momentul propice pentru a pune mâna pe ele și a le folosi în mod cât mai eficient și numai în scopul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
București. Mulți din cei ce intrau în boxă, deși luptau de peste zece ani pe aceași baricadă, abia acum se vedeau între ei. Unul dintre supraviețuitori îi prezintă : studentul Ion Chiujdea, liniștit și stăpân pe sine; Victor Metea, inteligență sclipitoare, vioi, curajos și neînduplecat până în ultimul moment ; Nelu Novac, elev cu nouă ani în urmă, împăcat cu soarta, veșnic cu surâsul pe buze; studentul Hașiu Laurean cu cicatricea încă vie pe frunte ; Ghiță Hașiu și Pop Jean, au intrat în sala de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vagoanele de vite în care fuseseră urcați sașii ce urmau a fi deportați, Remus a sesizat semnalele disperate ale iubitei. A mai apucat să strige la ea, și să-i ordone : -«Sări imediat din tren !» Trenul prindea viteză, fata foarte curajoasă a făcut gestul. Ghinionistă, a sărit din tren exact în momentul când acesta intra pe un pod cu parapet ce a proiectat-o înapoi. În rostogolire, e prinsă sub roțile vagonului și tânăra logodnică va rămâne infirmă pe viață, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
stâncă. Ai crede că acolo se sărbătorește ceva și pentru acest motiv locul este împodobit astfel, gândește Janeta. De fapt se sărbătorește; omagiu înălțat Sfântului Mandillas, omagiu înălțat iubirii. Am aflat că an de an escaladează stânca tinerii îndrăgostiți și curajoși ca să agațe eșarfele și cu toate că această escaladare este foarte periculoasă, în niciun an n-a fost vreun accident. Trebuie să aibă mult curaj tinerii care urcă. Uite!cât de abruptă este stânca! Cu efortul lor dat de dragostea pentru ființa
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]