4,088 matches
-
și m-am îndreptat cu pași grăbiți spre fereastra clasei mele. Ceva nu este în ordine, mi-am zis eu. De ce vrea Inspectorul să vadă locul unei crime care îl va inculpa și mai mult și pe el, și pe dirigintele meu, dar mai ales sistemul? De ce vrea să se îngroape singur? Așa ceva nu este normal. Ceva îmi scapă, dar ce? Nu este normal ca însuși Inspectorul, reprezentantul local al Guvernului, să își semneze propria sentință la moarte. Ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un coleg de-al meu cu câteva zile în urmă. Astfel se explică. Sângele nu era acolo unde trebuia să fie pentru că au înlocuit parchetul peste noapte. Simplu și eficient. Astfel, au distrus toate urmele care îl puteau discredita pe dirigintele nostru și, implicit, sistemul și au reușit să creeze și o imagine proastă a credibilității elevilor. Voci au început să răsune pe holul gol. Delegația! Trebuia să plec! Pe ușă nu mai puteam ieși, căci puteam fi văzut, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fereastră. M-am suit pe marginea peretelui exterior pentru a putea urmări scena ce va avea loc și am așteptat. Ușa s-a deschis câteva secunde mai târziu și înăuntru a intrat directorul, urmat de Inspector. Au intrat apoi Arvon, dirigintele nostru, care afișa un zâmbet foarte satisfăcut, șefii claselor, care începeau să se încurajeze, căci culoarea le mai revenise în obraji, și restul corpului didactic. A urmat o liniște apăsătoare care a durat câteva secunde. Inspectorul a rupt tăcerea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
început-o încet, cu puțini bani, am împrumutat, cei mai buni prieteni ne-au dat bani cu camătă, niște dobânzi îngrozitoare, dar acuma, avem acuma o casă de zile mari, toți rămân muți când vin la noi. Eu am fost diriginte de șantier. Mereu am fost aici, am cumpărat materiale, m-au mai păcălit magazinele și muncitorii câteodată. Pe atunci, nu știam, n-o vedeam, acuma să fac eu o casă, știu tot, v-am mai spus, am stat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea puțin solicitate. Anul 1912 a trecut cu bine, fără semnalarea vreunei contaminări în România. Pericolul infestării nu se redusese însă deloc. Către sfârșitul anului, la întoarcerea din misiunea îndeplinită în Turcia, unde, după izbucnirea Războiului balcanic, fusese numit chirurg diriginte al unei ambulanțe sanitare românești, doctorul Victor Gomoiu a ținut să avertizeze autoritățile noastre asupra primejdiilor pe care le prezintă numeroasele și extinsele focare de holeră existente atunci pe teritoriul turc și cel bulgar. Gomoiu era în perfectă cunoștință de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că „l-am împins”. Ce rost avea să mă justific, să isc discuții contradictorii? Incidentul m-a marcat psihic și emoțional, doar pe mine. Insatisfacția a fost de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
Așa nu are cum să nu te vadă, mi-a spus mai mult în șoaptă. Pare o tipă de treabă și tu ești la fel. Celălalt tip se așeză în spatele Creței și părea trist fiind izolat de mica sa gașcă. Dirigintele începu să ne vorbească. Era un tip tânăr, de douăzeci și opt de ani, cu plete lungi de parcă ar fi făcut parte dintr-o trupă rock și nu din colectivul de profesori, cu ochi albaștri și priviri blânde, cu un glas liniștit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu aveam cum să duc dorul cu mine. Ce mai faci? Încerc să mă descurc, i-am răspuns la fel de scurt și în șoaptă. Pe scena din club era așezată o masă, unde un prezidiu creat ad-hoc din directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în pământ și să o văd cu lacrimi în ochi de rușine, dar ceva se întâmplase fiindcă se ridică în picioare și bătu cu palma de masă privind-o țintă în ochi pe miss Piggy. Din discuția purtată cu domnul diriginte, am înțeles că nu sunteți măritată și că nu aveți nici copii. Vârsta, ținuta și mai ales obiceiul de a mânca semințe ca pe stadion indiferent de situație spun multe despre dumneavoastră așa încât nu cred că sunteți cea mai îndreptățită
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sper din tot sufletul că nu ai de gând să calci pe urmele lui taică-tu. Să ai grijă să nu lipsești de la ore fiindcă purcica asta în halat o să caute să te dea afară din școală! Mi-a spus dirigintele tău ce putere de decizie are și e bine să te ferești de ea. Evit-o! Vezi-ți de carte și nu uita de ce ai plecat până în celălat capăt al țării!... Termină școala cu fruntea sus, altfel ai să simți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a bătut cu țiganii ca să ne apere pe noi... Mama mă privea și nu știa ce să creadă. Uneori era nevoie să trecem prin lucruri neplăcute pentru a afla amănunte despre cei pe care credeam că îi știm foarte bine. Dirigintele se alătură și el grupului ca să întărească în inima mamei convingerea că nu eram singur. Cât îl cunosc eu pe Silviu pot să vă spun că știe să fie un bun prieten, așa că ceilalți îi vor fi și ei aproape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prieten, așa că ceilalți îi vor fi și ei aproape când îi va fi greu. Mai știu că suferea enorm când privea străzile printre gratiile de la geamul camerei lui. Acum va privi de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mama insistă să o prepare, pentru conținutul ei de vitamine), că pentru a ieși după-amiaza în oraș aveam nevoie de bilet de voie semnat de pedagogă, iar pentru a merge sâmbăta după ore acasă până duminica biletul trebuia semnat de diriginte, director și pedagogă (aveam mereu inima cât un purice că dirigintele sau pedagoga ar fi putut hotărî și în cazul meu, cum hotărâseră în cazul altora, că nu „merit“ să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru a ieși după-amiaza în oraș aveam nevoie de bilet de voie semnat de pedagogă, iar pentru a merge sâmbăta după ore acasă până duminica biletul trebuia semnat de diriginte, director și pedagogă (aveam mereu inima cât un purice că dirigintele sau pedagoga ar fi putut hotărî și în cazul meu, cum hotărâseră în cazul altora, că nu „merit“ să merg acasă), că pentru a ne spăla mai ca lumea trebuia să ne aducem apă încălzită de la cantină, trecând cam trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe toate le câștigă școala trei, pentru că acolo sunt copiii activiștilor de partid, iar în ceea ce privește clasa noastră, să nu-mi pară rău, că nu se poate ca vreo clasă să nu participe la concurs sau la defilare, astea fiind obligatorii, dirigintele precis o să facă rost de undeva de materiale, nici el nu vrea s-o-ncurce, și atunci Szabi m-a întrebat dacă asta e sigur, iar eu i-am spus că sigur că e sigur, și să sărim odată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
morcovit că trebuia să fac de serviciu cu ea, cu Szabi ar fi fost mai bine, ne mai jucam și noi de-a prinselea, ne mai băteam cu cretă, pe când cu Iza puteam să fiu bucuros dacă nu mă pârăște dirigintelui că nu fac curat. Elevii de serviciu, la începutul fiecărei ore, trebuiau să aștepte profesorul în fața catedrei ca să-i spună absenții, și cum stăteam noi doi acolo, după ce-a sunat de ora a doua, așteptând să vină profu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care-l situa pe poziția unei notorietăți în materie. El își asumase cele mai dificile construcții ca diriginte de șantier, timpul lui fiind drămuit la centimă. Cu toate acestea, dacă, prin absurd, ar fi dobândit atributele unei chei de biserică, cu siguranță multe dintre ușile de la aceste lăcașuri sfinte nu s-ar fi deschis. Gândul de a se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-au aranjat, fugar, au trecut în banca lor și au devenit ca niște sfinte. S-a consumat și ultima oră de curs. Ieșind, bătaia a fost reluată, afară,în curte. Acum, devenise martora evenimentlui,întreaga scoală de elevi, profesori, diriginți și alte personae, care,în acele clipe, intrau, ieșeau, sau, pur și simplu, treceau, din întâmplare, pe acolo. Artistul cu telefonul mobil se muta din colț în colț, din unghi în unghi, completând, pe cât posibil mai mult, și mai aproape de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sunt pregătit. A urmat înscrierea la facultate. George se pregătise pentru fizică, îi plăcea încă de la școala generală această materie, a avut un profesor care le-a insuflat băieților dragostea de fizică iar liceul îl făcuse la real, având ca diriginte chiar pe profesorul de fizică. Acesta era exigent dar în același timp un tip de treabă și glumeț. Cum intra în clasă, spunea: - Bonjour mes élèves! -Bonjour camarade professeur! răspundeau toți într-un cor. - Ce mai faceți măi, dromaderilor? Toată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru că le dădea probleme create numai de el, la care puteau să folosească formulele învățate, cu multe deduceri. Nu era chiar așa de ușor, dar dacă învățai bine formulele și le pricepeai, știai să le folosești acolo unde trebuie. Întotdeauna dirigintele îi punea să muncească cu mintea. Făcea acest lucru tot spre binele lor. Chiar dacă le dădea note proaste în extemporale sau teze, la sfârșit de trimestru îi trecea pe majoritatea iar cei care rămâneau corigenți pe vară, în toamnă îi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fost nici obraznici ca el au avut toți numai 10 la purtare! Mai târziu s-a întâlnit cu Loli, la un prieten comun. Și el terminase la Mircea cu câțiva ani înaintea lui și l-a avut chiar pe Neacșu diriginte. Începând să aibă îndoieli în ce și-a amintit despre acest profesor, l-a rugat să citească ce scrisese: - Ai fost blând! îi spuse Loli, era un profesor fără nici o metodă de predare, în locul orelor de matematică nu făcea decât
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora gândirii e din ce în ce mai reală, mai puternică și mai sugestivă. Dacă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata pufnind În râs. Taci, proasto, interveni Sușu. Scrie pe ușă, zise cu țâfnă cea de la ghișeul poștal. Vreau să vorbesc cu dirigintele, declară solemn bătrânelul. Își aranjă În grabă ținuta și se Îndreptă demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]