24,608 matches
-
ici colo, să mătur cenușa după stivuitoare. O viață mai bună nu poate exista. Șeful nostru de echipă era un tip puternic, cu mustăți pleoștite și cu jumătatea stângă a feței distrusă în urma unui mic accident la uzină. în fiecare dimineață ne aduna în odăița unde ne beam cafeaua pentru a ne încunoștiința despre muncile ce trebuiau făcute în ziua respectivă. Acea uzină de termoficare, a întrebat Manfred, cum funcționează ea? Este formată dintr-un număr de cuptoare, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a căldurii. Dar căldura propriu-zisă - în primul rând flogistonul - se varsă în uriașele țevi de apă ale Uppsalei. Fără căldură, întreaga Uppsala s-ar transforma într-un ghețar. N-am fost niciodată la Uppsala, zise Manfred. DESENUL Dar într-o dimineață, am spus eu, într-o dimineață șeful ne-a adunat afară, pe platforma din fața rampei de descărcare. Ne-a așezat ca și cum am fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să nu-și fi găsit răspunsul la Viktor-Carte. Anticariatul lui era, ca să spun așa, fără granițe și total. Odată, jumătate din cărți au fost distruse într-un incendiu. Și totuși părea că toate răspunsurile rămăseseră neatinse. Din cauza aerului umed al dimineții, nasul șefului de echipă curgea. Când și când el își scărpina obrazul stâng, mutilat de foc. în jurul nostru zburau stăncuțe și coțofene. Dar acum, continuă el, Viktor-Carte a murit. Noi, locuitorii Uppsalei, nu crezuserăm că el va muri vreodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aparțineau unei doamne (cum de se întâmplase minunea?), care își posta mesajele aproape zilnic, începând de la orele cele mai matinale, semnându-se în mod constant „Armanca” și cu care uneori el, Bart, reușise să înfiripeze promițătoare dialoguri. Dar în acea dimineață Armanca nu era prezentă pe forum (ultimele sale mesaje fuseseră postate în seara precedentă), așa că Bart se apucă să citească celelalte mesaje (câteva nu constau decât în vorbe obscene repetate în mod obsesiv și injurios la adresa susținătorilor președintelui, în ciuda avertismentului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
gesticulând bezmetic, de-i sărise peruca arămie de pe scăfârlia bearcă drept în coșul de gunoi, urlase în receptorul telefonului la șeful tipografilor să oprească ediția. Dar era prea târziu. În ziua următoare, Bart fusese concediat fără nici un drept de apel. Dimineața unui băiat cuminte Șase și zece minute. Soarele de-abia se trezea din somn. La ora aceea matinală, pe forum nu părea să fie nimeni. Ultimele mesaje datau de la ora 2,35 a. m., urmată de un hiatus temporal: după aceea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tot mai atras, cu fiecare zi, cu fiecare ceas. Arm cu naturalețea ei, Arm cu umorul ei debordant, Arm cu pielea ei arămie și atât de fină, Arm cu corpul ei zvelt, Arm mirosind atât de frumos... Aștepta în fiecare dimineață sosirea ei cu tot mai multă nerăbdare, prea multă nerăbdare... Intram degeaba, Bart, nu vreau nici o bijuterie de la tine. Dar ar fi fost o amintire... Dacă vrei să-mi dăruiești ceva, spuse ea cu un glas dintro dată foarte blând
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
auzul glasului cristalin al Mădălinei. Da, Arm era foarte legată de fetele ei și Bart se simți puțin sărac în comparație cu ea... Nu se lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când era cu Arm. Aceasta îl înveselise de dimineață, când la urcarea în mașină îl întrebase : Ei, ți-ai luat papiroașele ? Bart nu înțelesese din prima. Documentele medicale, analizele, hârtiile tale, adăugase ea. Era veselă dacă vorbea ardelenește... * Ajuns sus, Bart își făcu o ceașcă mare de cafea și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
verzi și atât de masculini nu se putu abține să nu i se așeze pe genunchi și să-l cuprindă drăgăstos cu brațele pe după gât. Din casă, ceasul cu pendulă începu să bată rar și fără grabă, marcând sfârșitul acelei dimineți frumoase de primăvară. * Mănăstirea Cernica îi era cunoscută mai bine lui Bart, așa cum mănăstirea Pasărea era, s-ar fi putut într-un fel spune, fief-ul lui Arm. La Cernica își petrecuse Bart câteva dintre vacanțele copilariei, la un călugăr
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în osuarul capelei din cimitirul mănăstirii. Mor de frică!... Karma Începea să se însereze. Cele câteva săptămâni până la jumătatea lui mai trecuseră și ele pe neobservate. Arm îl dusese cu mașina pe Bart la mănăstirea de maici, unde zăboviseră o dimineață întreagă, apoi traversaseră lacul, cu barca, la Pustnicul. Stăteau unul lângă altul, cu brațele sub cap, întinși în iarba fragedă, presărată cu flori sălbatice, privind cerul de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deloc?... întrebase apoi și nici unul dintre colegii lui nu fusese în stare să-i dea un răspuns. Nici acum nu pricepea cum, dar Arm simțise, înțelesese foarte repede situația creată de apariția lui Beatrice în viața lui și într-o dimineață, la micul dejun, față de fete îi spusese cu multă candoare că din seara aceea va dormi pe canapeaua din atelier. Este mai aproape de camera fetelor, Mădălina plânge în fiecare noapte și de acolo o aud mai bine, explicase ea pentru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi cadă în mână și pe care le cerceta cu grijă și cu multă, foarte multă pasiune. Imboldul îi venise de la unul dintre bunicii săi care, în timpurile imediat postbelice, fusese paginator, corector, fotograf și de toate la „Jurnalul de dimineață” al lui Teodorescu-Braniște. Acest bunic al său mai păstra în podul casei „Jurnalul științelor și călătoriilor”, „Lumea copiilor”, „Curentul pentru copii și tineret”, diverse almanahuri și tot felul de broșuri din epoca dictaturii regale și a celei antonesciene. Pentru unele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
împodobit cu un nas acvilin, plin de expresivitate, care îl făcea să semene întrucâtva cu actorul Grigore Vasiliu-Birlic în rolul pașnicului Spirache din „Titanic vals”. Acest neajuns nu-l împiedicase însă pe bunicpână la moartea sa subită, survenită într-o dimineață friguroasă din zilele celui de-al treisprezecelea Congres, pe când aștepta disciplinat la coadă să se deschidă la un chioșc de lactate, unde se zvonise cu o seară înainte că urma să se bage unt și brânză telemea din belșug în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dădea sugestii despre ce și cum ar fi trebuit să scrie, lăsându-l să-și facă meseria așa cum credea că este mai bine. Se mai întâmplau și minuni, uneori, în turmentata lume românească, s-ar fi putut zice. Într-o dimineață lucra de zor pe calculator la numărul special pe care „Investitorul” urma să-l scoată în curând, selectând și ordonând materialele care urmau să se publice, când se auzi telefonul sunând prelung și insistent. Bart nu se grăbi să răspundă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de bun gust pe care o construise Liviu pentru familie. Întrebări peste întrebări o asaltau, acum, ca în fiecare zi, ca în aproape fiecare ceas de când aflase că în viața lui Liviu exista o altă femeie. Își aduse aminte de dimineața aceea neagră, cea mai neagră din viața ei. O prietenă o sunase, rugând-o să treacă pe la ea pe la spital și să-i facă în drum niște cumpărături. Arm lăsase în grija femeii care o ajuta la gospodărie fetele și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Încă un an. Scrisoarea - tot în iarnă sosită - nu a vestit ceva nou. Tim intrase în altă afacere; ori nu sfârșise pe cea veche, totuna. Dar în anul următor s-a petrecut ceva neobișnuit. În calea Donnei Iulia, într-o dimineață, s-a oprit un bărbat. Acesta i-a spus câteva vorbe, dar ea nu le-a priceput. „Nu înțeleg, domnule!” a zis și, ocolindu-l, și-a urmat drumul. Îl mai zărise; un ins înalt și slab, cu părul tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Albi - așa era soiul lor; albinoșii se trăgeau din cei obișnuiți! Cică s-ar putea să năvălească peste târg! Se zvonise, cu o săptămână în urmă, e drept, că un câine mare, alb, ar fi atacat doi drumeți, într-o dimineață, doborând pe unul dintre ei, celălalt scăpând cu fuga. Cine știe cum stătuseră, de fapt, lucrurile. Drumeții nu erau de prin partea locului, poate cel scăpat mințise. Dacă își omorâse tovarășul? Se petrec atâtea. Și un copil, cică, văzuse, de curând, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la Vânător. Ar fi vrut să plece cu el. De când primise ultima scrisoare de la Tim, Donna Iulia nu prea mai fusese văzută prin târg. Dintr-un jilț așezat lângă fereastră, privea trecătorii. Aștepta să treacă Vânătorul de lupi albi. În dimineața aceea nu îl zărise, mai era puțin și venea amiaza. S-a înfășurat într-un cojoc și a ieșit pe stradă. Spre capătul târgului se zărea lume. A pornit într-acolo. Erau numai bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
erau pe dos și nu se luase nici o măsură. Chiar dacă în Consiliu se discutase despre dezordine, incitare și subminarea puterii, despre civism. Lumea nu știa ce să mai creadă. Sat fără câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă loviturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
slavă; urmărindu-i privirea, cei adunați zăriră licărind ceva pe cer. Erau rotitorii! Lumea încerca să-l scoată onorabil, cât de cât, din povestea cu ceasul, iar el se uita la hulubi! Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer. Pământenii priveau în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Filozoful, „nu înseamnă, neapărat, că aceștia nu au zburat. Lumea a stat mai mult în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu aceasta e problema, fiindcă noi nu putem crede în așa ceva...” ...De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul a bătut iar. De când cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau de obicei. Se uitase mult după ei, totdeauna îi urmărise cu sufletul la gură, așa că zborul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-o dimineață, privindu-se în oglinda mare cât un stat de om, fixată în capătul holului, G. și-a dat seama, cu stupefacție, că imaginea reflectată, ce trebuia să-l reprezinte identic ca formă și gesturi, nu mai corespunde realității. A crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
după cum chiar G. începuse a-l numi, arăta rău. Slăbise, arcadele aproape că-i ascundeau ochii, iar barba devenise o perie arămie și țepoasă. Nici G. nu arăta mai bine. Și el slăbise, dar cel puțin se bărbierea în fiecare dimineață și se pieptăna cu atenție; de la o vreme, chiar cu o atenție deosebită, deoarece, în final, cărarea trebuia să fie perfect dreaptă, ca trasă cu linia, or, așa, orbește, era foarte greu și G. dorea cu tot dinadinsul ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu mai aducea nimic nou. Imagini aproape identice, care, la vizionări, deveneau din ce în ce mai obositoare. Cei trei erau tot mai nervoși. Chiar și discuții au fost într-o zi, Maestrul în efecte speciale amenințând că va înceta să mai colaboreze. În dimineața următoare, Regizorul a anunțat că, în sfârșit, a găsit finalul cel mai potrivit, singurul posibil, și că filmul va fi un trimf! Nu era entuziasmat - așa cum s-ar fi așteptat ceilalți -, dar se vedea că e foarte sigur de găselnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu mai pătrundă nimeni; din care să nu mai puteți ieși, să vă prefaceți într-un basm. Lucrurile nu stau prea rău: Femeia cu părul roșu este înțelegătoare. Obsesia ta o ferește de alte primejdii. Dar simte că într-o dimineață - precis într-o dimineață, nu se poate înșela - Sybille ți se va înfățișa cu adevărat; are de multă vreme locul ei în casă. Urmele lăsate în fotoliu o dovedesc. Și rochia albastră; ai venit cu ea pe braț; te privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]