18,606 matches
-
știu sigur că sunt scutit. Să fie vorba de o chestie de distanță, de o anumită detașare pe care e mai greu s-o ai când e vorba de ai tăi? Nu mă satisface deloc asemenea explicație: critica presupune obligatoriu detașarea și perspectiva. Poate că, în ce-i privește pe ai noștri, nu avem încă acele solide locuri comune care-i instalează definitiv în conștiința posterității, ca de pildă: raționalismul la francezi, empirismul la englezi, idealismul la germani, mesianismul social și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și mai mult, să participi la o povestire captivantă. Dar aceeastă stare de creator În devenire nu privește numai discursul despre cărțile necitite. La un nivel superior, Însăși creația, oricare i-ar fi obiectul, este cea care conține o anumită detașare de cărți. Căci, așa cum bine o arată Wilde, există o formă de antinomie Între lectură și creație, orice cititor riscând, odată pierdut În cartea altuia, să se Îndepărteze de universul său personal. Iar dacă un comentariu la cărțile necitite este
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
normelor unei întâlniri care se autodeclară („Comuna” din Piața Bologna 1), tind să se înfățișeze ca niște prezențe existențiale obscure, cu o concretețe enunțată, dar niciodată reprezentată și, în același timp, ca niște prezențe mitice: faptele și cuvintele lor - prin detașarea științifică cu care le comunică Luigi Cancrini și echipa sa - dobândesc un fel de detașare reverențioasă, ca și cum interlocutorii lor, după ce i-au cunoscut fizic, ar fi ajuns victime ale unei reveniri a acelei disocieri de clasă care „îi împiedica să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca niște prezențe existențiale obscure, cu o concretețe enunțată, dar niciodată reprezentată și, în același timp, ca niște prezențe mitice: faptele și cuvintele lor - prin detașarea științifică cu care le comunică Luigi Cancrini și echipa sa - dobândesc un fel de detașare reverențioasă, ca și cum interlocutorii lor, după ce i-au cunoscut fizic, ar fi ajuns victime ale unei reveniri a acelei disocieri de clasă care „îi împiedica să-i cunoască”. Dar atât calitatea de „prezențe existențiale”, cât și cea de „prezențe mitice” ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
după ce au fost exploatate ani buni În construcțiile „Marelui Frate” (pp. 141, 182). Chiar și un copil care culege de pe cîmp un „snop de grîu” (p. 189) este acuzat de sabotaj. Această mărturie cutremurătoare ne face să privim mai cu detașare pedeapsa cu „cinci zile de izolare” pentru un deținut care a jucat „singur șah (construit din pîine)” (p. 357). Tragice erau și episoadele Împușcării unor chiaburi (pp. 212-228), În vreme ce alți țărani „predau cotele cu carele Încărcate, strigînd lozinci și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sunt, cu predilecție, explorări în realitatea lumii țărănești. Adevărate exerciții „de scriere «pe viu»”, ele vădesc „un acut spirit de observație” (Mircea Iorgulescu), centrat pe elemente care sugerează transformarea ireversibilă a unei lumi supuse traumatismelor istoriei. Autorul surprinde cu aparentă detașare dramatica dispariție a unor mentalități vechi, modificarea relațiilor țăranului cu pământul, fractura între generații. Parte din recolta de fapte, de gesturi, de replici obținută pe calea observației reportericești este valorificată în povestiri, nuvele, roman, piese de teatru. Scriitorul posedă o
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
prin reperele esențiale ale lirismului, prin multitudinea sentimentelor pe care le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu deznădejde și sarcasm. În versurile din Insula verde, autorul pătrunde, ezitant ca un puritan, pe cărările înșelătoare ale erosului. O anume detașare ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate printr-o serafică polifonie a versului, conduce la generalizarea procedeului în volumul Orbite. Dedublat, autorul evoluează aici pe adevărate volute de
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
șaselea simț lingvistic atât de caracteristic autorului. Spre deosebire de povestirile „desiștene”, câteva prea încărcate, stufoase, povestirile despre Medio Monte au un fel de rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
muzicale”, proprii liricii simboliste, în asociere cu ipostaze onirice sau notații fanteziste, care creează impresia de straniu, de insolit. Situat cronologic între aceste două cărți, romanul Domnișoara cu miozotis (1970) e construit cu alte mijloace, clasic realiste, și cu o detașare auctorială ironică. În cuprinsul lui, e restaurată, la modul așa-zicând „arheologic”, viața craioveană de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care se consumă melancoliile și obsesiile unui tânăr intelectual cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu răul, mai ales social, și pare să-l înfrângă prin înțelegere și detașare. Și aici se apelează la procedeul narativ dificil al relatării la persoana a doua, autoarea realizând o „narațiune în oglindă” (Costin Tuchilă). În tradiție argheziană par să se înscrie tabletele despre virtuți, ispite și fericire din Geografie cu îngeri (1997
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
cu mai multă rigoare. Deși a abordat toate speciile prozei folclorice, basmele sunt cele care i-au asigurat popularitatea. I. recreează basmul, întocmai ca povestitorii din mediul folcloric, păstrând schema, formulele fixe caracteristice speciei, oralitatea, expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu). Personalitatea proprie transpare din intențiile moralizatoare, din tonul uneori romanțios, din amănuntele istorice și mitologice
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
alt plan, sub titlul Literatura și societatea, în monografia Opera literară a d-lui Vlahuță (1912), dar și puncte de vedere ce prefigurează Spiritul critic în cultura românească (1909). De menționat, în același timp, dacă nu renegarea expresă, cel puțin detașarea de ideologia socialistă; acum el face apel la Schopenhauer, la pozitiviști sau îl citează pe „distinsul cugetător rus Mihailovski”, teoretician narodnic. În articolul Poporanismul din „Curentul nou” de la Galați (1906), renegarea marxismului devine clară. În fine, la Iași apărea la
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Poemele vorbesc despre singurătate, teamă, tristețe, analizate cu gravitate, dar lirica este mai curând intelectuală, căci își propune să surprindă inefabilul unei existențe. Poeta construiește după o logică a revelației, tinzând spre obiectivarea vocii poetice. De aici lirismul în surdină, detașarea, austeritatea discursului, ceea ce nu înseamnă însă nici o clipă răceală, golire de fiorul comunicării adevărate, vulnerabilă și de aceea cu atât mai prețioasă. L. a mai publicat volumul Există un limpede loc (1989), cuprinzând reportaje despre zona Năsăudului și a Bistriței
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
strecura, într-o amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
minor, cu tonalități de romanță, duioase, fluide, muzicale, ceea ce face ca unele stihuri să fie puse și pe note. Poetul era, în fond, ca și prietenii săi I. Păun-Pincio și D. Anghel, un sentimental meditativ, atras când și când de detașarea ironică a lui Alfred de Musset ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar al versului simplu, laconic, muzical, poetul
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
va ieși niciodată neafectat din proces. Când se Întoarce la sine, va descoperi că a fost modificat de interacțiunea cu această structură. De aceea, cred că nu putem renunța la conceptul de interpretare, decât eventual la cel clasic, care pretinde detașare. Trebuie mers mai degrabă pe o interpretare existențială care ne afectează identitatea. Mai precis, identitatea noastră se modifică În urma acestei Întâlniri. Într-un asemenea caz eu văd niște diferențe care trebuie făcute sau cel puțin discutate. Cea Între sensul ordonator
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
personalități care se simțeau periclitate, amenințate de dezagregare. Ceea ce face postmodernismul este nu să inaugureze acest proces, Început Într-adevăr În modernitate, ci să răstoarne perspectiva asupra idealului antropologic. Spre deosebire de modernitate, lumea actuală pare să fi asumat cu mai multă detașare procesul pulverizării subiectului unic. Ea pare să accepte mult mai ușor, chiar să impună ca ideal modelul subiectului multiplu. Așadar ceea ce aduce nou postmodernismul nu e fenomenul În sine, amorsat În modernitate, ci acceptarea lui senină, necrispată. Sanda Cordoș: Eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de aici Începe anarhetipul. E o provocare strategică premeditată: mulți se vor simți obligați să ridice mănușa... Mihaela Ursa: Chiar acum mi-a venit ideea că poți, la o adică, să formulezi la un mod foarte sobru și academic argumentul detașării tale de calea asta, pornind de la sugestia pe care o aminteam mai la Început, existentă deja În text, și anume că viziunea postmodernă este una nominalistă. Postmodernismul se Împacă cu fragmentarismul și cu lipsa ori pulverizarea sensului spunând „Nimic nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poziții inconștiente ale respectivului individ, ale propriului său imaginar. Pe când În America vedem că cercetarea imaginarului devine foarte dezimplicată la nivelul mesajelor subliminale vehiculate de cel care scrie teoria respectivă. Și atunci, avem niște cercetări care dau siguranța unei anumite detașări, a ceea ce numim științificitate. Sanda Cordoș: Cred că mai interesantă și mai productivă decât poziția virulentă și vehementă de oameni ai bibliotecii În contra străzii, a civilizației (care duce aproape automat la ruptură) este poziția care Încearcă să identifice și să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de altfel s-a sesizat CNA-ul din pricina ei - În care „comedianții” spânzurau un bătrân. Toți studenții puși să „citească” programul nu au reușit să treacă de momentul „m-am simțit groaznic”, deci de momentul „povestirii despre”. Pasul următor presupune detașarea, proiecția În imaginar, stricta referire la imagine, imersiunea În descrierea profundă pentru a arăta care este fenomenul, cum se manifestă el. În lipsa acestui pas, foarte dificil, nu poate avea loc analiza. Nicolae Turcan: După descrierea fenomenologică inițială, ca prim pas
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Înapoi, ascendent, constitutiv, din timpul credinței În cel al nădejdii și apoi, prin textul-evanghelic (care nu mai e nici mimetic, nici constitutiv), În timpul splendorii. Într-un limbaj al cailor: calul a trecut prin grădină. Semnul potcoavei lui Îi susține absența, detașarea, dar și existența. Îl caut Înapoi așa cum În evenimentele mari ale istoriei ne amintim Întotdeauna ce făceam și unde eram. Acea noapte când calul a fost În grădină: ce făceam, ce visam, cine eram. Stănescian: Timpul deplin, mai Întâi (Elegia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
căderea regimului o asociază cu un scenariu (nelipsit de o dimensiune metafizică) al morții expiatoare. Astfel concepe momentul I.D. Sârbu În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal atunci când disociază Între rezistența activă („răscoalele, grevele, demonstrațiile În piețe”), rezistența pasivă („teatrul indiferentist, detașarea de răspunderi, lăsarea puterii /ca desfășurarea unei prostii sociale/să se Înece În propriile erori, abuzuri, anomalii”) și rezistența reflexivă ca ultimă formă de opoziție, ar consta În meditație și rugăciune, atât a elitelor intelectuale, cât mai ales a celor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
documente de epocă. În definitiv, Durandin, Ash și toți ceilalți istorici străini citați, când ne judecă, o fac pornind tot de la texte și nu de la experiența lor personală. Cred că e nevoie În abordarea perioadei comuniste de o mai mare detașare, care ține de această poziție hermeneutică, indiferent dacă noi am fost implicați sau nu În realitatea respectivă. Imperativul schimbării opticii și câștigării rigorii ne impune o anumită detașare, și asta nu pentru a atinge o inexistentă obiectivitate, vorba lui Heisenberg
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cred că e nevoie În abordarea perioadei comuniste de o mai mare detașare, care ține de această poziție hermeneutică, indiferent dacă noi am fost implicați sau nu În realitatea respectivă. Imperativul schimbării opticii și câștigării rigorii ne impune o anumită detașare, și asta nu pentru a atinge o inexistentă obiectivitate, vorba lui Heisenberg, ci pentru a avea o atitudine mai propice decât cea asigurată de implicarea biografică și de deducția din biografic. Apoi, Sanda, ne-ai asigurat că nu simți nici o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]