3,492 matches
-
finanțele publice (inclusiv impozitele n.n.) și asupra rolului pe care trebuie să-l joace acestea În dezvoltarea economică, socială și culturală a unei țări”47. În noile condiții, s-a admis că acea criză profundă Înregistrată Între anii 1929-1933 a dărâmat postulatele clasice și a „ucis” mitul și „pretențiile” doctrinei „laissez-faire...”; ea a reclamat necesitatea intervenției statului În viața economică, făcând să crească rolul politicii economico-financiare, respectiv a celei fiscale. În acest cadru, impozitele s-au transformat Într-un instrument de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
o singură realitate, aceea pe care o percepem prin simțurile noastre. Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au un caracter așa de intuitiv, că ele pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și toleranța. Cu privire la noutatea adusă de buddhism, profesorul berlinez Albrecht Weber, la cursul căruia Eminescu însuși a asistat, spunea: „A fost pentru prima dată în istoria lumii, cel puțin din ceea ce știm noi, când un om a avut îndrăzneală să dărâme toate barierele ridicate de deosebirile de rasă și de popor și să revendice un destin egal pentru toți oamenii”. Iluminatul promitea eliberarea tuturor oamenilor, a regilor și a sclavilor, a celor „puri” și a celor „impuri”, a compatrioților dar și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt trădate de suferințele trupului, când
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
atunci în vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla, întărindu-se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost târât și el la tribunal. „Trupul lui era cu totul dărâmat de bătrânețe și de boală , în schimb sufletul îi era încă atât de vioi, încât și prin el Hristos s-a dovedit biruitor (II Cor. 2, 14). Când ostașii l-au adus la tribunal, dregătorii orașului și toată mulțimea care
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
la Editura Științifică și Enciclopedică (1971-1986). Colaborează la „Argeș”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Familia”, „Curierul românesc”ș.a. A debutat editorial în 1957 cu ediția Vasile Alecsandri, Ovidiu. În martie 1977 cutremurul i-a dărâmat blocul în care locuia, molozul îngropând roadele unei munci de cercetare literară de trei decenii. Editor care a făcut parte din echipa de elită de la Editura pentru Literatură și de la Editura Științifică și Enciclopedică, P. a fost preocupat de opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
prin toată opera și nu există un motiv real de a-l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s-a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr-o replică adresată Lizei: „Să se dărîme lumea sau eu să nu-mi beau ceaiul? Dacă-i pe-așa, zic: dărîme-se lumea, dar eu să-mi pot bea ceaiul întotdeauna“. Nu mai departe decît într-un text cuprins între copertele acestui volum, în Soțul etern, un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului israelit de toți dușmanii, în Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testament" Pentru a facilita comparația numelor divine din Biblie cu cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atunci când soția lui a chemat o altă moașă, Dichtlin i-a spus că o să-i pară rău. S-a iscat o furtună cu fulgere și casa lui a fost atinsă. Altul declara că un bou care a fugit și a dărâmat gărduțul din fața casei lui Dichtlin a murit a doua zi (N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). În acest proces lent de acumulare a „statutului” de vrăjitoare, cel mai important factor este ansamblul reprezentărilor colective, tradiționale, despre lume
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la circ, până la efectele speciale din filme, se caracterizează prin crearea unui nou tip de credință: În absența dimensiunii religioase (a sacrului), credința În „puterea” acestei magii se Întemeiază pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca recompensă pentru virtuțile sociale. ș...ț Uneori, cetățenii nu se mulțumeau să evoce trecutul, ci Îl reînviau: În 14 iulie 1794, la Rouen, Reims, Cahorts, Angers și În alte părți, machete ale Bastiliei au fost luate cu asalt și dărâmate În aplauzele spectatorilor. Acest eveniment ține de actul religios, care nu mai este o simplă imitație, ci o reluare a actului sacru inițial, din care oficianții și spectatorii extrag virtuți noi (R. Sanson, 1976, pp. 15-16). Comemorarea zilei de 14
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fortificațiile construite de Thiers între 1841-1843 a fost recucerită progresiv de diferiții marginali (adunători de zdrențe, hoți, țigani). Aceștia au creat "centura neagră", care a devenit în scurt timp o sursă de neliniște pentru burghezi. Dar fortificațiile orașelor au fost dărâmate după Primul Război Mondial, iar populația din această zonă neagră a fost iar evacuată, pentru a permite Parisului să construiască terenuri de sport și spații verzi. În numele igienei, separarea fizică a centrelor orașului de periferii a fost considerată o necesitate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mobilitatea socială devine mai curând asociată cu spectrul declasării sociale decât cu speranța promovării, această logică a evitării se potrivește cu restabilirea unor bariere între indivizi și teritorii urbane pe care hegemonia claselor mijlocii în societate părea să le fi dărâmat. Soliditatea acestor bariere se poate măsura prin amploarea crizei urbane, din moment ce, așa cum spune Jacques Donzelot, se face mai puțin pentru înțelegerea cauzelor decât pentru explicarea efectelor 524. Fiind vorba de originile "nenorocirii periferiilor" și ale "violențelor urbane", problema e de la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fi putut inventa chiar și cel mai mare tragic. "O, prietene", spune (Sygdommen til Döden. Skrifter, XI, pp. 236 și urm.), "oare ce-ai încercat în viață? Încordează-ți mintea, smulge orice văl, și dezgolește-ți măruntaiele sentimentelor din piept, dărîmă întăriturile care te despart de cei despre care citești și după aceea, citește-l pe Shakespeare și te vei înfiora în fața adevăratelor conflicte religioase. Poate că ele nu s epot exprima decît în limbajul zeilor". Atunci cînd Kiekergaard numește tragic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
romantic nu a ajuns la o deplină contopire sau organizare adevăr pentru care Carlyle este exemplul cel mai însemnat. Divergențele ce nu puteau intra într-o completă legătură interioară s-au afirmat prin contraste succesive. Se spune despre Carlylecă după ce dărîma totul în lume, în felul său brutal, putea să se oprească brusc și să se întoarcă, printr-un rîs ce izbucnea puternic, în niște ținuturi mai pline de netezime. Propriile sale tirade profetice trebuiau să-i apară atunci lui însuși
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mare surpriză în august anul trecut! Știam că nu e foarte înalt, dar, când a apărut în holul hotelului Sofitel din Varșovia, însoțit de alte două persoane, am fost foarte surprins că e totuși atât de scund! Omul care a dărâmat comunismul. Acum nu e doar scund, ci și destul de rotund, dar are o inteligență nativă și un umor cu totul excepționale. În prima zi a Congresului aniversar, a avut niște schimburi de replici cu Kwaszniewski încă președinte în funcție, dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
generații de învățați. Criticii literari îi disecă și acum pe Joyce și Eliot, dar ca pe niște curiozități singulare. Trans-romanul Desperado care se scrie sub ochii noștri dovedește că Modernismul a fost un moment de rătăcire. Scurt, dar esențial. A dărâmat un mit, mitul/tradiția basmului în literatură. Timp de câteva decenii, cititorul n-a mai putut întreba în mintea lui de copil "și, mai departe, și, și?". A învățat să accepte că nimic nu se termină în fond și că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a lor. Noutatea la care visează orice trans-romancier, orice trans-roman, vine din ineditul reconstrucției. Poate de aceea Deconstrucția a prins și s-a desprins la fel de spectaculos de critică: întâi a făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei ca unealtă de analiză acestei incredibile trans-capacități (aș zice) de bricolare a trans-romanului. Pe scurt, Deconstrucția a murit fiindcă n-a știut ce știuse Tabelul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fragmentându-l, operând o revoluție în sânul lui. Trans-romanul neagă convenția / coerența însăși. Dar cum am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că orice convenție (ca orice altă lege pe pământ) e făcută pentru a fi dărâmată? Ceea ce e totuși înspăimântător la acest joc secund contemporan este că undeva, la rădăcina glumei cu convenția, încolțește și certitudinea filozofică tema esențială a trans-romanului Desperado că viitorul (și nu e vorba de viitorul fericit din basm) viitorul omului pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o teorie care să i se potrivească. Lirismul era deficiența majoră a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei doar par să dărâme convențiile intrigii amoroase si ale cronologiei trecut-prezent-viitor, când de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf se pretinde a fi inovație, dar e de fapt o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narativ alert și inspiră o răzvrătire hotărâtă împotriva umilințelor de orice fel. Lodge are mult umor, e un bun povestitor, cu ochiul format pentru atmosferă. Complicațiile prozei contemporane îl lasă rece. * * * The British Museum Is Falling Down (British Museum se dărâmă, 1965) este al treilea roman publicat de Lodge. Dedicația este în parte pentru Malcolm Bradbury (din vina căruia am încercat să scriu un roman hazliu). Cei doi au predat o vreme la aceeași catedră de engleză a universității din Birmingham
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
episodul în care regele Iosia a chemat poporul și l-a îndemnat să scoată din temple toate obiectele legate de cultul lui Baal, al lui Astharte și al altor idoli, pe toți slujitorii idolilor din cetățile lui Iuda. Apoi au dărâmat casele de desfrâu care se aflau lângă Templul Domnului, unde femeile țineau veșminte pentru Astharte. Au scos pe toți slujitorii idolilor din cetățile lui Iuda și au spurcat înălțimile pe care ei săvârșeau tămâieri... (23: 7-8). Iosia a distrus templele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
i-a luat puterea soțului ei. Filistenii au profitat, l-au prins, i-au scos ochii, l-au legat de doi stâlpi din templul lui și l-au batjocorit. L-a implorat pe Dumnezeu să-i dea putere. Dumnezeu a dărâmat stâlpii și templul, familia i-a luat trupul și l-a îngropat. Dalila a rămas un simbol al seducției, perfidiei și trădării. Ea a inspirat pe mulți literați, plasticieni și muzicieni. Tamar (în ebraică, palmier) este nora lui Iuda, unul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]