3,763 matches
-
cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie aceasta o excepție, de vreme ce noi ne-am plătit prețul de neliniște și suferință: anul care se încheie nu ne-a cruțat. Mama 1/1951 I 7 ianuarie [1951] Vezi, dulcea mea dragă, au trecut atâtea zile fără să pot scrie vreun cuvânt în misiva asta. [...] Aș fi vrut să-ți răspund la cald, când îmi era mai voioasă inima de pe urma veștilor bune și a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care nu puteam ghici nici măcar o umbră de zâmbet. Draga mea, dulcea mea, neuitata mea! [...] Nu, hotărât lucru, am să-mi schimb personalul de serviciu! Foarte nemulțumită! Bucătăreasa, să zicem că mai merge. A făcut azi supă de găină cu smântână, friptură de porc și cârnați, orez cu lapte și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu, fetița mea blândă. Sus inima, sus fruntea, micuța mea dragă. Chiar dacă neno rocirea de care ne temem amândouă, în fond, adică... plecarea mea înaintea întoarcerii tale, ar tăia „puntea suspinelor“, cum face neînduplecata cortină a lumii celeilalte, ei bine, draga mea, atunci și mai ales atunci „sus inima, sus fruntea“. Ai în tine resurse pe care alții nu le au, deci datoria ta o depășește pe cea a oamenilor obișnuiți - care, totuși, sunt cu toții în stare să accepte această lege
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără ca măcar să mă prevină. Pretinde că a fost avansată și a primit un post în provincie, așa că pleacă din capitală. [...] Imbecila de Leși a închiriat biroul fără să-mi ceară acordul, l-a închiriat cu mobilele mele cu tot, auzi, draga mea? Covorul, biroul, fotoliile galbene, tot, tot, domnișoara a procedat ca și când ea ar fi proprietara și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele cu tot, auzi, draga mea? Covorul, biroul, fotoliile galbene, tot, tot, domnișoara a procedat ca și când ea ar fi proprietara și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar cui să le spun? De două-trei zile trăiesc în atmosfera oribilă a locatarilor ăstora care țipă, cer dreptate și se bat pentru un apartament care nu le aparține, pentru niște mobile care sunt ale mele. Dacă ai vedea biroul, draga mea! Cuplul vine de la țară, probabil sunt fii de chiaburi sau de învățători. Au înlocuit covoarele cu macaturi în două culori: alb și verde, și, ca să se potrivească, totul în birou și în salon e verde; pe divanul meu cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că a luat cele cinci cărți care i s-au găsit în valiză ca să se documenteze pentru un roman pe care îl scrie... Nu, categoric, nu sunt în stare să mă țin de cuvânt, iar m-am sculat ca să aprind draga de Azurea neagră; trebuia să vină mecanicul s-o aranjeze, să-i ridice fitilul, dar, ca de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai să citești cu și mai mare interes cum am trăit și cum am încercat să trăiesc fără tine. Nu suntem noi de vină cu nimic dacă situația asta se prelungește și are să dureze mai mult decât putem aștepta, dar, draga mea, ce dureros e să văd că n-o să ne mai vedem. Draga mea, seara asta gri ca perla, cu zăpadă și crengi întinse către cer într-un gest de deznădejde și totuși de speranță e aici, la fereastră. Aduce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am încercat să trăiesc fără tine. Nu suntem noi de vină cu nimic dacă situația asta se prelungește și are să dureze mai mult decât putem aștepta, dar, draga mea, ce dureros e să văd că n-o să ne mai vedem. Draga mea, seara asta gri ca perla, cu zăpadă și crengi întinse către cer într-un gest de deznădejde și totuși de speranță e aici, la fereastră. Aduce oarecum cu cerul Parisului... Aș da tot restul zilelor mele ca să te mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi mai trebuie, dar copiii prietenelor mele au caiete de 10 20 de pagini, cu imposibile și dezgustătoare pete. S-a lăsat seara, seară românească de iarnă scăldată în culoarea asta celestă care contopește pământul cu cerul. Doamne, dulcea mea dragă, ce are să se aleagă de mine în ziua în care n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc la cutia de scrisori - și totul se preface în zâmbet sau într-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din greșeală, iar eu am s-o culeg? Uite că, uneori, mai sunt și acum copilul acela, mai aștept o minune care să mă ajute să te regăsesc, să vin acolo, la tine. [...] Marți, 6 februarie [1951] [...] Doamne, dulcea mea dragă, dacă ai ști ce rol însemnat au avut pentru mine înserările care au citit peste umărul meu cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-e acolo, lângă tine. Se încăpățânează să bată fiindcă încă speră să te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
orice faptă îți sunt întru totul dedicate ție. Fii vitează și puternică! Îngrijește-te, de dragul meu. Poate că, în vremurile astea în care nimeni nu mai crede în minuni, se va întâmpla totuși o minune: ne vom vedea! Crezi asta, draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau spaniole, consemna în jurnal „mirarea straniu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se putea citi firma prin stratul de verde. — Sunt niște torturi incredibile aici, încerc și eu marea cu degetul, arătându-le niște pagini din Brides. Făcute la Londra, de o firmă specializată. Poate ne ducem să aruncăm o privire. — Bine, draga mea, dar trebuie neapărat să apelăm la Wendy! face mami, surprinsă. Ar fi distrusă, dacă n-am face-o. Știi că soțul ei tocmai a avut un atac cerebral? Numai trandafirii ăia din zahăr o mai țin pe linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a putut de exact stilul de fardare cu bidineaua al lui Janice. — Așa. Acum e perfect. — Îți mulțumesc, draga mea! Mami se examinează în oglinda mea de la șifonier. O să fie foarte drăguț. O s-o cunoaștem și noi pe mama lui Luke. — Mmm, zic, neaventurându-mă să fac nici un comentariu. — Cred c-o să fim foarte bune prietene! O să avem tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Altfel, e atât de sigur pe el și emană atâta forță. Când e cu Elinor, însă, e ca și cum ea ar fi ditamai directorul general al cine știe cărei companii multinaționale, iar eu un țâșbâști abia angajat. Nici măcar nu m-a salutat. — Elinor, draga mea, spune mami. Ți-am adus ceva. Am văzut-o ieri și n-am putut să rezist! Scoate un pachet ambalat în hârtie aurie și i-l întinde lui Elinor. Foate bățoasă, Elinor desface hârtia... și scoate o agendă albastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îi expune cu generozitate un șirag de dinți perfecți. Aerul ei entuziast e contagios, însă ochii mă examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă fermecătoare. Te-ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai mult. Primul dans. Mă uit la podeaua lustruită și am o viziune bruscă, în care Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea are ochii ațintiți asupra noastră. Șapte harpiști. Filarmonica din New York. Caviar... stridii... și cocktailuri... — Rebecca, draga mea, te simți bine? spune domnul Ferguson, zărindu-mi expresia. — Cred că e un picuț copleșită, spune Robyn râzând. E uluitor, nu? — Păi... da. Cred că da. Inspir adânc și îmi întorc pentru o clipă privirea. OK, nu am de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pun punct acestei situații, acum. Haide. Zi ceva! Însă, din nu știu ce motiv abscons, nu sunt în stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea și îmi zâmbește. — Becky, draga mea, ești o fată foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300 NEW YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și tonică; are părul împletit codițe și prin rochie i se distinge o umflătură destul de pronunțată. Surpriză! — Gravidă? În spatele ei intră Tarquin, cu un sacou antic și de demult peste un tricou polo și părând de-a dreptul șocat. Suze, draga mea, ce spui tu aici? Șase — Ne-am gândit să-ți facem o surpriză! îmi spune Suze, după ce rumoarea stârnită de apariția lor s-a stins și Elinor și-a ținut toastul - în care ne pomenește pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-s vreun tâmpit? Danny se oprește meditativ. Dar a învățat la un internat englezesc, nu? — Danny! îi dau un pumn în glumă, după care ridic privirea. Bună, Tarquin! Ai reușit să scapi! — Salut! zice Tarquin, cu o privire hăituită. Suze, draga mea, i-ai dat lui Bex chestia aia de la mama ei? — A, am uitat-o la hotel, spune Suze și se întoarce spre mine. Bex, am trecut pe la ai tăi în drum spre aeroport. Pur și simplu nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
A... da. Suze, Robyn, Robyn, Suze. — Suze? Domnișoara de onoare în persoană? Vai, Suze, ce plăcere să te cunosc! O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în violet! — Bex, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă vrei să renunți la nunta pe care ți-o pregătește maică-ta, trebuie s-o contramandezi. Urgent. The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX ÎN ATENȚIA LUI BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 martie 2002 Becky, draga mea! Am vești extraordinare! Poate ai auzit deja că Suzie și-a vărsat cafeaua pe rochia de mireasă. A fost distrusă, biata fată. Dar am dus rochia la curățătorie... și au făcut minuni! E din nou albă ca zăpada și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nostru se aude un tunet. Aprind toate luminile și televizorul și iau corespondența. Este și un plic de la mami, pe care îl deschid primul. Din el cad o mostră de material și o hârtie care miroase vag a parfumul ei. Draga mea Becky, Sper că toate sunt bune și frumoase în Big Apple! Uite culoarea la care ne gândeam pentru șervetele de la masă. Janice zicea să mergem pe roz, dar eu cred că grenaul ăsta deschis de prună e foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șervetele de la masă. Janice zicea să mergem pe roz, dar eu cred că grenaul ăsta deschis de prună e foarte drăguț, mai ales în combinație cu culorile la care ne gândeam pentru flori. Dar spune-mi tu ce părere ai, draga mea, doar tu ești mireasa! Fotograful pe care ni l-a recomandat Dennis a trecut ieri pe aici și am fost cu toții foarte impresionați. Tati a auzit multe lucruri bune despre el la clubul de golf, ceea ce e un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]