6,113 matches
-
-i deranjeze în vreun fel pe vânători. Animalele cele mai periculoase erau izolate cu ajutorul unor ecrane energetice, în timp ce vânătorii se învârteau în jurul lor, alegându-și poziția de tragere. Un animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lor, transmise de Rimi, aceștia aveau și ei niște ochi capabili de obiectivitate. Dacă ar fi izbutit să-și coordoneze centrii vizuali cu ochii Rimilor, Grosvenor ar fi putut să pună bază pe imaginile primite. Minutele treceau. Grosvenor se întreba, disperat, dacă va reuși sau nu să stabilească un contact util, în cele cinci ore ce-i mai rămâneau. Începuse să se îndoiască de înțelepciunea hotărârii sale. Când încerca să-și ridice mâna spre panoul de control a encefalostatului, nu obținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bâlbâit, dar încet încet am prins tema muzicală și mi s-a făcut pielea de găină, de emoție, când mi-am dat seama ce cânt! Era muzica de la ceasul cu figurine al lui Jacques! Sunt doi ani de când caut ca disperata să aflu ce e, nimeni, nimeni n-a recunoscut-o... Pe cine n-am întrebat, până și pe domnul Wiest! Și-acum, așa, pe neașteptate, am descoperit-o chiar în teancul meu de pe pian, cine știe de când stătea acolo. Cam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de-acolo pe Bulevardul Elisabeta până la stația Cișmigiu. Din stație venea pe jos, pe lângă grădină - vara era o bucurie să vezi rondurile de flori în culori vii și ceasul solar -, apoi cotea la dreapta pe Brezoianu și iată-l ajuns, disperat că n-a găsit nici o întâmplare bună de transformat în articol de prima pagină. Prea mergea totul bine și toți oamenii erau la locul lor și prevenitori, pe drumul lui. Or, abia dezordinile și incidentele, incendiile și hoțiile erau un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă va împiedica să pierd ceva din energia aceasta. Deci, așa aș putea să capăt oarecare "greutate". N-am nici o îndoială că există o legătură între acest costum și cealaltă mașină. Ei bine, nu e prea târziu. Cu o răsucire disperată a corpului, încercă să sară într-o parte, să scape de mâinile celor patru bărbați care se năpustiră asupra lui. Dar ei îl prinseră într-o clipă și-l ținură atât de ferm încât era peste puterile lui să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
GĂSEA LINIȘTEA. De trei ori, în timp ce pășea în lungul și-n latul navei, se opri în fața oglinzilor energetice care te arătau în mărime naturală. Din aceste imagini reflectate îl priveau cu asprime ochii lui congestionați. Și, mai presus de întrebarea disperată "ce ar avea de făcut acum?", se gândi cum de-l aleseseră tocmai pe el ca victimă? Ce anume din înfățișarea lui îi făcuse pe acești trei membri ai bandei să se îndrepte tocmai către el? Când trecu de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un mandat de arestare împotriva fiului dumneavoastră. - Stați... stați puțin... Fara vorbi cu ochii închiși, fără să mai țină cont de nimic. O simțea pe Creel lângă el clătinând din cap. Era albă ca varul și cu un glas bolnăvicios, disperat, spuse: - Fara, lasă-l baltă! A terminat cu noi. Trebuie să-i arătăm aceeași neîndurare. Lasă-l baltă! Cuvintele răsunau în urechile lui Fara, dar parcă nu aveau nici un sens. Nu păreau să intre în nici un tipar normal. Vorbea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
continuă mișcare în jurul mașinii, care-l purta, fără putință de scăpare, spre o ușă ce ducea în interiorul marii construcții metalice. Deci era o clădire, nu numai o mașină. O problemă... se gândi el, da... desigur, avea o problemă. O problemă disperată, de nerezolvat, atât de complicată și atât de profund înrădăcinată în structura de bază a civilizației imperiale încât ar fi trebuit răsturnată întreaga lume pentru a o soluționa. Tresări când văzu că se afla la intrare. Se gândi cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dar de ce atât de departe? Clădirea este doar... doar la trei luni. - Factorul dominant pare să fie masa obiectului. - Oh! Un răstimp de tăcere și apoi întrebarea: - Și ce-ai vrea să fac eu? - Maiestate, omul ăsta face un apel disperat la mila și îndurarea voastră. Plutește într-un vid cum nu vor mai vedea niciodată ochii oamenilor. S-a uitat la Pământul nostru și la Soarele nostru atât în copilăria lor, cât și spre bătrânețea lor îndepărtată. Acum nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eroi. În anii războiului cu Saddam, mulți alții ca ei culeseseră minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele și mutilate. Își aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu i-am spus că abia săptămâna viitoare. ― De ce? Maiorul ridică din umeri. ― Poate pentru că mă aștept la orice din partea ei. Poate pentru că mi-ar plăcea s-o surprindă într-un fel. Un getax frână luând o pereche. Se sărutau disperați și încercau să se urce în mașină fără să se desprindă. ― Ce-o fi făcând la ora asta? Locotenentul îl privi dintr-o parte. ― Cine? Doru Matei? ― Nu, Melania Lupu... ― Doarme, mănâncă fondante sau conversează cu Mirciulică. ― Îhî! Parcă o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să găsească ăia o formulă să ieși din încurcătură, poți fi sigur că vei asista la patru înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
L-ai introduce în avion. O soluție simplă și fără riscuri. Trebuie deci să ia măștile cu ei. Dar cum să le-o sugerezi? Ar putea constitui o probă capitală împotriva ta. Cum? Cum, Melania? Te întreb!" Privi în jur disperată, ascunzîndu-și palmele asudate în cutele rochiei. Apoi ochii îi căzură pe bibliotecă. ― Eventual... Căruntul își umezi buzele arse: Eventual benzina. ― Ce-i cu benzina? ― Să nu umple suficient rezervorul. Înțelegi? Ne-ar obliga la o aterizare forțată. Cârnul chițăi: ― Vezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albaștri. Oamenii dumneavoastră mă caută de șase luni. Cât timp puteam să mă ascund? ― Mda... Cristescu bătea darabana pe masă. Știa că inginerul nu minte, știa că are dreptate, știa cât de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să ghicească eforturile emoționante ale Valericăi Scurtu ― o femeie urâtă ― de a-și încropi un trusou în speranța disperată că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
AUTOAVIONUL CE I SE PĂRUSE ATÎT DE APROAPE CU O CLIPĂ ÎNAINTE, LA MAI PUȚIN DE ZECE METRI, ACUM I SE PĂRU CĂ SE ÎNDEPĂRTEAZĂ. ȚELUL LUI DE A AJUNGE ACOLO SE PRĂBUȘI ÎNTR-O ÎNȚELEGERE CONȘTIENTĂ A SITUAȚIEI LUI DISPERATE. CE PUTEA FACE UN SINGUR BĂRBAT CU UN SINGUR PISTOL ÎN FAȚA A DOUĂZECI DE ARME? E DREPT CĂ PISTOLUL LUI FĂCEA PARTE DIN CLASA NELIMITAT, ȘI CA TOATE ARMELE ARSENALELOR PROIECTA UN SEMICERC DEFENSIV ÎN JURUL CELUI CE-L MÎNUIA, SUFICIENT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o clădire de a lui, decît în oricare alt loc. Dar pentru propria lui protecție pusese să se îndepărteze din partea de clădire ocupată de Societate, toate acele inele activatoare și dispozitive vibratoare de care avea acum o nevoie atît de disperată. Dacă n-ar fi luat această precauție, acum ar fi existat un inel chiar îndărătul panoului aceluia. Peter Cadron vorbea. În sfîrșit dădea glas acuzației. La început i-a fost greu lui Hedrock să acorde atenție cuvintelor individului. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să descopere unde e ascunsă nava și s-o atace cu toată forța lor? DE NENUMĂRATE ORI ÎN CURSUL ACELEI DIMINEȚI NESFÎRȘITE, SE GÎNDI: NAVA TREBUIE DISTRUSĂ ACUM, PÎNĂ NU E PREA TÎRZIU". DAR DE FIECARE DATĂ ÎȘI ÎNFRUNTĂ DEFETISMUL DISPERAT CU O ÎNDÎRJIRE MANIFESTATĂ PRIN BUZELE STRÎNSE. CASA ISHER NU-ȘI PUTEA PERMITE LUXUL DE A DISTRUGE UN ASEMENEA SECRET. ÎNTR-O BUNĂ ZI AR PUTEA JUCA UN ROL VITAL ÎN APĂRAREA CASEI IMPERIALE ÎMPOTRIVA RENAȘTERII DUȘMANILOR. ZÎMBI VĂZÎND CÎT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
solar are bogății inestimabile. Deverul zilnic al bursei se ridică la sute de miliarde de unități fiduciare. Și totuși guvernul nu are bani. Ce se întîmplă? Am rămas în urmă cu încasarea impozitelor? Se așternu tăcerea. Șeful finanțelor se uită disperat în jurul mesei unde se ținea ședința guvernului. Pînă la urmă privirea i se opri la fața Prințului Del Curtin. Ochii i se luminară cu un fel de apel mut. Prințul șovăi, apoi spuse: ― Maiestate, aceste ședințe de cabinet încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
GONISH SE LĂSĂ CU UN AER MELANCOLIC PE SPETEAZA SCAUNULUI. DECI EA AVEA SĂ-L ÎNCUNOȘTIINȚEZE PE HEDROCK. DA? PARCĂ-L ȘI VEDEA PE HEDROCK PRIMIND ACEASTĂ INFORMAȚIE CU UN AER SARCASTIC. GONISH ÎȘI ÎNDREPTĂ ÎNCET SPINAREA. SITUAȚIA LUI DEVENEA DISPERATĂ. ÎNTREAGA LUME A ARSENALELOR SE PREGĂTEA SĂ ACȚIONEZE PE BAZA REZULTATELOR ACESTEI ÎNTÎLNIRI. ȘI EL DEOCAMDATĂ NU DEȚINEA ABSOLUT NICI UN ELEMENT. Nu încăpea îndoială că oamenii aceștia erau la fel de nerăbdători să scape de uriaș cum erau Făuritorii de Arme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]