7,054 matches
-
ca toate acestea, el părea să necesite multă copulație. Astăzi Sammler și-l amintea ca pe un mic englezoi din clasele de jos și ca pe un om Înaintând În vârstă, cu capacități și farmec În declin. Și În agonia despărțirii de sânii, de gurile și de prețioasele fluide sexuale ale femeilor, sărmanul Wells, Învățătorul natural, promotorul emancipării sexuale, explicatorul, binecuvântătorul omenos al omenirii, nu putu În cele din urmă decât să facă de doi bani și să blesteme pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica paturilor vasculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
împreună cu cerceii cu rubine, cadoul lui de la Crăciunul precedent. Atunci când probabil că Jina sperase să primească un inel de logodnă. Poate că râul Salmon nu era un loc unde să mergi cu bijuterii sau poate că Jina se pregătea pentru despărțire. Mike nu știa sigur decât că Jina nu se obosise să-i dea nici un fel de detalii în legătură cu excursia respectivă: unde aveau să stea cu cortul, ce vâltori aveau să parcurgă, cine mai mergea cu ea, dacă Irene reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viața lui. El iubea pe altcineva și-a jurat că și dacă râul îi va prinde trupul în capcană, inima îi va rămâne pe vecie femeii. Plină de dispreț, apa l-a aruncat afară din adâncuri, dar, ca dar la despărțire, i-a dat bărbatului branhii și aripioare de pește. Se spune că omul a supraviețuit; dar, după asta, niciodată n-a mai putut să se îndepărteze de râu. Trebuia să se întoarcă la apă în fiecare zi, ca să-și răcorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
familie unde se desfășoară activități cultural-artistice deosebit de interesante. Cărți publicate : „Leagăn de alge”, Editura „Metafora”, Constanța, 2007. „Clepsidra fermecată”, Editura „ExPonto”,Constanța, 2012. </biography> Iubirea mea Ploi de toamnă, nesfârșite ploi Plecați de-aicea și luați cu voi Tristețea, disperarea despărțirilor Dând viață meritată doar iubirilor. Trec și se-ntrec grămadă anotimpurile Se strâng și se răsfrâng bogate amintirile de-atâtea ori în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mic, Richard, dar nu din teribilism sau din impolitețe, ci fiindcă se temea că-l va pierde și pe el și nu voia să se mai atașeze prea mult de nimeni fiindu-i teamă să nu sufere din nou la despărțire. "E mai usor să pierzi un Richard decât un tată", spunea Diane Lane cu un surâs inconfundabil care m-a făcut pe mai târziu să-i urmăresc cariera întreagă. El, un tânăr visător, isteț dar din lumea de jos a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
creează probleme, spuse ea coborînd vocea deși făcu remarca rîzÎnd, ca un complice pe jumătate conștient că-i auzit. Nu-i isteață? E genială cu drăgălășeniile ei. Ești femeie-n toată firea, nu? Dar, de fapt, care a fost motivul despărțirii? — Asta voiai să știi? mă Întrebă ea surprinsă, privindu-mă drept În ochi. Chiar aici, În plină zi... — Nu te gîndi prea mult. Spune-mi ce-ți vine pe limbă acum, exact ce gîndești. — Am fost de acord cu despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
despărțirii? — Asta voiai să știi? mă Întrebă ea surprinsă, privindu-mă drept În ochi. Chiar aici, În plină zi... — Nu te gîndi prea mult. Spune-mi ce-ți vine pe limbă acum, exact ce gîndești. — Am fost de acord cu despărțirea pentru că am crezut că știu ce gîndești tu, presupun. Și acum Încerci să dai vina pe mine... — Vrei să spui că eu am fost cel căruia i-a venit ideea ? — Bineînțeles. — Pentru că mă opuneam categoric deschiderii acestui magazin. — Și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mai departe a dispărut fără nici o ceremonie, fără nici o înmormântare, fără nimic. Dragoș zice că a fost coerent cu el însuși. Cred. Nu îmi pot însă reprima contrarierea. Nu atât pentru dispariția corpului, cât pentru lipsa oricărei ceremonii de despărțire, fie ea și complet laică. Plus descoperirea lui M. că Nick avea cinci ani mai mult decât spunea. Cochetărie? Teamă? Am fi avut noi alt comportament știindu-l nonagenar? Nu am un răspuns la toate astea. Ieri am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ierbii, toți ai casei câți eram. Vrui să-l trag de mânecă: „Lung, te-ai despărțit vreodată de o ființă la care ai ținut foarte mult? Pentru cât timp? și ce ai simțit? Ce se întâmplă, de pildă, într-o despărțire definitivă? Tu trebuie să știi ceva despre asta cum știi despre crugul stelelor, despre suflet; ai filozofia ta de om al pământului. Vreau să te întreb...” Întrebările rămaseră nerostite. Șareta înainta în mersul sprinten al calului; trecurăm peste un podeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
calul, îi lăsă atârnat sacul cu iarbă până ce-l isprăvi, apoi se sui în șaretă și porni, fără vlagă, înapoi, pe drumul lung și prăfuit. Era necăjit, vorbea singur: „Domnule judecător, am vrut să vă spun ceva... ceva ca la despărțire... dar, fir-ar al naibii de vorbe, că nu le găsesc niciodată și mă încurc... Așa-i dacă n-ai carte. Omul care n-are carte...” Trupul i se bălăbănea în hurducarea roților, care-și mai încercau încă rezistența, și după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Deci coborâse în orașul meu! N-am putut să-mi dau seama dacă a răspuns celor două cuvinte de politețe pe care le-am rostit, cu înclinarea de cap cuvenită și nici dacă a observat, în înghesuiala de lume, gestul despărțirii. Alături, doi bărbați, încâlciți în cuvinte și bagaje, ajunseseră la ceartă, blocându-și, fără să vrea, unul altuia, în încurcătura de oameni, înaintarea. Auzii pe unul din ei - înalt, cu mustăți, - ripostând: - Asta e, domnule, după război! A trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grea povară. Nu mi-ați spus ce gândiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători în veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
diplomați, la oameni de afaceri și la românii-chilieni. Am cerut să fiu primit, la încheierea misiunii, de ministrul de externe, acesta având amabilitatea de a-mi acorda o audiență la care a asistat și adjunctul său, Excelența Sa oferindu-mi la despărțire o superbă casetă de argint cu inscripția: "Al Honorable Senor Vasile Macovei, Encargado de Negocios de la Republica Socialista de Rumania, cordialmente" Rene Rojas Galdames, Embajador, Ministro de Relaciones Exteriores de Chile, Santiago, septiembre de 1981. Discuția cu adjunctul de ministru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem, fiecare separat și toți împreună, prin multe situații dificile, se formase între noi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem, fiecare separat și toți împreună, prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale întâlniri au fost cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și, uneori, chiar cu lacrimile. Una dintre "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta Ambasadă a R.D.G. Ambasada fusese închisă, după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor R.D.G., cei doi îmi erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu mai știu de rânduiala asta. —Așa este... încuviință Niță. Trebuie să ne cununăm ca creștinii, înaintea lui Dumnezeu... Și trebuie să ne ducem și la cârmuire... Dacă trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri. Într-un rând, la despărțire, flăcăul își aduse aminte de ceva și începu a râde. —Ascultă, Marghioliță, zise el, ce-aveai tu atuncea, în hambar, când tot îmi spuneai să nu mă duc pe la madama de la curte?... Da’ te-ai dus?... Nu m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcea tot posibilul să ia legătura cu mine. Trăiserăm unul în palma celuilalt, stăteam de vorbă și ne trimiteam mailuri de zece ori pe zi, ne petrecuserăm fiecare secundă din timpul nostru liber împreună, așa că, oriunde ar fi fost acum, despărțirea avea să i se pară la fel de dureroasă. Mi-aș fi dat viața doar pentru a ști că era bine. Unde ești? La înmormântare, preotul spusese o mulțime de prostii despre faptul că Aidan se dusese într-un „loc mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noi, de ce nu vrei să recunoști? Gaz s-a apucat să învețe reiki. Mă gândesc cu groază. Shake și Brooke Edison s-au despărțit. Umblă zvonul că domnul Edison l-a mituit, deși Shake neagă. El dă ca motiv pentru despărțire „presiuni profesionale“. Venea finala la chitară electrică și, cu orele de exersat și cu părul lui care are nevoie de îngrijire intensivă, n-apucau să se vadă îndeajuns, zice el. Ornesto a avut un prieten minunat, un australian pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cineva adevărul într-o bună zi. Eu, unul, n-am curajul s-o fac. ANUL LEILOR FURIOȘI 906 de la hegira (28 iulie 1500 16 iulie 1501) Sora mea Mariam se făcuse mare fără ca eu să-mi dau seama. Două lungi despărțiri făcuseră din ea o străină. Nu mai locuiam sub același acoperiș, nu mai aveam aceleași jocuri. Când o întâlneam, cuvintele noastre nu mai erau complice, nu ne mai înțelegeam din priviri. A fost nevoie, în anul acela, ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
repudieze pe una dintre ele, numai că era obișnuit cu acest lucru, iar nevestele lui de asemenea. Femeia divorțată căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un astfel de om să se obișnuiască cu ideea de a trăi departe de ea. Imposibil! Și, într-adevăr, n-a trăit! La scurtă vreme, măcinat de o suferință ascunsă, a plecat
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
și mângâiat Dar nu era nimic sexual. Nu m-aș da niciodată la Caduta - nu, nu la Caduta - și dacă tu ai încerca, te-aș bate. Eram încă plin de sentimente răsunătoare, emoționante, când am ajuns la hotel. Cuvintele de despărțire ale Cadutei - le-a rostit ca logodnica unui soldat care pleacă la luptă sau ca o mamă, mergând alături de taxiul care se desprindea de bordură - au fost chiar așa: „Apără-mă, John! Apără-mă!“ Știm ce vrea să spună. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
culege o scamă de pe rochie. S-a uitat la mine cu ochii ei alungiți. Și nimic nu s-a întâmplat. De ce ar trebui să se întâmple întotdeauna câte ceva? De ce? Ne-am întins mâna și ne-am spus câteva cuvinte la despărțire. Am urmărit-o în timp ce cobora treptele spre Forty Second Street, cea care se află între Fifth și Sixth, îndreptându-se apoi spre vest, unde s-a pierdut imediat în forfota străzii. Și iată-mă stând cu o porție triplă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]