4,964 matches
-
nu pot fi temperate decât prin cunoaștere și educație În spiritul moralității creștine. În acest context dezavuiază „omul modern” creație a massmediei americanizante (presa, radioul și cinematograful la vremea sa) care Îl face pe individ „pretențios, mândru și stupid” În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sus și anume: tehnicizarea excesivă a actului medical; medicalizarea și supermedicalizarea vieții individuale și sociale; eludarea criteriilor fundamentale În relația medic - pacient, prezentate În articolul anterior, trebuiesc reevaluate și reconsiderate prin prisma a ceea ce istoria actului medical a Însemnat În devenirea civilizației umane, dimpreună cu caritatea creștină care avea să-i confere dimensiunea umanistă În spiritul moralei creștine. Lucrare prezentată la a XLIII-a Reuniune Națională de Istorie a Medicinii, 2013, publicată În Maramureșul Medical, sept. 2013. O viață dedicată comuniunii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
demonstra ceea ce afirmă. Majoritatea ideilor expuse În timpul activității acestor mari dascăli ai Învățămâtului românesc și nu numai, se regăsesc și astăzi la fel de actuale, iar atitudinea lor În ceea ce privește responsabilitatea științei față de morală, prin care cunoașterea științifică trebuie să servească integritatea și devenirea omului se regăsesc astăzi În toate Declarațiile Drepturilor Umane. Criza prin care trece astăzi educația În general și Învățământul medical În special se repercutează negativ asupra medicinii actuale, a cărei sorginte trebuie căutată În lacunele procesului instructiv educativ și rezidă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bun e și frumos, iar frumosul nu poate fi lipsit de măsură”. Uneori și inversul este valabil, adică „tot ce e frumos e și bun” mai ales cînd este vorba de o finalitate pentru ceva implinit, care și-a Încheiat devenirea desăvârșindu-se. Aristotel Încearcă o separare a philiei (iubirii), introducând frumosul În lumea metafizicii și vorbește despre frumosul din natură și frumosul din noi, ca percepție care s-ar răsfrânge asupra lumii Înconjurătoare. Întemeietorul esteticii (Baumgarten) va considera mult mai
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și rațională ar sta la baza culturii și civilizației umane, dar și a dezastrelor pe care umanitatea le-a cunoscut. Raționalist și intelectualist prin excelență el va sublinia rolul formării omului prin educație și instrucție, supralicitând chiar rolul socialului În devenirea umană și realizarea profilului omului frumos. A treia ipostază este aceea a moralității care subsumează atitudinea și comportamentul omului În ambientul său imediat sau mai larg (comunitatea), funcție de care va depinde modul cum va reuși să se integreze În mediul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
la un termen mai Îndepărtat”. Prin urmare Îndemnul poetului prin versurile sale; Ia seama fiu al jertfei Prin lumea-n care treci Să-nveți din tot ce piere Cum să trăiești În veci; sau și mai aproape de rostul omului În devenirea și definirea lui ca subiect al frumosului; Învață de la toate Că toate-ți sunt surori Cum treci frumos prin viață Cum poți frumos să mori. Din nefericire În lumea de azi, orientată Îndeosebi spre facil și consumism, valorile fundamentale ale
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ceea ce presupune o experiență nemijlocită. Mai mult autoarea face o pasiune din abordarea creativității Întrucât chiar lucrarea de licență a domniei sale se intitulează „Creativitatea elevelor adolescentine”. Izvorâtă În principal din preocupările profesionale cotidiene, autoarea Încearcă să plaseze creativitatea În centrul devenirii personalității, indiferent dacă ne referim la un copil normal, dar mai cu seamă la cel „diferit” prin structură, constituție și dotare. Premizele de la care pleacă sunt În principal două, la fel de generoase ca idee și conținut. Prima; indiferent din ce categorie
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de miere de către albină, sau adăpostul termitelor (supraetajat și sprijinit de contraforturi) sunt exemple de artă inginerească ce pot fi invidiate de orice structurist, operă a instinctului, În care desigur nu poate fi implicată inteligența creatoare. Pentru ființa umană În devenire, creativitatea joacă un rol hotărâtor, cu alte cuvinte În procesul transformării persoanei În personalitate, când persoana are suficientă maturitate de gândire, este capabilă de a alege un drum În viață, este capabilă de implicare afectivă și optează pentru integrare socială
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sau fizioterapice etc. Dacă adăugăm la acestea faptul că prin profilaxie precoce și susținută, sângerările și consecințele lor se reduc considerabil, cu efect direct asupra calității vieții care se poate Îmbunătăți radical, Înseamnă că de fapt oferim bolnavului posibilitatea propriei deveniri. Dar poate cel mai important pentru bolnav, ca și pentru societate, este faptul că dintr-un asistat social, consumator de resurse, hemofilicul devine un realizator de resurse În contextul integrării sale Într-o viață socială cât mai aproape de ceea ce noi
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
templele educației din totdeauna, ca și În zilele noastre, nu pot fi altele decât familia, școala și biserica. Iată de ce nu ne rămâne altceva de făcut decât să le respectăm și să le consolidăm, pentru că numai prin ele avem chezășia devenirii și dăinuirii noastre. Lucrare prezentată la Seminarul de Medicină și Teologie, Bistrița, 12 mai, 2014. Grigore T. Popa, sau polivalența spiritului “Morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ajunge treptat ca În locul moralității tradiționale, să se instaleze amurgul moralității de după 1989, alimentat vizibil și copios de imoralitatea occidentală de sorginte americană sau olandeză. Și atunci ne Întoarcem din nou la familie, atât de bogată În rostul ei pentru devenirea și Împlinirea destinului biologic și social al omului, În scurta lui trecere prin această lume concretă, limitată atât de drastic Între cele două momente cruciale ale existenței, naștere și moarte, și Împlinit totuși În concret prin familie. Îndemn pentru prima
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fi evidențiate forurile tutelare, autoritățile locale și centrale implicate În organizarea și desfășurarea procesului de Învățământ, fără de care miracolul formării noilor generații nu s-ar produce. Și nu În ultimul rând părinților care trăiesc astăzi emoția primului pas important În devenirea copiilor lor. Nu ne rămâne decât să ne alăturăm și noi tuturor celor care felicită această primă generație postdecembristă, tuturor celor care privesc către ea cu Încredere și speranță și urează acestor tineri un drum fericit În viață cu Împliniri
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
familia între locuri în statul natal și Tennessee, înapoi în Mississippi, în Arkansas și iar în statul natal, suferind pierderi și traume, precum moartea tatălui și linșajul unchiului. Un capitol special al vieții lui Richard redă relația unui rebel în devenire cu o bunică strictă, extrem de evlavioasă, care îi cere să se roage până îi dau lacrimile (lui, nu ei, care are deja lacrimi în ochi). În viață, ca și în scrierile sale, comentează Qiana Whitted, Wright s-a luptat fără
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
luminii în lume, căci în limba noastră cuvântul lume vine din latinescul lumen, care înseamnă lumină. Demersul gândirii Părintelui Stăniloae seamănă aici izbitor cu al filosofării lui Constantin Noica, dovedindu-se, astfel, cât de fecundă e calea deschisă de autorul Devenirii întru ființă, cale, altminteri, intuită, la noi, încă de Eminescu, iar în filosofia europeană de Heidegger. Mișcarea în lume nu dovedește că lumea e în sine, cum ne asigură filosofii hazardului, făcând casă bună cu materialismul, ci că lumea e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e ceva de felul unei substanțe materiale, nici o lege eternă în ea însăși, cum își imaginau Parmenide sau Heraclit, la antipozi. Nu e nici simpla mișcare în cerc (fără scară), ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche, și nici pură devenire întru devenire. Ea se desprinde de orice mecanism fizic, matematic sau metafizic. Eternitatea ține de viață, iar nu de o substanță încremenită: "Eternitatea adevărată trebuie să fie calitatea unei subiectivități desăvârșite, căci numai aceasta este total incoruptibilă și posedă dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de felul unei substanțe materiale, nici o lege eternă în ea însăși, cum își imaginau Parmenide sau Heraclit, la antipozi. Nu e nici simpla mișcare în cerc (fără scară), ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche, și nici pură devenire întru devenire. Ea se desprinde de orice mecanism fizic, matematic sau metafizic. Eternitatea ține de viață, iar nu de o substanță încremenită: "Eternitatea adevărată trebuie să fie calitatea unei subiectivități desăvârșite, căci numai aceasta este total incoruptibilă și posedă dimensiunile esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în favoarea Celuilalt, cum preconizează filosofia lui Foucault sau simulacrele lui Deleuze. Numai că ei riscă să substituie, în chip paradoxal, fața lui Dumnezeu cu nimicul diavolului, crezând că acesta nu există. Mișcarea către Dumnezeu este echivalentul a ceea ce Noica numea devenirea întru ființă, către Treime: "Dumnezeu a creat pe oameni și lumea pentru eternitate. Dar eternitatea se câștigă printr-o mișcare spre El, care se realizează în timp"41. Sunt teologi care coroborează mișcarea cu păcatul. Pentru Părintele Stăniloae există "necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
foarte important să discutăm despre asta deoarece corpul a fost atât de negat de creștini, atât de identificat cu păcatul... Există o mare necunoaștere a corpului și a funcțiilor sale și a ajutorului pe care ni-l poate aduce în devenirea noastră interioară. Acestea nu pot fi separate..."63 Modernii, veneratori ai trupului, comit agresiunea inversă ascetismului maniheist, fiindcă ei îi reduc existența la biologic, frustrându-l de dimensiunea spiritualității, care-i dă adevărata frumusețe și vigoare. Un caz elocvent e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lustru, fără bază; / Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!" De aceea, pentru Eminescu, eterna reîntoarcere, ca simplă mișcare de preluare a măștilor din arhiva umanității, produce doar sentimentul zădărniciei universale, ca în Ecleziast, nefiind altceva decât devenire întru devenire, cum va spune și Noica, nicicum devenire întru ființă. Eminescu are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama Bătrânului Demiurgos, care nu e totuna cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
bază; / Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!" De aceea, pentru Eminescu, eterna reîntoarcere, ca simplă mișcare de preluare a măștilor din arhiva umanității, produce doar sentimentul zădărniciei universale, ca în Ecleziast, nefiind altceva decât devenire întru devenire, cum va spune și Noica, nicicum devenire întru ființă. Eminescu are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama Bătrânului Demiurgos, care nu e totuna cu Dumnezeu, cum cred
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu credem în nimic!" De aceea, pentru Eminescu, eterna reîntoarcere, ca simplă mișcare de preluare a măștilor din arhiva umanității, produce doar sentimentul zădărniciei universale, ca în Ecleziast, nefiind altceva decât devenire întru devenire, cum va spune și Noica, nicicum devenire întru ființă. Eminescu are pentru cea din urmă conceptul de încercare, ca prelungire a energiilor divine lucrătoare în om, puse de el pe seama Bătrânului Demiurgos, care nu e totuna cu Dumnezeu, cum cred cei care citesc superficial Luceafărul. Interesant că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postulată și de Lyotard. Acest viciu de gândire vine din sofistică, din falsificarea cântarului adevărului. Eminescu nu cade în asemenea capcană. El vede limpede de unde se ivește ratarea revoluțiilor. Se datorează tocmai eternei reîntoarceri din care lipsește fructul încercării, ca devenire întru ființă. Exprimându-mă paradoxal, dar în spiritul răspunsului eminescian, revoluțiile eșuează din pricină că nu au loc cu adevărat. Ele duc doar la o rotire oarbă de măști, piesa rămânând aceeași: "Istoria umană în veci se desfășoară / Povestea-i a ciocanului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
logica fuzzy, confirmată și sprijinită, apoi, de gândirea economică a lui N. Georgescu-Roegen, aflat în Statele Unite, iar în 1981 de psihologia lui D. S. Ogodescu (Persoană și Lume, Ed. Albatros, București, 1981) și, în același an, de apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la "saturație" cu acel gol istoric bacovian. Înțeleg foarte bine reacția de "ostilitate" a lui Constantin Noica față de filosofiile timpului ajunse pe culme cu Heidegger și urmașii săi existențialiști: Obsesia timpului a rămas în filosofie o obsesie proastă"253. În timpul devenirii oarbe (eterna reîntoarcere), Noica nu putea distinge devenirea întru ființă: "Trebuie să ieșim din problema timpului și să facem din spațiu un zeu, unul bun, nu destrămător ca zeul Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ". E pricina pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
foarte bine reacția de "ostilitate" a lui Constantin Noica față de filosofiile timpului ajunse pe culme cu Heidegger și urmașii săi existențialiști: Obsesia timpului a rămas în filosofie o obsesie proastă"253. În timpul devenirii oarbe (eterna reîntoarcere), Noica nu putea distinge devenirea întru ființă: "Trebuie să ieșim din problema timpului și să facem din spațiu un zeu, unul bun, nu destrămător ca zeul Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ". E pricina pentru care Noica lăuda pe Einstein fiindcă a transformat timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]