3,782 matches
-
credință creștine, mai cu seamă în Simbolul atanasian: - Tatăl este creator, dar co-mântuitor, co-sfințitor; - Fiul este mântuitor, dar co-creator, co-sfințitor; - Duhul Sfânt este sfințitor, dar co-creator, co-mântuitor. Trinitarienii susțin că această dogmă este clar exprimată în Sfânta Scriptură, dar că dogma Sfintei Treimi a fost des atacată de către diverși "eretici", cum sunt numiți de aceștia adversarii trinității, precum Arie și Macedonie, ca să amintim doar doi dintre marii contestatari ai Sfintei Treimi. Trinitarianismul este o doctrină religioasă care se bazează pe credința
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
Această credință este acceptată de multe din mișcările creștine contemporane. Teofil al Antiohiei este primul autor patristic care folosește termenul de „Treime”. Primele două concilii ecumenice (Niceea - 325 și Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învățătura de credință a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel că din secolul al IV-lea după Hristos se poate vorbi de o "adevărată cinstire în toată lumea creștină a Sfintei Treimi." Doctrina Sfintei Treimi exprimată în forma: „Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
ani până la Hristos nu au primit niciodată vreo mărturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepțiune. Problema trinității rămâne destul de controversată, la fel cum a fost și la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme ca oficială de către bisericile creștine a dus la reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa remarci de condamnare și în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
a fost și la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptării acestei dogme ca oficială de către bisericile creștine a dus la reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa remarci de condamnare și în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl acceptă pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise. Din acest punct de vedere mulți exegeți susțin că "acest cuvânt simplu al adevărului
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
drept un profet foarte important, la fel ca Moise. Din acest punct de vedere mulți exegeți susțin că "acest cuvânt simplu al adevărului despre mântuire și despre viața veșnică a devenit tot mai greu de răspândit printre necredincioși datorită acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinității". Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
cu viața respingerea acestei învățături, fiind ars pe rug de către protestanți). Conform religiei creștin-ortodoxe, Sfânta Treime este formată din Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Cei trei formează o singură ființă în trei persoane (sau în trei ipostaze). Dogma Sfintei Treimi a fost rezultatul unui proces istoric complex, în care teologii proto-ortodocși au fost treptat forțați să o adopte de propriile lor alegeri, pentru că ei combăteau în egală măsură dogme pe care le priveau drept erezii și care epuizaseră
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
singură ființă în trei persoane (sau în trei ipostaze). Dogma Sfintei Treimi a fost rezultatul unui proces istoric complex, în care teologii proto-ortodocși au fost treptat forțați să o adopte de propriile lor alegeri, pentru că ei combăteau în egală măsură dogme pe care le priveau drept erezii și care epuizaseră toate posibilitățile logice de a defini natura lui Isus Hristos (simplu om, simplu Dumnezeu care doar părea om, atât om cât și divin, dar două persoane diferite, atât om cât și divin
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
Treime sunt . Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche. Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut la index, deși
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
și soția sa Sarra le oferă ospitalitate celor „trei Oameni”, la "stejarul Mamvri", se referă la revelarea Sfintei Treimi: Pasajul este ilustrat de "Icoana Sfintei Treimi" a pictorului / iconarului rus Andrei Rubliov. "interwiki" Martorii lui Iehova și unitarienii nu recunosc dogma Sfintei Treimi, împreună cu unele mișcări penticostale mai mici.
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
făcut accesibile noțiunile elementare de filozofie greacă, științe exacte și istoriografie, fără a fi nevoie de cunoașterea limbii eline. Prin contrast, persoanele învățate din Europa Occidentală și Centrală medievală studiau în limba latină. Fiind independenți de autoritatea Romei și de dogmele învățământului în limba latină, slavii răsăriteni și-au dezvoltat propria lor artă, distinctă fața de cea a altor țări ortodoxe. (Vezi și Literatura veche rusă și Arhitectura veche rusă pentru mai multe detalii.) Iaroslav cel Înțelept s-a luptat, de
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
de la Mohács (1526), în urma căreia Transilvania deveniseră principat autonom sub suzeranitate otomană, iar catolicismul n-a mai fost protejat oficial de autoritățile de stat. Jean Calvin, alături de Martin Luther, a fost unul din inițiatorii reformei protestante, în opoziție cu anumite dogme și rituri ale Bisericii Catolice. Aflat la Geneva, Guillaume Farel l-a rugat să-l ajute la reforma bisericii. Calvin a scris despre rugămintea lui Farel: "M-am simțit de parcă Dumnezeu din cer și-a pus mâna sa măreață pe
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
Creatorii și lumea lor» (București, 1943). În ce privește articolele și eseurile politico-filosofice ale lui Ilariu Dobridor, ele au trecut, în mare parte, în câteva volume (unele cu puternic ecou în epocă): «Problema tineretului» (București, 1936), «Organizarea minciunii, I» (București, 1937), «Decăderea dogmelor, I» (București, 1941, cu versiune germană - «Dogmendekadenz» - în același an) și «Oameni ridicați din țărănime» (București, 1944). Cărțile reflectă, în bună măsură, traiectoria sa politică dinspre țărănism (o vreme a fost chiar lider al tineretului țărănist) spre dreapta național-creștină (fără
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de discurs. Dând însă la o parte ceea ce este perimat sau excesiv în scrierile cu pricina, căutând cu răbdare și fără prejudecăți adevărurile prinse sub balast, descoperim o conștiință superioară și responsabilă, un apologet entuziast al valorilor eterne ale credinței («dogmele mântuirii noastre din efemer»), atingând cu un curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace cu prudență, ne amendează uitările timorate și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
curaj aproape sinucigaș punctele nevralgice ale modernității și deconspirând sistematic fondul demagogic al democrației politicianiste. Autorul vorbește fără înconjur despre lucruri asupra cărora astăzi se tace cu prudență, ne amendează uitările timorate și iresponsabile, comoditățile lașe, complicitățile larvare(...) Volumul «Decăderea dogmelor. I. Cum au dizolvat evreii cultura europeană» rămîne, fără îndoială, principala scriere teoretică a autorului (și, de altfel, singura reeditată recent). Cartea trebuie citită pe de o parte prin raportare la contextul epocii în care a fost scrisă (începutul anilor
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
țară, chiar una slab dezvoltată, cum era Rusia. Noua teorie susținea că nu mai era nevoie de încurajarea revoluției în statele capitaliste, cât timp Rusia putea și avea să ajungă de una singură în socialism. Această teorie avea să devină dogmă distinctivă în cadrul ideologiei staliniste mult după moartea lui Buharin. Când Buharin s-a opus colectivizării agriculturii, Stalin i-a atacat opiniile economice și politice și l-a forțat să renunțe la ele. Ca urmare, Buharin și-a pierdut poziția în
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
progresul omenirii. Umanismul antrenează crearea unor noi discipline și sfere de activitate ca Geografia, Cosmologia, Filozofia politică, Teoria istoriei și implică libertatea și independența față de religie dând astfel impuls reformei religioase. Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranță. Umanismul respinge în mod clar apelul la credințe supranaturale pentru soluționarea problemelor umane, dar nu și credințele însele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul și
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul și agnosticismul, dar acestea din urmă nu îi sunt "necesare". Cuvintele "ignostic" (american) și "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv că acesta este un proces etic, nu o dogmă asupra existenței sau nu a zeilor; umaniștii pur și simplu nu au nevoie să se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implică în mod necesar umanismul; multe filosofii diferite și uneori incompatibile se întâmplă să fie ateiste
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
o formă de speciism, care consideră oamenii mai importanți decât alte specii. Filosoful Peter Singer, el însuși umanist, afirma că "în ciuda multor excepții individuale, umaniștii în general s-au dovedit incapabili să se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme creștine: prejudecata speciismului". El a chemat umaniștii să "ia poziție împotriva [...] exploatării nemiloase a altor ființe simțitoare" și s-a legat de unele afirmații din Manifestul Umanist III despre care credea că acordă "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim). ul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători de Revoluția franceză. Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne. Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale; Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative: Iluminismul românesc se identifică în
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai bărbaților. În Bisericile protestante care confera orduri, precum Biserica Anglicană, acestea pot fi primite, în teorie, și de către femei, dar cazurile nu sunt foarte răspândite. Dogma Bisericii Catolice consideră ordurile sacre a fi cuprinse între cele trei sacramente (celelalte două sunt Botezul și Mirul) care lasă o "amprentă perpetuă" în sufletul celui care le primește, și care este numită "caracter sacramental". În Biserica Anglicană se mai
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
este dreptatea. Nu a existat un antipapă după anul 1449 (dacă nu se pun la socoteală "papii sedevacantiști" - vezi mai jos). Alte schisme, așa cum au fost Biserica Anglicană, Biserica Veche Catolică și Asociația Catolică Patriotică Cineză, au început să respingă dogma primordială a papalității. În zilele noastre, actul proclamării unui antipapă este considerat schismatic de biserica romano catolică, iar pedeapsa imediată pentru această faptă este excomunicarea antipapei. Unii catolici schismatici din zilele noastre, numiți sedevacantiști, pretind că papii aflați la Roma
Antipapă () [Corola-website/Science/299599_a_300928]
-
că nici o propoziție nu poate fi cunoscută, pentru că această afirmație este o pretenție de cunoaștere. Pyrrhonienii susțin că nu există temeiuri mai bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
Treime sunt . Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche. Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut la index, deși
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
Bisericii Ortodoxe; pe baza lecturii critice, Tolstoi își întocmește, ca și Jefferson cândva, o Biblie personală, “curățată” de “noroiul și mocirla” miracolelor și supranaturalului; în esență, critica scriitorului la adresa Bisericii Ortodoxe era că aceasta concentrează atenția oamenilor pe ritualuri și dogme absurde, ca să cultive dezinteresul pentru singurul lucru care era cu adevărat important, anume învățătura etică a lui Iisus Hristos. Ca și Newton și Jefferson înaintea lui, Tolstoi respinge credința în Sfânta Treime; el neagă dogma lui Iisus ca mântuitor al
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]