6,346 matches
-
începusem drumul ăsta și ziceam că nu mai am cale de-ntoarcere, nu mai are nici un rost. Mă gândisem și la sinucidere, deci la prostii, tâmpenii de genul ăsta. Până-n clipa aia, totu-mi mergea rău, rău, rău. Conflicte, scandal... Dom’le, după ce s-a-ntâmplat cu fiica, a fost ceva așa, în mine - eu știu? -, la căpățână. M-oi fi lovit când m-oi fi sculat din pat, m-oi fi lovit la cap. Probabil c-aveam nevoie să m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am ucis-o, era juristconsult la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor. Am ajuns la etajul trei la ei, am văzut camera video, am văzut ce vrea să vândă. Făceam o șmecherie pe-atunci, chipurile. Veneam la dumneata să cumpăr un obiect. Eram dom’ locotenent, eram obosit din schimbul de noapte. Mă servea cu o cafea. Gustam cafeaua. „Mă scuzați, știți, beau puțin mai dulce.“ Te duceai să-mi aduci zahărul. În timpul ăsta, îți puneam ceva în cafea. Un diazepam. Au făcut, în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
omor. Din nouășpe ani. Până-n ’84, persoana respectivă executase doisprezece ani dintr-o condamnare de nouăsprezece - ei, a ieșit, a fost liber, acuma l-am luat cu mine la fapta asta. A venit și s-a-ntâmplat ce s-antâmplat. „Da, dom’le, am fost singur.“ N-aveau probe. Și, aicea, pot să zic că l-am omorât pe el tot eu. A venit la mine la vizită, pe penitenciarul Jilava și: „Măi, nene, te-am lăsat afară. Ce faci? Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
l-am văzut la pușcărie. M-am apropiat de el și i-am dat o palmă. „Fir-al dracu’, Fir-ar mă-ta! De când te caut eu pe tine! Ți-am spus eu acum trei zile să vii la Capitală!“ - „Dom’le, că...“ - „Taci!“... I-am mai dat vreo două peste bot, să-i dea sângele, să-i iau vorbele. Plutonierul major: „Dom’ locotenent, care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ta! De când te caut eu pe tine! Ți-am spus eu acum trei zile să vii la Capitală!“ - „Dom’le, că...“ - „Taci!“... I-am mai dat vreo două peste bot, să-i dea sângele, să-i iau vorbele. Plutonierul major: „Dom’ locotenent, care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la șeful de la circa a zecea să-l treacă la primă. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am gândit, din anul ’89, când s-a schimbat pedeapsa cu moartea și s-a inclus cea pe viață, încă în mintea unor, știu, conducători din cadrul Ministerului de Justiție sau DGP-ului sau din Guvern..., încă mai au în minte: „Dom’le, l-am absolvit de pedeapsa cu moartea și i-am dat-o pe cea cu viață“. Dar în mintea lui încă există pedeapsa cu moartea, deci criminalul ăsta ar fi..., în fond și la urma urmei, dacă mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
p-ăsta ar trebui să-l iert, dar... în fine. A venit înapoi după cinci minute și tot după vreo cinci minute au apărut pe geamuri, pe ușă, au dat năvală peste noi: „Mâinile sus! Mâinile sus!“. El deja începuse: „Dom’le, eu nu știu nimica, eu nu știu nimic“. Le-am zis la ăștia: „Stop - halt, să-mi beau și eu paharul de coniac. Să-mi iau țigări cu mine“. Trădările astea Și ne-a dus la poliție. Și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îl livrai, îți dau mai puțin, sau te eliberez. Și trebuie să mai dai și câte ceva, așa, în plus“. Și el, acuma - eu eram cu el în celulă și a văzut ce fapte am, eram încă în cercetări -, a zis: „Dom’le, eu cred că ăsta vrea să fugă“. Mi-a dat zece luni de izolare, fără nici un fel de probe, că înnebunisem acolo, vă dați seama, în izolator. „Mă, tot e bine la ăștia“, dar n-am știut pân-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e urât sau ceea ce a fost greu, că nici mie nu mi-a fost ușor“. El a scăpat societatea de doi mafioți, cum ar veni. Dar el nu s-a legat de lucrul ăsta, deci el s-a legat numai... - „Dom’le, eu mi-am făcut datoria. Datoria mea a fost să-mi apăr persoana. Pentru asta am învățat, pentru asta am un codex al meu, pentru asta e. Deci mi-am însușit personajul“. Am stat cu el de vorbă, stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
așa, un respect. Și chiar și între cadre, fiindcă vorbeam respectuos, vorbeam frumos cu ei. Și cu deținuții la fel, deci nu agresivitatea... Dar s-au întâmplat niște incidente neplăcute. Da, albanezii, tot ăștia din Est, ne-au provocat că „dom’le, că voi știți să jucați fotbal bine, voi faceți sport bine, voi faceți cel mai mult“. Deci noi întotdeauna făceam ceva mai mult ca toți, cum ar veni, înțelegi... Alergam mai mult ca ei, trăgeam la bară mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bani, noi trimiteam din banii de muncă. Nu era mult, erau cincizeci de mărci - dar erau pentru un om sărac, pentru o femeie bolnavă. Și deja a-nceput să folosească transferurile astea de bani printr-o filieră de droguri, zicea: „Dom’le, voi sunteți ăștia care protejați pe ăia cu drogurile, de să și le vândă aicea“. Dar era numai un scenariu de-al lor, tot ca să ne facă să ne dezbine și să ne dea pedeapsă în plus. „Ia uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cum ar veni, „Du-te la pușcărie!“. A fost singura faptă la care am luat obiecte, acarete, cum spunem noi. Am luat televizoare, am luat combine, am luat camere de luat vederi, serviciu de argint. Acuma, Leo ce-a zis? - Dom’le, nu se poate, banii sunt în casă. S-a dus peste bătrân. Singur. Nu s-a auzit nimic, omul avea căluș. A venit de-acolo plin de sânge. Avea sânge pe mâini, pe piept. Și privirea turbată. Și-atuncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ușor pe pușcărie, la liberare înseamnă că o să-mi pierd cumpătul.“ Meseviștii le-au furat cablul și microfonul unor baptiști veniți cu propăvăduirea. A urmat o leapșa, cam așa: „Bă scoateți dracu alea, că ne facem de râs.“ „Nu știu, dom comandant, eu am fost la dentist, dar ei de ce pun meseviști să-i ajute?“ Pisica lui Gavrilă e borțoasă cu un Vasile motanul. Hamsterii dăruiți de mine lui Petre au murit. Unul omorât de femelă. Apoi, femela mâncată de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plan mai personal. Antonio Îi spuse că și viața lui particulară mergea bine, ba chiar mai mult, la Începutul lui decembrie se căsătorea cu o fată din Riace. Ah, spuse Emma. Vom face o nuntă tradițională, explică Antonio. Ceremonia În Domul din Stilo și masa la un hotel. Două sute de invitați. Tort cu trei etaje. Rochia albă cu domnișoare. Pentru Angela e important, ține mult la lucrurile astea. Și mama mea ține la ele. Din cei șase fii, sunt singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi răspunse Antonio. Emma ridică din umeri. N-aș putea niciodată să fiu nevasta altcuiva, Îi spusese. Antonio rămase atât de uimit, că nici nu-i veni În minte să spună ceva. Și Într-o dimineață caldă de decembrie, În Domul din Stilo străbătut de un murmur excitat și puțin cam bârfitor, la brațul lui Tito Tempesta, nespus de aerian, Îmbrăcată În alb, cu o cununiță de flori pe părul negru, În locul Angelei, intră Emma. Valentina apăruse la puțin timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu putea să vorbească, îi era groază și se simțea amenințată de propria-i minciună ca de un drob de sare. Cum Zogru nu mai putea să suporte presiunea, i-a spus bărbatului, pe când treceau pe lângă Clubul Dinamo, nu e dom’le nici o casă, ți-am spus așa, la mișto, ca să văd cât de interesat ești de mine și văd c-a prins, ce-o să faci acum dacă nu mai e nici o casă? Apoi sărise aproape în mod laș în sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
științific. Și până să-și vină în fire Ancuța, Zogru se și repezise în Cătălin, care și el era de acord cu Ancuța, ba, mai mult, credea că toată munca se produsese mai curând sub impulsul subvenției venite de la tatăl domului Andrei Ionescu. Andrei era consternat, cei câțiva academicieni aflați în sală voiau să pună întrebări, cât despre publicare nu se mai punea problema, cel puțin deocamdată, până când colectivul nu-și va rezolva dilemele. Zogru a ieșit fericit pe poarta Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cel scund a spus că au trecut așa, într-o doară, prin zonă, și dacă tot erau prin zonă, s-au gândit să dea o raită și să arunce o privire, poate s-o găsi ceva interesant în camera lu’ dom’ doctor. Atunci mama a întrebat dacă au ordin de percheziție, iar ofițerul înalt și cărunt i-a zâmbit, spunându-i că nu-i nevoie de așa ceva pentru orice fleac, nu-i nimic rău să arunci o privire, și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cortul jos și Începu să studieze instrucțiunile de instalare. Traducerea franceză era mizerabilă, cea englezească nu era mai de soi; cât privește celelalte limbi europene, era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai ajuns? articulă apariția, ai nevoie de ajutor ca să-ți instalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni, ca năucit de o lovitură. Bruno Își puse bluzonul și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom Pérignon pe care o bău cu o blondă foarte drăguță; Într-o cameră de la etaj, fata Îl masturbă Îndelung, cu pauze ca să nu ejaculeze prea repede. O chema Hélène, era din partea locului și făcea studii de turism; avea nouăsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nev, iar Kerry chicotește. Încerc să zîmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lîngă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost foarte amabil mai devreme și m-a Întrebat despre familia mea. Și dacă sînt sau nu aici. Poți tu să-i spui că... au apărut, pe neașteptate ? Ridic privirea spre el, disperată, și pe chipul lui citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la „Acropolis”, pe Halsted Street. Chelnerii de acolo Îi strângeau zdravăn mâinile și Își strigau unii altora: - Hei, ia uite cine a venit, domnu' profesor! Îl Îndemnau să bea untdelemn de măsline cu paharul. - E prea târziu pentru părul dumneavoastră, dom' profesor, da' face foarte bine la tot. Ne duceam și la un club din centru: „Les Atouts” - Atuurile. Acolo Abe avea o lungă relație de gentleman cu domnul Kurbanski - cu accentul pe ban. Domnul Kurbanski, patronul sârb al clubului, pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De ce prostii? Gândește-te câți oameni sunt orbi. BĂRBATUL CU BASTON: Ai mai văzut dumneata câine orb? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu. BĂRBATUL CU BASTON: Atunci? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ poate că ăsta era orb. BĂRBATUL CU BASTON (Iritat.): Nu e, dom’le nimeni orb aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sau poate că s-a aruncat singur. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să s-arunce singur? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate a vrut să moară. BĂRBATUL CU BASTON: Să moară! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a avut taică-meu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Herpesul se tratează... BĂRBATUL CU BASTON (Indignat.): Herpesul se tratează? Ei află că nu-i adevărat! Nu! Herpesul nu se tratează. Taică-meu, săracul, înflorea în fiecare lună... Toată gura... așa... Pentru că herpesul, dom’le, nu se tratează... Mai degrabă se tratează hernia! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să nu fie gravă? BĂRBATUL CU BASTON: Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știe încă... GARDIANUL (Propulsat dintr-o dată; reia dansul.): Nu se știe! Nu se știe! Vom salva orașul! ARTUR (Maiestuos.): Aici are loc o plângere... (CĂLĂUL se întoarce brusc pe călciie și dă să se facă nevăzut.) Stai! (CĂLĂUL Încremenește.) Spune, dom’le, cine ești! GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]