KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute de oameni, totuși! - Oamenii trăiesc în dormitoare? întrebă. - Sunt opt dormitoare, replică ofițerul. Șaizeci de oameni, în fiecare. Își frecă mâinile. - Șaizeci, repetă, și vocea îi distila cifra. Vreți să vă duc să vă prezint? Gosseyn răspunse la această ironie: - Da, aș fi încântat. Degetele lui Leej îl apucară de braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
zise ea. Ea porni în grabă spre o ușă care se deschise în alt coridor. Trecu printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte pentru a-i face loc. Gosseyn văzu că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu aceeași voce îngrijorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
am cam obosit pe prinț, zise, și cred că ar fi bine să-l las să se odihnească preț de o oră. - Te voi trezi eu, zise Nirena cu glas atât de duios încât Gosseyn se uită la ea. În dormitor, Gosseyn reglă un înregistrator mural pentru a repeta o temă de relaxare de trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția pe care avea de gând să o verifice cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
căpitanului Free să o ia înainte. Fără să scoată o vorbă, coborâră pe scară. Intrau într-o lume diferită. Acolo, oamenii râdeau, dincolo se auzeau strigăte, zgomotul unor mișcări diverse. Pentru Gosseyn, acestea însemnau perceperea unui flux nervos confuz. Ușile dormitoarelor erau deschise și oamenii stăteau prin culoare. Luau poziția de drepți la trecerea căpitanului Free, dar reluau numaidecât poziția de repaos. Gosseyn spuse: - Oamenii știu adevărul? Comandantul făcu semn că nu. - Ei cred că facem drumul între două planete. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două secțiuni. Gosseyn zâmbi. Celălalt habar nu avea de ceea ce se întâmpla. Nu ăsta era pericolul. - Este un aspect pe care l-am luat în considerare, zise. Trecură prin fiecare dormitor. În timp ce subofițerii și căpitanul Free făceau apelul, Gosseyn vorbea cu oamenii. Adoptă o formulă: - Cum te numești? Care sunt impresiile dumitale? Te supără ceva? La fiecare răspuns pândea nu numai fața, dar și fluxul nervos emanat de om, ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
ca o aură. Treaba era astfel mai rapidă, mai ales când oamenii începură să răspundă. "Merge, doctore. - Da, doctore", Gosseyn nu făcu nimic, îi lăsă să creadă că aveau de a face cu un psihiatru. Când era în al treilea dormitor, în creierul secund se închise un releu. Cineva urca pe scara care ducea la secțiunea superioară. Vru să-i spună căpitanului Free, dar nu-l văzu. Se apropie un sergent. - Căpitanul se spală pe mâini. Vine imediat. Gosseyn așteptă. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
punctele esențiale ale raționamentului datorită căruia întinsese această capcană. - Dacă era vorba de un agent al Discipolului, era încă la bord. De ce? Pentru că nu lipsea nimeni. De unde știam? Ei bine, dumneata, căpitane, ai rămas în contact cu subofițerii responsabili cu dormitoarele și te-ar fi înștiințat. Așadar, era încă la bord. O lună întreagă a așteptat jos, izolat de sala de comandă. Vă imaginați prin ce-a trecut; că nu avea, desigur, intenția de a aștepta atâta ca să scape. Avea el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
călătoriei pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
cărți în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
se opri. Pe acolo vedea spatele cuiva care aducea cu Patricia Hardie. Ea vorbi și-i confirmă impresia. Ceea ce spunea nu avea importanță, nici răspunsul lui Crang. Ceea ce conta era faptul că ei erau acolo și că în biblioteca de lângă dormitor se găsea un distorsor legat de cel al refugiului Discipolului de pe Yalerta. Descoperire tulburătoare. Gosseyn hotărî să nu se arate înainte de a vorbi lui Elliott și celorlalți. Dar nu voia încă să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
și-și dădu seama că va trebui să fie foarte atent pentru a fi sigur că Ashargin nu se va prăbuși în urma unui șoc neprevăzut. Fără a fi împiedicat, în nici un fel, alergă până la apartamentul său și dădu buzna în dormitor. Știa cum o va găsi pe Nirena. Lăsă acest gând să ajungă conștient în spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
el, dar totul dispărea. Apoi băgă de seamă că era zgâlțâit. Gosseyn-Ashargin deschise ochii și o văzu pe Nirena. Era palidă, dar calmă. - Dragule, Secoh a venit să te vadă. Scoală-te, te rog. Se auzi un zgomot la ușa dormitorului. Nirena se dădu înapoi încet și Gosseyn putu să cuprindă întreaga scenă. Secoh, seniorul gardian al Zeului Adormit, tocmai intrase în încăpere și îl privea cu gravitate. Secoh, se gândi Gosseyn, preotul, odinioară, măturător al sălii interioare a Templului. 21

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

de fabrică pe partea cealaltă. Intră printr-o gură de gang într-o curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în liniște în holul locuinței. Acesta era o încăpere goală cu șase uși. Una ducea spre dormitorul lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în care locuia proprietăreasa. Celălalte uși duceau spre camere goale, în care căzuseră fragmente de tavan, lăsînd să se vadă podul imens și bătut de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dormitorul lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în care locuia proprietăreasa. Celălalte uși duceau spre camere goale, în care căzuseră fragmente de tavan, lăsînd să se vadă podul imens și bătut de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor, proprietăreasa strigă din bucătărie: — Tu ești, Lanark? Da, doamnă Fleck. — Vino să vezi chestia asta. Bucătăria era o încăpere curată, supraîncărcată de diverse obiecte. Fotolii, un bufet, o masă albă curățată bine, un aragaz grosolan, cu rafturi deasupra, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu știu de ce ar trebui să-mi fie frică. Obosesc atît de des și mă doare spatele, că uneori îmi zic că m-aș bucura să dispar. Oricum, luminile s-au reaprins, așa că m-am dus să mă uit în dormitorul tău. M-am gîndit c-ai ieșit în oraș, probabil, însă se putea să te fi întors fără să-mi spui și să fi dispărut. — Dar de ce să dispar? o întrebă Lanark încurcat. — Ți-am spus deja, nu știu de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
oraș, probabil, însă se putea să te fi întors fără să-mi spui și să fi dispărut. — Dar de ce să dispar? o întrebă Lanark încurcat. — Ți-am spus deja, nu știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și apăsă fruntea de sticlă, sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mine, bine? Avea lacrimi în ochi. Lanark ieși repede, simțindu-se jenat. Coridorul era în continuare cufundat în întuneric. O luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată ca și cum ar fi pus mai degrabă capăt conversației decît s-o încurajeze. El i se alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor. Amintirea nu-l mai oripila. Se amesteca, de fapt, cu vorbele pe care i le adresase blondei, cu dispariția lui Gloopy și cu ceața, o învăluia pe Rima într-un iz de potențialitate sexuală malignă și incitantă. — Ți-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
alții. Dar pentru mine, libertatea este... Se gîndi o clipă. ... viața într-un oraș de lîngă mare sau munți, unde soarele strălucește cam o jumătate de zi. Casa mea ar trebui să aibă un living, bucătărie mare, baie și un dormitor pentru fiecare membru al familiei, iar activitatea mea ar trebui să mă captiveze în asemenea măsură încît atîta vreme cît aș face-o, nu mi-ar păsa sau nu aș observa dacă sînt fericit sau nefericit. Poate că aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prefăcea. Pesemne că îi plăceam. Copiii lui, însă, nu mă aveau la inimă. în spatele casei era o grădină cu hățișuri de iarbă și pomi piperniciți, iar în serile călduroase de vară mă jucam acolo, construind cuiburi în iedera de la fereastra dormitorului meu. într-o seară a venit fiica fermierului și mi-a zis: — Ce crezi că faci tu aici? Probabil că nu avea nici doisprezece ani, dar mie îmi părea femeie în toată firea. I-am răspuns că fac un cuib

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]