4,261 matches
-
În 828, ultimul duce de Friuli, Balderic, a fost eliberat din funcție de către împăratul Ludovic Piosul în cadrul dietei imperiale de la Aachen, pe motiv că nu a fost în stare să apare frontiera din Pannonia în fața trupelor hanului Omurtag al bulgarilor. Ducatul a fost divizat în patru ținuturi, care în 846 au fost din nou unite ca parte componentă în cadrul Franciei de Mijloc, conduse de către fiul cel mai vârstnic al împăratului Ludovic Piosul, Lothar. La rîndul său, Lothar a conferit Friuli cumnatului
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
veritabil stat-tampon între Regatul longobard, pe de o parte, și slavi și avari pe de alta. El a constituit componenta central] a ceea ce s-a numit Austria longobardă din cadrul Langobardia Major. Alături de ducii longobarzi de Spoleto, Benevento și Trento, conducătorii ducatului de Friuli au căutat în repetate rânduri să își manifeste independența față de puterea centrală a regilor de la Pavia. Friuli a fost prima provincie din Italia cucerită de către longobarzii de sub comanda regelui Alboin, în anul 568. Înainte de a-și continua înaintarea
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
a-și continua înaintarea în Italia bizantină, Alboin a plasat guvernarea acestui district în sarcina nepotului său de frate Gisulf I, căruia i s-a permis să își stabilească familiile nobile cărora să li se aloce pământuri. La originea sa, ducatul era mărginit de ramurile Alpilor din regiunea Carniolia și de Alpii Iulieni la nord și la răsărit și era greu accesibil dinspre acele direcții . El se mărginea la sud cu Exarhatul de Ravenna (centrul puterii bizantine în Italia la acea
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
neajungînd deocamdată la coasta Adriatică, și cu o câmpie care ducea către Pannonia, un perfect punct de acces pentru invadatorii croați, avari, iar mai târziu maghiari. Limita sa vestică era pentru moment nedefinită, până când cuceririle ulterioare au condus la întemeierea Ducatului de Ceneda, aflat dincolo de valea râului Tagliamento, între cursurile de apă ale Livenzei și Piavelui. Inițial, principalul oraș al provinciei friulane era Aquileia romană, însă capitala longobardă a Friuli a fost la "Forum Julii" (astăzi, Cividale del Friuli). În 615
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
de Ravenna. În 663, Cividale a fost pentru scurt timp capturat de către avari, însă regele Grimoald I l-a recucerit. După asediul Paviei din 774, regele Carol cel Mare al francilor i-a permis lui Hrodgaud să păstreze puterea asupra ducatului de Friuli. După ce Hrodgaud s-a răsculat și a căzut în luptă în anul 776, Carol cel Mare l-a înlocuit cu Marcarius. și-a continuat existența sub dominația francă până în 828, când a fost divizat în două ținuturi. Mai
Ducatul de Friuli () [Corola-website/Science/324827_a_326156]
-
-lea al Italiei în 951. La adunarea imperială de la Augsburg din anul următor, lui Berengar al II-lea i se permitea să se mențină ca rege al Italiei, însă era nevoit să renunțe la marca veroneză, care a fost atașată Ducatului de Bavaria aflat sub conducerea fratelui lui Otto, ducele Henric I. Tot cu acea ocazie, Marca de Istria a fost atașată Veronei ca un comitat. Între 952 și 975, atât Marca de Carintia cât și Verona se aflau sub controlul
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
Ștefan al III-lea (d. 832) a fost duce de Neapole într-o perioadă de importantă schimbare în istoria ducatului, de la anul 821 pînă la moarte. Până la sfârșitul domniei sale, Neapole a devenit complet independent față de Imperiul Bizantin. În 818, ducatul nu era încă ereditar, fiind o perioadă în care "patrikios"-ul bizantin din Sicilia era cel care încă îi numea
Ștefan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324846_a_326175]
-
Ștefan al III-lea (d. 832) a fost duce de Neapole într-o perioadă de importantă schimbare în istoria ducatului, de la anul 821 pînă la moarte. Până la sfârșitul domniei sale, Neapole a devenit complet independent față de Imperiul Bizantin. În 818, ducatul nu era încă ereditar, fiind o perioadă în care "patrikios"-ul bizantin din Sicilia era cel care încă îi numea pe ducii de Neapole și fără a avea neapărat aprobarea imperială. Acest lucru s-a repetat în 821, însă ducele
Ștefan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324846_a_326175]
-
al căilor" unchiului său. Potrivit cronicii lui Paul Diaconul, el ar fi fost "un om potrivit la toate." El l-a rugat pe Alboin să îi acorde permisiunea să aleagă singur clanurile ("făraș") care să se afle la conducerea noului ducat, solicitare care i-a fost acceptată. Au fost astfel stabilite familiile care se pot stabili permanent în regiunea Friuli, iar Gisulf "a obținut onoarea de conducător ("ducior")." Gisulf I a domnit în perioada interregnum-ului din Regatul longobard dintre anii 575
Gisulf I de Friuli () [Corola-website/Science/324850_a_326179]
-
regatul, anume Langobardia Major în Italia de nord și Langobardia Minor în Italia centrală și în sudul Italiei, nu a fost constant de-a lungul celor două secole de existență a Eegatului longobard; de la o fază inițială marcată de autonomia ducatelor care îl constituiau, s-a ajuns în timp la creșterea autorității monarhului, deși tendința ducilor spre autonomie nu a fost niciodată estompată, iar caracterul longobard s-a diminuat, evoluând către un regat al Italiei. Longobarzii au început treptat să adopte
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
așezarea longobarzilor și de fluctuațiile de putere de pe tronul din Pavia. Noii veniți au fost s-au împrăștiat în Langobardia Major (Italia de nord, gravitând în jurul capitalei regatului, Ticinum - astăzi, Pavia -, de unde și numele provinciei, Lombardia) și Langobardia Minor (inițial, ducatele de Spoleto și Benevento), în vreme ce teritoriile rămase sub controlul bizantin erau denumite "Romania" (de unde și numele provinciei Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii Alpilor răsăriteni
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii Alpilor răsăriteni unui dintre locotenenții săi de încredere, Gisulf I, care a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci, "Forum Iulii"), s-a aflat în permanentă stare de război, fiind nevoit să facă față populațiilor străine (avari) aflate la porțile Goriziei". Până în timpul domniei regelui Liutprand (712)-744), ducatul de Friuli și-
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci, "Forum Iulii"), s-a aflat în permanentă stare de război, fiind nevoit să facă față populațiilor străine (avari) aflate la porțile Goriziei". Până în timpul domniei regelui Liutprand (712)-744), ducatul de Friuli și-a menținut o mai largă autonomie în raport cu alte ducate din Langobardia Major, situație justificată prin excepționalele sale necesități de natură militară. În continuare, au fost instituite alte ducate longobarde în orașele majore ale regatului: recurgerea la acest
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj, probabil mituit de către bizantini. După asasinarea lui Cleph, nu a mai fost numit un nou rege, așa încât vreme de un deceniu ducii au condus ca monarhi absoluți în ducatele lor, dar nefiind scutiți de dispute interne, care au indus o stare de anarhie. Această stare de instabilitate a condus la prăbușirea definitivă a structurii politico-administrative romano-italice, care se menținuse de la invazia longobardă, dat fiind că aceeași aristocrație romano-italică (este
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
iar deceniul de până la 603 a fost marcat de o notabilă reluare a avansului longobard împotriva stăpânirilor bizantine din Italia. În Italia de nord, Agilulf a ocupat, printre alte orașe, Parma, Piacenza, Padova, Monselice, Este, Cremona și Mantova, însă și ducatele din sud, Spoleto și Benevento își extindeau aria de stăpânire în detrimentul bizantinilor, în special prin ducele Arechis I de Benevento (591-641). Întărirea puterilor regelui, începută sub Authari și continuată de Agilulf, a marcat totodată și trecerea către un nou concept
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
sub Authari și continuată de Agilulf, a marcat totodată și trecerea către un nou concept bazat pe divizarea teritorială stabilă a regatului în ducate. Fiecare duce era nu numai conducător, ci și oficial regal, reprezentant al puterii publice centrale. Localizarea ducatelor a fost stabilită în centrele importante sub aspect strategic, urmând astfel dezvoltarea multelor centre urbane plasate pe principalele căi de comunicație ale timpului: (Cividale del Friuli, Treviso, Trento, Torino, Verona, Bergamo, Brescia, Ivrea, Lucca). Noua organizare a puterii, bazată mai
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
asupra exarhului bizantin de Ravenna Isaac, căzut în luptă alături de cvei 8.000 de soldați ai săi în confruntarea de pe rîul Panaro, nu a reușit să supună exarhatul puterii longobarde. Pe plan intern, Rothari a întărit puterea centrală în dauna ducatelor din Langobardia Major, în vreme ce în sud ducele Arechis I de Benevento a recunoscut și el autoritatea regelui de la Pavia. Amintirea lui Rothari este legată de celebrul său edict, Edictum Rothari, promulgat în 643 și redactat în latină, deși era adresat
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
apropiere de Asti, menținându-se astfel pe tronul longobard. După ce în 663 a reușit să anihileze încercarea împăratului bizantin Constans al II-lea de a recuceri Italia, Grimoald și-a exercitat puterile suverane cu o deplinătate fără precedent. Pe lângă fidelitatea ducatului de Benevento încredințat fiului său, Romuald I, Grimoald a obținut și pe cea a ducilor de Spoleto și Friuli, unde și-a impus ca duci personaje care îi erau cât se poate de loiale (Thrasimund I de Spoleto, respectiv Lupus
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
întors din exil și a pus capăt efemerei domnii a lui Garibald, fiul lui Grimoald. Perctarit a ajuns imediat la un acord cu celălalt fiu al lui Grimoald, Romuald I de Benevento, care i-a jurat supunere în schimbul menținerii autonomiei ducatului său. Perctarit a promovat o politică pe linia tradițiilor sale dinastice și a sprijinit Biserica catolică împotriva arianismului. El a căutat și a obținut pacea cu Bizanțul, prin care se recunoștea suveranitatea longobardă asupra celei mai mari părți a Italiei
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
obținut pacea cu Bizanțul, prin care se recunoștea suveranitatea longobardă asupra celei mai mari părți a Italiei, și a reprimat răscoala ducelui de Trento, Alagis, chiar dacă a făcut-o cu costul unor concesii teritoriale, în cele din urmă Alagis obținând ducatul de Brescia). La moartea lui Perctarit din 688, Alagis s-a revoltat din nou, raliindu-se oponenților față de politica pro-catolică a dinastiei bavareze. Inițial, fiul și succesorul lui Perctarit, Cunincpert a fost înfrânt și nevoit să se refugieze în isola
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de sub escorta tutorilor rivalului său și în 702 i-a înfrânt în Pavia, l-a aruncat în închisoare pe Liutpert și a reocupat tronul. Peste puțină vreme, a reușit să destrame pe opozanți, ucigându-l pe Rotarit și suprimându-i ducatul și înecându-l pe Liutpert. Doar Ansprand a reușit să scape, găsind refugiu în Bavaria. În cotninuare, Aripert al II-lea a zdrobit o nouă răscoală, cea a ducelui Corvulus de Friuli, și a fost capabil să promoveze o politică
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după decretul împăratului Leon al III-lea al Bizanțului din 726), prin luarea în stăpânire a multor orașe ale exarhatului și ale Ducatului bizantin de Pentapolis. Astfel, Liutprand putea să se pretindă ca un protector al catolicilor. Pentru a nu crea antagonisme cu papa, regele longobard a renunțat la ocuparea așezării de la Sutri, pe care nu a restituit-i împăratului bizantin, ci "apostolilor
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Statului papal. În anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în benefiiul longobarzilor. Niciun rege longobard nu mai obținuse rezultate similare cu vreo altă putere
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
laolaltă sub puterea sa a tuturor romanilor până atunci supuși ai împăratului bizantin, fără a-i uni în mod necesar cu longobarzii. Teritoriul exarhatului nu era omolog celorlalte posesiuni longobarde din Italia (altfel spus, nu a fost transformat într-un ducat longobard), ci își menținea specificitatea da "sedes imperii". În acest fel, Aistulf se autoproclama, în ochii romanilor din Italia, moștenitor al împăraților bizantini și ai exarhilor. Campaniile sale i-au condus pe longobarzi la o aproape totală stăpânirea asupra Italiei
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la Ceccano, regele longobard impunea o și mai mare presiune asupra teritoriilor controlate de papa Ștefan al II-lea, iar în Langobardia Minor el era de acum în stare să își impună puterea asupra ducatului de Spoleto și, indirect, asupra celui de Benevento. Abia când a devenit clar că Aistulf este pe cale să subjuge între teritoriul Italiei, în Galia Pepin cel Scurt, vechiul inamic al uzurpatorilor familiei lui Liutprand, a reușit în fine să îl
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]