139,825 matches
-
Am avut prilejul să stau de vorbă cu Emil Ghițulescu și l-am întrebat, cu o ironie mecanică, dacă schimburile comerciale dintre România și Pakistan au crescut în urma acestui eveniment cultural de răsunet. Spre surprinderea mea, ambasadorul român a răspuns: Da, au crescut. Pakistanezii sunt foarte sensibili la acest mod de a dialoga. România a devenit interesantă pentru diferiți oameni de afaceri pakistanezi și datorită descoperirii pe care au făcut-o, citind cartea, că există similitudini între Mihai Eminescu și Allama
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
ales o poezie dedicată lui Dorin Tudoran, tocmai pentru că mi se pare că, în această perioadă, cei doi au foarte multe în comun, din punct de vedere literar. Poemul e amplu și nu se poate cita integral, dar începutul poate da o idee despre gravitatea unei atitudini poetice diferite de cele de pînă acum: "Creștem aici în borcanul ăsta de jurnal/ o sămînță amară de poeți care nu se mai pot/ întoarce acasă. Bărbați ce stau ciuciți/ în costume pătate de
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
am pierdut o altă ocazie, cînd a urmat lansarea cărții la New York. Nu-mi mai rămînea decît posibilitatea de a-i pune întrebări prin e-mail, ceea ce am și făcut. Domnule Dumitru Radu Popa, trăiți în lumea liberă. Scrieți ce vreți? Da, bineînțeles că scriu ce vreau, cred că scriam ce voiam și cînd trăiam în lumea ocupată. Adevărul e că nu puteam să public tot ce voiam cînd trăiam în lumea ocupată. Dar de scris, am scris întotdeauna ce-am vrut
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
idei, ați zice că literatura poate influența politica? Nu trebuie să o spun eu, e un lucru știut de multe secole: și direct și indirect literatura influențează, uneori, politica. Dar orientarea politică a autorului nu-i poate influența opera? Ba da, lucrul e de o natură evidentă și s-a întîmplat în atîtea rînduri. Nu e însă neapărat obligatoriu. Gîndiți-vă la Aragon, de pildă, un extraordinar exemplu de stil pur în literatură și o canalie politică... În ce relație vă aflați
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
este în spatele acestor muzici, sunt mai epurate, mai serene" spunea el. Considerând traiectoria muzicii enesciene în conștiința publică, Alain Pâris afirma cu același prilej, că rafinamentul, cultura gândirii componistice face ca muzica aceasta să nu poată deveni niciodată populară. "Rapsodiile, da! dar nu Enescu cel adânc; el nu trece ușor rampa, nu este o muzică de acces facil; este greu de înțeles și acceptat. Nu este o muzică pasională, trebuie să intri în ea cu încetul descoperind mereu alte fațete. Este
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
stat și m-am tot gîndit: de ce, de ce? Cred că, de fapt, nemulțumiții în cauză nu-și iubesc semenii. Cum adică? În film, vedem un tînăr care vrea să găsească o soluție, vrea să întreprindă o afacere, să supraviețuiască, domnule. Da? În lumea asta a noastră, în România aflată în tranziție! Găsește un prilej, de care profită, transportă o geantă, pentru o sumă de bani, ca să-și facă un chioșc. Și-i spune maică-si: -"Nu, că vreau să vînd și
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
ka!/ și boborul, boborul cum bubuie în urale și urlete/ schiaună latră mugește în coloane și hore/ face tumbe pe străzi și prin piețe doar-doar/ i s-o da și astăzi rația de paie și vorbe" (O gură de paie); Da, chiar, ce-o să facem?/ Ce-o să ne facem? ne trezim singuri în mijlocul pieții/ plină de hârtii și pârâiașe de sânge" (Liberty) și "Ei spun că merge, că se învârte/ dar eu nu văd decât un crepuscul vânăt, prelung,/ un lapte
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
de când lumea: "Pentru ca viața să devină suportabilă sunt două lucruri obligatoriu de făcut: - să găsești pe cineva alături de care să o trăiești; - să găsești ceva pentru care să o trăiești" (p. 53). Deși nu reușește să imprime o tensiune constantă "da capo al fine", scrisul lui Iustin Panța este captivant, are umor, ironie, melancolie sau, dimpotrivă, gravitate și foarte multă poezie care potențează expresivitatea textului: "din când în când mă simt ca un om care cosește de zor în toiul unei
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
drumul și au ajuns la un nivel al confesiunii, al comunicării, care nu este numai științific, ci este și uman. Într-adevăr, dialogurile se citesc și se recitesc cu mare plăcere, ele creează o atmosferă evocatoare specială, aidoma unei proze... Da, pentru că toată această atmosferă este rodul unei emoții. Este emoția pe care am avut-o și în Biblioteca Națională Franceză, este emoția unor colțuri de Paris care au trecut evocate și în unele dintre articolele mele despre Parisul suprarealiștilor, de
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente și stări, cum toate se relativizează de la un moment dat încolo. Cred că e bine să ne cultivăm o anume seninătate și să punem sub surdină ceea ce poate da neîncredere. Asta nu înseamnă că nu sînt foarte ușor de tulburat. Sînt lucruri mărunte adesea care lasă o urmă mai gravă decît ar trebui să lase, poate lucruri minore. Dar, în linii mari, am această credință că ceva se întîmplă
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Barbu Cioculescu A te întoarce în urmă, pentru o mai justă percepere a prezentului și spre o considerabilă restrângere a marjei de eroare este senioralul sfat care mai poate da și greș, fiind, totuși, cel ce asigură intrarea pe siajul veridicității într-o cercetare cu prea disparați parametri și riscuri de simplificări primejdioase. Este ceea ce ne propunem într-o repede ochire asupra destinului mult mediatului, în ultima vreme P.N.Ț
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
al d-lui Andrei Oișteanu, intitulat Țara meșterului Manele. E vorba de tradiția manelei la români. Cronicarul nu îl recomandă amatorilor actuali de manele, nici copiilor-minune ai popularului gen. Se teme că îi va apuca durerea de cap. Tuturor celorlalți, da, cu entuziasm. Cravata premierului și sugestiile" președintelui Mai toate ziarele au publicat la începutul săptămînii trecute știrea că premierul Năstase are de gînd să introducă un model unic de cravată pentru membrii executivului. Și că intenționează să propună modelul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
alături de altele cu siguranță foarte recente. Exemplul perfect de termen vechi bine păstrat e bididiu: forma reprezintă o variantă (cu asimilare fonetică) a termenului bidiviu - "cal tînăr, iute și frumos" (în DEX), sau, inițial, "cal (de călărie) de rasă arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș, simpatic": "E-o fetiță bididie". O verificare
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
putea alege ora". Și a doua zi: "Nu putem intra alături de o Rusie înfrîntă, spune Barbu. La întrebarea mea: "Brătianu rămîne la putere?", Barbu răspunde: Doar dacă Nicolae Filipescu nu răstoarnă guvernul pe baza faptului recent: Rusia înfrîntă. Cum asta? Da, dacă Italia pornește și dacă Rusia este într-adevăr bătută, guvernul va vrea să aștepte iar Nicolae Filipescu va vrea să pornească. Și tata (Ion Lahovary, n.m.) crede că trebuie să marșăm în același timp cu Italia. Nu ca Horații
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
eu nu cred că profesorimea României e chiar atât de imbecilă încât s-o sperie diversitatea: la urma urmelor, profesorul are un rol decisiv în eliminarea de pe piață a autorilor cu care nu e de acord! El trebuie să spună da sau nu, pentru că nimeni nu-l obligă să folosească ediții care nu-i convin și nici - așa cum se insinuează printre rânduri - să predea simultan de pe mai multe manuale! Dacă nivelul lor e cel al editurii Aramis (unde-și publică opera
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
orice, să observ că textul (pe care fiecare elev l-a avut în fața ochilor, pe o foaie multiplicată în școală, al cărei original a fost "tras" la loterie de doamna Andronescu însăși din propuneri I.Ș.E.) conține o greșeală. Da, cum citiți! Versul al treilea din strofa a doua nu este "tresar din somn", cum apare pe buletinul de examen, ci "tresar prin somn". Așa ceva nu e permis. Nu e doar o minoră... aproximație în transcriere. E o chestiune de
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
el oricît de mare. Nu de căldură, dar... * Cronicarul nu vrea să i se ia în nume de rău observația de mai jos, adică să fie pus sub semnul caniculei și obiceiul unor cotidiene de a oferi cititorilor lor literatură. Da, literatură. Mai exact, poezie. ADEVĂRUL are supliment cultural și artistic, EVENIMENTUL ZILEI n-are, ambele publică însă în pagina de ziar - vinerea - texte dintr-o posibilă antologie lirică. În Adevărul, antologatorul e C.T.P. Așa scrie. Știți dv. cine e. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
pe care îl găsesc întîmplător, gata să-l arunc și pe care văd că nu este scrisul meu (cu un pix negru fin)... E clar că nu-i scrisul meu. O întreb pe Dora, fiindcă pare scrisul ei nervos, apăsat... Da, e scrisul ei și o întreb dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
bine sănătos...". Expresii de acestea am auzit și din gura unor elevi din cursul superior de liceu" (în Puțină gramatică, 1987, p. 78). Confuzia e de altfel consemnată în modul cel mai clar în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (DA, tomul I, Litera C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun: mi-a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și că din cordul ei sînt ras/ cu suflarea ochiului eu nu o pot atinge,/ fiind prea crudă, de-aceea-mi îmblînzesc privirea văzînd-o de departe prin
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
am și ne-am investit în filmul acesta e că nu l-am lăsat să moară, cum a fost amenințat de mai multe ori, în cursul realizării, dar și ulterior - calvarul continuă și în prezent. Faptul m-a costat mult. Da, cum am mai spus, am vomitat sînge la terminarea acestui film. A fost dramatic, am fost tratați de producători ca ultimii dintre oameni. În ce mă privește - vorbesc acum numai în numele meu - pe mine m-a ajutat foarte mult ca să
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
am făcut-o, numai din teamă să nu descopăr că, la acea adresă, nu stă nimeni. (D.P.) GELLU NAUM: ...Dar iarăși mă întorc înapoi și-ți spun altceva, și-o să te zăpăcesc... DORA PAVEL: Nu-i nimic, nu-i nimic! Da, dar pentru dumneata o să fie foarte greu. Pe mine mă fascinează tocmai fluxul ăsta, al memoriei... Dar nu pot altfel, pentru că intru din una în alta, că sînt foarte legate... Mie asta îmi place. Așa e și în poezia dvs.
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
a sprijinit să vă continuați studiile? Nu. Nimeni. Nici nu s-au uitat la mine. Singur ați decis unde să mergeți? Păi, nu m-am dus nicăieri precis. Eu am hotărît doar că eu știu să fac să plouă. Splendid. Da, dar se-ntîmpla, mă! La patru ani, eu puteam să pornesc și să opresc ploaia. Nu glumeam. Aveam patru ani și mă jucam cu copiii. învățasem un cuvînt: furtuna. Das Gewitter, în nemțește. Era în timpul războiului, cînd nemții ocupaseră Bucureștiul, apoi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
gropile Bucureștiului și îmi plăcea grozav. Dormeam acolo și era un cîine bătrîn care făcea ău, hău, ău, și venea și se culca la picioarele mele. Stăteam acolo și ne acoperea iarba. Aveți multe poeme cu iarba care vă acoperă... Da, am o obsesie, și eu am observat, de iarbă și de vorbit cu pomii. Chiar puteați opri ploaia? Cum? Așa, ca babele, ca vrăjitoarele, așa făceam. Eram o babă de patru ani. Noi inventaserăm un joc, Das Gewitter îi ziceam
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]