6,777 matches
-
Marxistă (POUM), condus de fostul comunist Andres Nin, favorabil unei răsturnări revoluționare a republicii după modelul bolșevic; Moscova consideră însă POUM ca troțkist* și cere lichidarea lui, în timp ce partidele republicane și președintele Manuel Azaňa sunt marginalizați. în noiembrie 1936, Franco eșuează în încercarea de a cuceri Madridul, datorită în special apărării lui de către Brigăzile Internaționale, care numără în rândurile lor 34.000 de interbrigadiști, cu mult mai puțin decât cei 70.000 de oameni trimiși de Mussolini și cei 54.000
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
industriale din Nord trec sub control franchist, rupând definitiv echilibrul militar dintre cele două tabere. Cu sprijinul intens al Comuniștilor, armata republicană încearcă să profite de ocuparea de către Franco a Nordului pentru a sparge încercuirea la nord-est de Madrid, dar eșuează în iulie 1937 (bătălia de la Brunete) și în septembrie (bătălia de la Belchite), ambele operațiuni dovedindu-se a fi foarte costisitoare în vieți omenești. Aceste înfrângeri se datorează, în parte, crizelor politice care, în primăvara și în vara 1937, sfâșie tabăra
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană pentru a pregăti calea „democrației de tip nou” teoretizate de Togliatti. în decembrie 1937 - ianuarie 1938, ofensiva republicană de la Teruel eșuează; pe 9 martie frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie, teritoriul republican este tăiat în două, trupele franchiste ajungând la Mediterana. între iulie și noiembrie, ofensiva de pe Ebru se transformă într-o luptă de uzură, în detrimentul republicanilor: dacă pierderile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
generalul Miaja și colonelul Casado, dau o lovitură de stat și, cu susținerea socialiștilor de dreapta și a sindicaliștilor din UGT și CNT declară guvernul demis: rezistența militară a comuniștilor încetează, dar intenția puciștilor de a angaja negocieri cu Franco eșuează. Pe 28 martie, Madridul cade și, odată cu el, și republica. Represaliile franchiste sunt deosebit de severe: numărul deținuților depășește 250.000 și zeci de mii dintre ei sunt împușcați; PCE este interzis și va activa în clandestinitate până la moartea lui Franco
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întoarce la Moscova, unde petrece anii Marii Terori* la Universitatea Muncitorilor din Orient. în 1941, Ho și Min fondează Vietminh, organizație a cărei obiectiv este independența Indochinei. Pe 2 septembrie 1945, el proclamă Republica Democratică Vietnam, dar negocierile cu Franța eșuează. După opt ani de război, Vietnamul* este împărțit în două, în 1954. în același timp părintele națiunii - Unchiul Ho - și comunist format la școala stalinistă, diplomat abil și simbol al lumii a treia emergente, el instaurează pe cale violentă un sistem
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întreaga lume. Cu toate acestea, în ajunul morții lui, survenite pe 21 ianuarie 1924, nimic nu se desfășoară așa cum și-a imaginat el: funcționarea în Rusia a unei economii comuniste se dovedește a fi un fiasco, iar proiectul revoluției europene eșuează și el. îi va reveni lui Stalin, unul dintre locotenenții săi, desemnat ca succesor, să reia proiectul și să-l aducă la incandescența unui totalitarism de mare intensitate. A intrat în tradiție, îndeosebi în analizele comuniste de după destanilizarea* din 1956
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
organizarea insurecției și a terorii* de masă necesare pentru asigurarea luării puterii - ceea ce-i reușește odată cu Revoluția din Octombrie*. Insurecția, lupta de gherilă și războiul propriu-zis în anii 1920, Internaționala Comunistă* (IC) organizează, după modelul leninist, mai multe insurecții care eșuează: pe 22 septembrie 1922 în Bulgaria, pe 23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în Estonia, pe 13 noiembrie 1926 în colonia olandeză Batavia, pe 21 martie 1927 la șanhai și în decembrie 1927 la Canton
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alăture Internaționalei Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii muncitorești, și ocupări ale unor terenuri de către țărani - au eșuat, în timp ce fascismul trece la ofensivă. PCI reunește mai puțin de 60000 aderenți, adesea tineri, repartizați mai ales în Italia centrală și rurală - Emilia Romagna și Toscana -, cu rare implantări muncitorești, îndeosebi la Torino. în mai 1921, PCI nu adună mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
e întru totul relativă, deoarece se dovedește asemănătoare cu ceea ce propuneau atunci cei mai mulți dintre conducătorii comuniști din Europa de Est și Franța; aceasta consta în inventarea unei alte căi decât cea adoptată de sovietici pentru a se îndrepta spre socialism. Deși proiectul eșuează, Togliatti și tovarășii săi țin în continuare să producă o reflecție teoretică despre „calea italiană spre socialism”: astfel, în decembrie 1947, PCI votează o Constituție democratică și, în numele antifascismului, îi devine un apărător plin de zel. Pe de altă parte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a regimurilor comuniste, disciplină de fier, interdicție a celei mai insignifiante divergențe și excludere a opozanților. Beneficiază de sprijinul majorității PSI, singurul partid socialist european care a rămas într-o alianță cu comuniștii, în cadrul Frontului Popular democratic. Dar aceasta eșuează la decisivele alegeri din aprilie 1948; la capătul unei campanii foarte dure, listele lor nu primesc decât 31% din sufragii, adică 7,6 puncte mai puțin decât în 1946. Climatul social, politic și cultural este extrem de încordat: grevele și ocupările
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
public conform așteptărilor „de sus”. Această atitudine a condus adeseori la duplicitate, la conformism, la pasivitate și la o deresponsabilizare față de lucrul public. Acest consens impus a rămas neschimbat atât timp cât autoritățile comuniste au putut asigura aprovizionarea. în schimb, atunci când au eșuat în această privință, comportamentele oportuniste de valorizare a ordinii comuniste s-au făcut țăndări, iar furia s-a revărsat împotriva nomenclaturii. în momentul suprem, cel din 1989-1991, nu s-a găsit aproape nimeni care să susțină regimurile muribunde pe care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Hamburg, Talin, Canton, Shanghai etc. -, Stalin* nu-și mai întemeiază proiectul expansionist pe revoltele sociale, ci pe „construirea socialismului într-o singură țară” și, deci, pe crearea unui puternic instrument militar modern și pe jocul alianțelor. Dacă este adevărat că eșuează în cazul războiului din Spania, la început de 1939, pactele germano-sovietice* îi dau însă câștig de cauză: din septembrie 1939 în iunie 1940, URSS ocupă și anexează patru țări - Polonia răsăriteană, Estonia, Letonia, Lituania - și trei regiuni - Karelia, Basarabia și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționala Comunistă*. Lenin îl citează în al său Testament drept unul dintre posibilii săi succesori. în 1923, dorinței lui Troțki de a extinde mișcarea revoluționară în toată Europa* - cu pregătirea unei insurecții comuniste în Germania, în octombrie 1923, care însă eșuează -, Stalin* îi opune concepția sa despre „construirea socialismului într-o singură țară”. Mai abil în manevre de culise și mai puțin arogant în comportament, acesta din urmă va avea câștig de cauză începând din 1924. înfrânt, Troțki este exclus din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
destinate să devină „batalioanele de fier” ale „Marii Revoluții Proletare Mondiale”. Totuși, această viziune mesianică se ciocnește repede de o realitate dezamăgitoare: diversele tentative de revoluție de inspirație comunistă - în Germania anilor 1919 și 1923, în Ungaria lui 1919 etc. - eșuează unele după altele și, din 1924, Stalin inversează prioritățile: de acum, URSS trebuie să se consolideze, înainte de a căuta să-și exporte modelul; este timpul „construirii socialismului într-o singură țară”, orientare și mai accentuată odată cu ascensiunea nazismului. și totuși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste. Pe fondul conflictului chino-sovietic, de competiție pentru hegemonie în Asia de Sud-Est, de exacerbare a naționalismelor, Vietnamul invadează Cambodgia la sfârșitul anului 1978 și elimină regimul khmerilor roșii. Ca represalii, China lansează în februarie 1979 un „război pedagogic” împotriva Vietnamului, dar eșuează în această întreprindere, în timp ce trupele de la Hanoi se instalează în Cambodgia pentru un deceniu. Dacă conflictele cu Franța și SUA au constituit unul din elementele dinamicii de expansiune a comunismului, tragediile provocate de puterile comuniste în Vietnam și în Cambodgia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primei istorii revoluționare: agitația comunistă din Canton, în 1924-1926; insurecția muncitorească din Shanghai, apoi răscoala din Nanchang, în 1927; ofensivele comuniste din orașe, în 1928-1931. Trimis în sovietul Jiangxi, îi ia lui Mao Tzedun*, la ordinele Internaționalei Comuniste*, puterea militară; eșuează, însă, în a rupe încercuirea armatelor naționaliste, între 1932 și 1935. Cu ocazia reuniunii de la Zunyi, în ianuarie 1935, i se alătură lui Mao, căruia îi susține ascensiunea spre putere și pe care îl va reprezenta pe lângă partidul Guomindang, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atunci când sunt folosite date experimentale pentru a valida modelul (cazul modelului lui Hanks, de exemplu), se lucrează pe eșantioane relativ mici, puțin reprezentative; este criticabilă ipoteza potrivit căreia o întreprindere este obligată să treacă prin toate stadiile de dezvoltare, sau eșuează nereușind să treacă la un stadiu superior. Potrivit lui O’Farrell și Hitchens, fiecare firmă are propriul său parcurs de dezvoltare, putând eventual omite unul sau două stadii. Nici revenirea la un stadiu anterior nu este considerată imposibilă. În plus, orice
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
vulnerabile la schimbările nefavorabile ale mediului: în cazul în care condițiile economice devin ostile ea va fi silită fie să-și înceteze activitatea, fie să se lase absorbită de o întreprindere mai mare. (Este adevărat că întreprizătorul poate, după ce a eșuat, să înființeze o nouă firmă și să reintre în afaceri. Pe noi însă acest lucru ne interesează mai puțin, deoarece obiectul central al studiului nostru nu este întreprinzătorul, ci întreprinderea însăși, ca entitate de sine stătătoare.) În plus de asta
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de Morgenthau, cum ar fi referirea la armata prusacă în cazul bătăliei de la Jena și cea la statul-major general francez din spatele liniei Maginot, ca exemple de conducere lipsită de creativitate, li s-ar putea adăuga exemplul-avertisment al FBI și CIA eșuând în fața amenințării Al-Qaeda, aflată într-o evoluție rapidă. Privind în urmă, ni-l amintim pe Morgenthau ca pe primul critic al războiului din Vietnam. Dovezile istorice devenind mai clare în ceea ce privește opoziția lui Morgenthau față de politica noastră în Vietnam și de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Marea Britanie s-a alăturat Franței și Rusiei pentru a lupta cu Austria și Germania, iar în 1939 s-a aliat cu Franța și Polonia împotriva Germaniei. Napoleon, Wilhelm al II-lea și Hitler au încercat să cucerească Europa și au eșuat. Există în fiecare dintre aceste trei serii de evenimente asemănări care să ne permită să formulăm o politică externă pentru fiecare dintre ele? Sau sunt evenimentele atât de diferite de celelalte încât fiecare necesită o politică separată? Dificultatea de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tineri socialiști din Zürich: „Noi, bătrânii, nu vom ajunge probabil să vedem luptele decisive ale revoluției care va veni”. Peste mai puțin de un an începeau luptele decisive ale Revoluției Ruse, sub conducerea sa. Când profețiile marilor oameni de stat eșuează atât de tare, la ce ne putem aștepta de la prezicerile unor minți mai lipsite de importanță? În câte cărți despre afacerile externe scrise înainte de primul război mondial, când părerea generală era că e imposibilă izbucnirea unor războaie mari sau, cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu numai prin forță, ci în special controlând modul de viață și dominând mințile celor cuceriți. și în această sarcină, cea mai subtilă, dar și cea mai importantă, toți marii imperialiști, de la Alexandru la Napoleon și Hitler, cu excepția Romei, au eșuat. Insuccesul de a cuceri mințile celor pe care i-au supus în alte privințe s-a dovedi a fi sursa destrămării imperiilor lor. Reînnoitele coaliții împotriva lui Napoleon, revoltele polonezilor contra rușilor din secolul al XIX-lea, lupta subterană împotriva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atât ca mijloc de descurajare, cât și ca pregătire pentru război. Speranța e că prestigiul unei națiuni va fi suficient de mare pentru a intimida alte națiuni să pornească războiul. În același timp, mai există speranța că, dacă politica ar eșua, mobilizarea forțelor armate înaintea declanșării războiului ar poziționa națiunea în cea mai avantajoasă situație militară posibilă, ținând cont de circumstanțe. În acel moment, strategiile politice și militare tind să coincidă și devin două aspecte diferite ale uneia și aceleiași politici
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politicii de prestigiutc " Trei defecte ale politicii de prestigiu" Nu este suficient totuși ca o națiune să aplice o politică de prestigiu. Ea poate face ori prea mult, ori prea puțin în această privință și în ambele cazuri riscă să eșueze. Face prea mult atunci când, nesigură de puterea sa, acordă unei mișcări anume un prestigiu disproporționat față de importanța sa reală. Prestigiul unei națiuni nu-și are originea în succesul sau eșecul unei anumite acțiuni, într-un moment anume din istorie. Din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război. Astfel și-au încurajat dușmanii să le atace și să le ignore potențialul, favorizând eșecul politicii și pericolul fatal la adresa intereselor lor. Uniunea Sovietică a trebuit să facă față unor rezultate similare nu pentru că a neglijat, ci pentru că a eșuat în politica sa de prestigiu. În perioada interbelică, reputația sa de putere era scăzută. În timp ce uneori Germania, Franța și Marea Britanie încercau să-i obțină sprijinul pentru politicile lor externe, nici o națiune nu avea o părere atât de bună despre puterea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]