5,962 matches
-
construcției socialiste, cu înaltul ei coeficient de organizare politică, economică și socială. Sub conducerea clarvăzătoare a Partidului Comunist Român, uriașe mijloace materiale și un imens potențial de gândire creatoare sunt utilizate pentru construirea noilor complexe urbane de locuințe, școli și edificii publice, zone turistice, restaurări ș.a.“ (Contemporanul, 5 martie 1971) DOMOKOS Géza „România socialistă își omagiază, de ziua nașterii sale, pe bărbatul de stat pe care l-a înălțat de pe-acum între marile figuri ale trecutului ei istoric. Om de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
februarie 1959) GURGHIANU Aurel „Secretarul general al partidului, președintele republicii, întruchipează în cel mai înalt grad, noțiunea de conducător, nici un sector al activității noastre nefiindu i strein. Dimpotrivă, personalitatea sa complexă, dinamismul, puterea vizionară, realismul cel mai deplin imprimă grandiosului edificiu de construcție a întregii țări amploare pe care istoria noastră n-a cunoscut-o încă.“ (Steaua, ianuarie 1978) GUȚIA Ioan „După o absență de douăzeci și cinci de ani, din 1967 am fost în țară în fiecare an, cu excepția anului trecut. Am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atâtea ori subliniat în documentele partidului nostru și redefinit în cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu la Conferința pe țară a scriitorilor, este de a înflăcăra inimile, de a grava pentru nemurire epopeea construcției și înaintării țării, de a zidi în temelia edificiului scânteia spiritului lucid și a miracolului.“ (Contemporanul, 15 iulie 1977) SÎNTIMBREANU „Nu știu dacă istoria (sau măcar istoricii) va scoate din paranteză anul cinematografic ’71 înălțându-l pe podiumul mult așteptatelor împliniri sau izbânzi. Dar cred că 1971 a fost
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deopotrivă actul politic, faptul economic, faptul moral și social. Pentru că ceea ce numim - Canalul Dunăre - Marea Neagră, de pildă, sau București, Capitala aflată în cel mai vast și mai tulburător proces de construcție și modernizare, ca și altele și altele atâtea impunătoare edificii ale muncii și gândirii tehnice și științifice românești - tinde să devină, cu timpul, și locuri comune, locuri obișnuite, firești, dintr-un lexic ce se îmbogățește necontenit.“ („Epoca Ceaușescu. Douăzeci și doi de ani“, Luceafărul, 25 iulie 1987) „Documentul de profundă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
directă la conducerea societății, într-un cuvânt posibilitatea reală de a duce o viață demnă, tot mai bogată în conținut și semnificație umană.“ (Astra, octombrie 1978) „Putem spune cu mâna pe inimă că originea spiritualității socialiste românești contemporane, temeliile noului edificiu al patrimoniului nostru de valori - în esența lui originală, patriotică și revoluționară - se află în concepția și acțiunea profund novatoare, lucide și îndrăznețe, demne și mândre ale secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în modelarea revoluționară a spiritului creator
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au încurcat într-un război orb la Portartur așa că mai multe sute de mii de tineri nevinovați a pierit în modul cel mai îngrozitor, mutilați de torpiloare și bombe și șrapnele. În comuna noastră s-a zidit în anul acesta edificiile de cârciumă pe curtea lui Necule Donu Oana, de zid cu spese de 3700 de florini, adică 7400 de Kor. cu mari greutăți din partea conducătorilor comunei, sub primariul Nicolae M. Banciu comunei și Damaschin Poparad notar comunal cercual. Streza C.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
află în administrarea primăriei Cârțișoara care privește din păcate neputincioasă la procesul de degradare tot mai accentuat de la un an la altul, proces ce a început în anii ’70 odată cu inițierea construcției șoselei Transfăgărășene, ridicându-se de atunci încoace numeroase edificii pe chiar terenul rezervației care se întinde pe nu mai puțin de 180 de hectare. După 1990 pe lunca râului Bâlea în zona Glăjărie a apărut un adevărat sat de vacanță, s-au construit deja prin concesionări de teren, peste
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de local, de învățători, de plata lor, de ajutorarea școlarilor, de disciplină, de control, toate stabilite prin statute care se găsesc încă și azi în arhivele bisericii reformate de aci. Din aceste arhive aflăm destul de multe lucruri bune despre locul, edificiul și imunitatea școlii românești, despre condiția riguroasă ce se cerea magistrului (dascălului), despre plata atrăgătoare oferită acestuia, despre avantajele oferite elevilor merituoși, proveniți din pătura mai săracă a populației, cărora li se oferă chiar gratuitate în învățământ. Școala Susanei Lorantfy
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Această fabrică de cherestea, proprietate tot a unor negustori evrei, era acționată și cu forța motrice a pârâului pe care fusese construită și cu mașini de aburi - locomobile. Cu ocazia construirii cabanei Bâlea Cascadă, pentru necesarul operației de ridicare a edificiului acesteia, s-a construit un joagăr propriu din sus de cabană, care a fost folosit atât cât a durat ridicarea acesteia și care apoi a fost demolat. Se întâmpla aceasta în anul 1924. În 1959 a fost construit un alt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
noi, și-au cumpărat mobilă modernă, covoare persane, mobilier și utilități de bucătărie, șiau electrificat gospodăriile, au tras în case apa curentă, ba în ultima vreme, lucru nesperat, au tras și gaze naturale. Atunci s-au realizat în sat frumoasele edificii ale școlilor din cele două sate, căminele culturale, localurile cooperativelor, grajduri pentru mai mult de 500 de capete vite mari, peste 200 de viței, 16 tauri reproducători, 25 scroafe de prăsilă, 4 vieri și saivane pentru peste 2500 capete de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă a agriculturii socialiste a adus satului românesc daune incomensurabile, dintre care cea mai mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pământului Trenul personal care îl ducea pe Dumitru Dascălu spre localitatea natală, situată undeva în inima Podișului Moldovei, se târa leneș printre ogoarele cu holde sărace și pipernicite, cu frunzele ofilite și răsucite de căldura
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
imperios necesară lămurirea și înțelegerea noțiunilor din lecția curentă și integrarea lor în sistemul din care ele fac parte, pentru ca viitoarele cunoștințe, ce reprezintă pasul următor în procesul cunoașterii, să se așeze pe o temelie solidă. Altfel, apar fisuri în edificiul cunoașterii, care se tot adâncesc, iar elevii aflați în această situație se îndepărtează de disciplina respectivă, care le provoacă repulsie și teamă. În învățare, un eșec generează un alt eșec, după cum progresele realizate se constituie în premise pentru alte reușite
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu migala șlefuitorului de diamante, edificiile umane și, prin aceasta, rămân pentru totdeauna în memoria afectivă a învățăceilor. Se mai întâlnesc totuși persoane mature care, deși au beneficiat în copilărie de truda și priceperea unui învățător pentru a deveni știutori de carte, nu au înțeles complexitatea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru păstrarea hârtiilor: manuscrise, scrisori, fișe, însemnări, file de jurnal, fotografii, colecții de ziare și reviste. Pentru procurarea cărților și pentru editarea propriilor volume nu făcea economii. Frumoasa și bogata bibliotecă pe care și-a alcătuit-o ca pe un edificiu cultural de-a lungul întregii vieți îl definește ca intelectual rasat și ca tezaurizator de valori spirituale. Citea și adnota cu pasiunea însetatului de cultură și împărtășea cu dărnicie înțelepciunea izvorâtă din preaplinul spritului său pătrunzător și creator, din bogăția
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fără salariu și a plecat pe meleaguri străine unde a prestat diferite activități în construcții, dintre care cea mai „nobilă” a fost aceea de șofer pe un camion de mare tonaj pentru transportat mărfuri și materiale necesare pentru înălțarea unor edificii. Cu soția și copilul și-a petrecut câțiva ani în însorita Italie unde a deprins meserii căutate și bine plătite: mozaicar, faianțar, zidar, executant de finisaje ornamentale. Întors în satul copilăriei, și-a reluat activitatea didactică, și-a amenajat în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prea puțini, de câțiva numai, de doi-trei poate, care să fi dat dovadă de lipsă de bunătate. Observațiile și aprecierile pe care le-am făcut însă, despre activitatea lor didactică, nu poate atinge cu nimic gloria acestor mari lucrători la edificiul culturei noastre. Căci, sub orice formă s-ar fi manifestat, contactul cu inteligența lor nu putea fi niciodată decât prețios. Iată câteva probe: Vasile Burlă, filolog de mare merit, om de cultură aleasă, membru al "Junimii", prieten al lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cesar și Franzini. O clădire afectată în primul loc pentru folosul celor care o construiseră (ca și cea din București, dărâmată anul trecut), adică pentru întreprinderea lor, pentru vechiul Circ Sidoli. După distrugerea teatrului de la Copou și până la construirea elegantului edificiu de astăzi, localul acesta a servit și ca sală de teatru, împreună, adică în același timp cu Teatrul Pastia (mai târziu "Teatrul Caragiale"). Dar până la restaurarea de acum zece sau cincisprezece ani, interiorul său lăsa mult de dorit, ceea ce lămurește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se-nțeleagă "aici a fost odată acel lucru"; ori de câte ori voi spune "priviți cutare imagine" intenția mea va fi să evoc acea imagine; iar când mă voi exprima cam în felul următor "mai târziu în piața aceasta vom vedea apărând, măreț, edificiul cutare..." mă voi referi la un edificiu care există realmente în prezent și care a apărut de demult pe locul indicat de mine. Et caetera; et caetera... Nu peste tot, firește. Căci nevoit la fiecare moment să compar trecutul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucru"; ori de câte ori voi spune "priviți cutare imagine" intenția mea va fi să evoc acea imagine; iar când mă voi exprima cam în felul următor "mai târziu în piața aceasta vom vedea apărând, măreț, edificiul cutare..." mă voi referi la un edificiu care există realmente în prezent și care a apărut de demult pe locul indicat de mine. Et caetera; et caetera... Nu peste tot, firește. Căci nevoit la fiecare moment să compar trecutul cu actualul, lucrurile dispărute cu cele care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în starea pe care i-o cunoaștem, vorbește așa de puțin celor ce o privesc sau o vizitează. Aceeași nestatornicie dar, și în domeniul acesta. Cu consecințe mai grave, însă. Ori de câte ori pornim ceva nou, o facem distrugând ceva vechi. Toate edificiile mai noi se ridică peste ruinele celor ce le-au precedat, chiar când aceasta nu era necesar. Universitatea a luat locul vechiului teatru. Teatrul nou s-a așezat peste locul unde a fost primăria. Facultatea de medicină, monumentală dar îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
capul străzii Ștefan cel Mare, se vede palatul administrativ, cu statuia marelui voevod în față. Două tunuri, trofee din războiul pentru independență, două fragmente de grădină, cu iarba sălbătăcită, cu arbuști anemici, de o parte și de alta. Palat administrativ: edificiu public. Înfățișare corectă, e drept; atrăgătoare, chiar. Toate aceste lucruri ajung oare pentru a ne reține mai mult în locul acesta? Și totuși trebuie să facem popas aici... Trebuie. În primul loc, din cauza statuei lui Ștefan cel Mare, capodopera lui Frémiet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu desăvârșire alta decât odinioară. Cât despre pervertirea gustului artistic al mediului (fenomen general de altfel, în epoca de față) e de ajuns să semnalez ceea ce se construiește și cum se construiește azi, modul cum se transformă și se "modernizează" edificii care, nu numai prin valoarea lor istorică dar mai ales prin cea artistică și chiar sentimentală, s-ar fi cuvenit să fie lăsate neatinse, neatinse în elementele lor esențiale și aspectul lor, dar restaurate, desigur. Pentru a râdica acea construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
stare să conserve o așa armonioasă strălucire, cu cât mai mare ar fi fost strălucirea aceasta, dacă împrejurările i-ar fi permis să se dezvolte normal și sigur, dacă în jurul minunatelor sale biserici (din care atâtea cad în ruină) marile edificii s-ar fi înmulțit pe străzi largi și drepte, pe bulevarde pline de mișcare, dacă el însuși ar fi devenit centrul viu și activ al țării întregi, nod de artere, de linii, de canale, de căi de tot felul... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu ceară cum le poruncește marinarilor săi. SÎntem departe de cei pentru care trecutul reprezintă unicul timp adevărat și sigur. Pentru acest grec hotărît să revină În Ithaca, memoria e altceva decît la Proust care construiește din parfumul unei flori „edificiul imens al amintirii” și face din amintire un loc de exil voluptuos, reparator și plin de promisiuni. La Proust memoria Însăși este aventura. Singurele paradise adevărate sînt paradisele pierdute, spune el. Vrînd să evite orice surprize, clădește numai cu timp
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dumnezeu și recreînd lumea ca să-i corecteze erorile sau să le evite. Căci gestul lui Pygmalion nu lasă loc la Îndoieli. El aspiră să-și făurească o lume a sa, ideală, În care să se mute treptat, pe măsură ce-i Înalță edificiul. În numele acestui ideal este În stare să renunțe la toate iubirile reale pentru a se Îndrăgosti de o statuie. Dar n-ar trebui să spun că ficțiunea Îl transformă acum și pe creatorul ei În ficțiune? Firește, totul depinde de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]