5,030 matches
-
vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fac și-n urmă c-o oră, cînd văd că nici finalul nu e final, pe derularea genericului apare familia Knox fericită, toți rîd, ea e Însărcinată, apoi se ivește un copil, a crescut, e mare, și răsare și demonul care poate fi, sau nu, copilul, În orice caz imaginea idilică sugerează că tinerii s-au lăsat de prostii, Juliette e coafată ca o gospodină cu bucle mov, s-a maturizat, are acum un copil mic În uter și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
utilitară. Doi copilași au fost adoptați de Unitatea Militară 0829. „Ocrotiți de sticlirea prietenoasă a scuturilor Țării, orfanii Își regăsesc copilăria.” CÎnd scuturile sticlesc ca mama și ca tata. „Orgasmul era deplin, continuu, aidoma unui ciocan mare, mînuit de un demon În delirul ei interior.” Am citat dintr-un număr al revistei Bordel. Dacă orgasmul interior vă strică buna dispoziție, citiți și fraza de dedesubt. „Dar membrul lui Își găsi drumul, pătrunzînd În uter, extrem de vioi.” Așa se-ntîmplă iarna, de sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înfrigurare. Leac scrisese mult, era În continuare fecund, dar făcea cu greu față cererii. Se străduia Însă, deja Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În Leac Învinsese deja literatura, sufletul Îi era intoxicat, bântuit de un alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vieții mele care îmi fusese confiscată prin minciună și, mai mult, am dobândit imaginea clară a trecutului nefalsificat. Toate acestea le primeam acum în dar de la Monica Lovinescu - un om ce alesese calea primejdioasă a luptei deschise și inegale cu demonii comunismului. Decizia asumării acestui destin fusese efectul evenimentului tragic al morții mamei, cea care devine prototipul victimei regimului comunist, a cărui cruzime neverosimilă întrecuse chiar și imaginația diabolică din care se născuse. Durerea devine în mâna Monicăi Lovinescu arma secretă
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
mastică prima, care venisem tomn atunci cu birja...” ( I.L.Caragiale- Justiție) Antiteza reprezintă figura de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce se roagăEl un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” ( M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații, menite să se reliefeze reciproc. Exemplu : "Ea un înger ce se roagăEl un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat.” ( M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și prin cei care mă vor citi, nu numai, asemeni tuturor, prin fetița mea, deci mai mult, fiindcă familiile se sting și ele, uneori atât de repede încît se justifică pe deplin existența acelor artiști care se lasă devorați de demonul creației și nu mai au timp, sau nu-i mai interesează să se lase ispitiți de perpetuarea ființei lor efemere, posedați de ideea durabilității ei în spirit. Căci cultura e o formă de viață, prin care o colectivitate umană își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și trezi cu mine în ființa ei... "Ahhh!" strigă în prada unei imense surprize și începu să se zbată, dar era prea târziu, zbaterile, știam asta, îi topeau voința ca prin farmec, căci astfel era ea făcută, cedând la doi demoni, ideile care aveau asupra ei efectul unui drog și îmbrățișările mele care o împingeau spre tărâmul abandonului, în care celălalt demon, pe care ea de fapt îl iubea, căci o făcea să fie admirată de lume, deși știa că devenea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea târziu, zbaterile, știam asta, îi topeau voința ca prin farmec, căci astfel era ea făcută, cedând la doi demoni, ideile care aveau asupra ei efectul unui drog și îmbrățișările mele care o împingeau spre tărâmul abandonului, în care celălalt demon, pe care ea de fapt îl iubea, căci o făcea să fie admirată de lume, deși știa că devenea odioasă, o lua la goană schelălăind... Încercai s-o aduc mai încoace, s-o fac să deschidă ochii, să ne uităm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o mie de lei, ci douăzeci. Mă resemnai, dar acasă, după opt ore de muncă, iritarea că nu puteam fi singur se transforma în somnolență. Desigur, somnolența spiritului nu naște chiar monștri, dar îl face abordabil pentru tot soiul de demoni meschini, cum mi se întîmplase la deratizare cu Bacaloglu și grasul Calistrat și n-ași putea să spun că existența lor, care mă distra, n-avea nici o legătură cu gândul Matildei că eram definitiv pierdut. Avusesem totuși noroc cu Vintilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie două idei!" "Ce fel de idei?' Păi zici că ai predat filozofia și n-ai uitat nimic!" "Da!" "Ei, două idei filozofice!" Stupefiat, nu-i răspunsei îndată. De ce tocmai două și nu una? Și cum să-i spun acestui demon meschin de care depindea rămânerea mea în uzină două idei filozofice? "Cuget, deci exist!" îi răspunsei. "Asta ce e?" mârâi el distrat și mâna cu două degete lipsa i se puse pe mașina mică de scris de alături și execută
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acel scaun... Apoi expresia i se schimbă: parcă ar fi vrut să spună că nu putem trăi tot timpul clătinîndu-ne amândoi. "Ți-a trecut, zise, ai luat aseară o aspirină și ai băut un ceai de tei?" "Nu, îi răspunsei, demonul care m-a zgâlțâit atât de tare a plecat singur..." Dar nu mă auzi, și atunci reluai fără echivoc, dar parcă în treacăt: "Fotografia aceea trebuie s-o scoți și pe ea din album și s-o pui pe foc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
liniști: fetița era ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat, îngenunche și se vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley reluă înaintarea. Clipea mereu din pricina sudorii care îi curgea pe frunte, iar vârtejurile de abur îi reduceau considerabil câmpul vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel de griji. Porni iar, căznindu-se să nu tremure. Încerca să nu se gândească decât la informațiile furnizate de către localizator. După aceea ajunse la cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și instituții ale sistemului totalitar ca fiind demonice. Autorii Raportului conceptualizează societatea captivă regimului comunist ca fiind victima unui sistem de represiune "diabolic" (Raport, 2006
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent o emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat mai mult sau mai puțin alegoric în tușe demonice ca încarnare a diavolului. În același timp, IICCMER lucrează la condamnarea juridică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în CAP-uri și cârciumi, muncind și bârfind, au făcut sistemul să meargă. Memorialul durerii, cu protagoniștii săi umani divizabili în disidenți și torționari, trebuie plasat și înțeles pe fundalul mai amplu al socialismului real, în care, pe lângă îngeri și demoni au existat, printre alții, și bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori (Rostás și Momoc, 2013). Astfel, imaginea alb-negru pictată de modelul carceral al societății românești sub comunist este pătată cu culoare, chiar dacă fresca rezultată rămâne în nuanțe predominant cenușii. În fine, ultima strategie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
una ca asta! Da, boala îi revine, nu mai e nici o îndoială; poate că va avea criza negreșit în această zi. Datorită crizei a apărut și toată această întunecime, și „ideea“ se datorează tot crizei! Acum întunericul s-a împrăștiat, demonul a fost alungat, îndoielile nu mai există și are bucurie în inimă! Și - pe ea n-a văzut-o de atâta vreme, trebuie s-o vadă și... da, ar dori acum să-l întâlnească pe Rogojin, l-ar lua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singură clipă, o schimbare neobișnuită: pășea din nou palid, slab, suferind, tulburat; genunchii îi tremurau și un zâmbet confuz, pierdut rătăcea pe buzele lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit? De ce l-au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din suflet? Oare pentru că văzuse din nou acești ochi? Însă doar plecase din Grădina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
erau ochii“! Dar coborâse în grabă din vagon și se dezmeticise de-abia în fața tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi șoptise în Grădina de Vară, când stătea sub tei, cufundat în gândurile lui, că, dacă Rogojin ține atât de mult să-l urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi șoptise în Grădina de Vară, când stătea sub tei, cufundat în gândurile lui, că, dacă Rogojin ține atât de mult să-l urmărească de dimineață pas cu pas, atunci, dându-și seama că nu pleacă la Pavlovsk (ceea ce, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singur voise mai înainte să-l ia de mână și să meargă acolo, nu? Doar singur voise să meargă a doua zi la el și să-i spună că a fost la ea, nu? Doar s-a dezis singur de demonul lui încă de la mijlocul drumului, când bucuria i-a umplut sufletul, nu? Sau exista ceva în Rogojin, adică în întreaga imagine de astăzi a acestui om, în ansamblul cuvintelor, mișcărilor, faptelor, părerilor lui, ceva ce putea justifica teribilele presimțiri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când bucuria i-a umplut sufletul, nu? Sau exista ceva în Rogojin, adică în întreaga imagine de astăzi a acestui om, în ansamblul cuvintelor, mișcărilor, faptelor, părerilor lui, ceva ce putea justifica teribilele presimțiri ale prințului și șoaptele revoltătoare ale demonului său? Ceva ce se vede de la sine, dar care e greu de analizat și de povestit, care e imposibil de justificat cu motive suficiente, dar care, cu toată această dificultate și imposibilitate, este o impresie cu desăvârșire unitară și irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]