KorAP: Find »[drukola/base=educa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...138 139 140 ...206 >

5,147 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410

România, unde există un amalgam de tendințe, nu aș putea să-mi precizez foarte clar orientarea, pentru că aici încă trebuie să fii și să faci de toate. Aș merge pe ideea unui feminism al autonomiei, în sensul faptului de a educa și femeile și bărbații să tindă spre anumită independență economică, culturală, în așa fel încât relația dintre un bărbat și o femeie să se bazeze pe respect și interdependență, și nu pe dependențe, vasalități și supuneri de diverse categorii. Cred

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
presa românească și pentru o anumită mentalitate. Eu recunosc că, deocamdată, orice copil este născut de o mamă... Întrebarea mea este însă de ce avem o cultură a partenogenezei? Adică, oare nu orice copil are și mamă și tată? De ce totul educă înspre ideea că responsabilitatea este pur maternă? Nu că nu ar fi maternă, dar nu poate fi pur maternă, nu poate fi tratată ca atare, nici politic, nici mediatic, nici în sistemul de educație, fără a se produce consecințele dramatice

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
se ocupe și de pregătitul copiilor pentru grădiniță sau școală. De cele mai multe ori, ea își asumă din primele momente ale zilei comportamentul matern față de două categorii de indivizi în parte. Față de copii și față de soț. Bărbații români sunt în general educați în sensul trecerii de la o mamă la alta, de la mamele lor, la soția care prestează activități materne pentru ei. Eu numesc „bărbatul românesc” tipic (scuze pentru limbajul esențialist!) bărbatul mioritic. Bărbatul mioritic este învățat că problema corpului său nu-l

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
a grijii decât a drepturilor. Lumea occidentală s-a format în etica drepturilor. Această lume este acum educată și în etica femeiască a grijii. Se pare că noi aici suntem formați destul de schizofrenic din punctul acesta de vedere. Nu suntem educați androgin nici din punct de vedere moral... Genuin, femeile nu-i socotesc pe ceilalți „cap de locuitor”, ci produse ale practicii materne. De aceea, pentru ele, de exemplu, războaiele nu ucid doar „soldați” numerici. Oamenii pot să fie tratați ca

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
importantă o altă lucrare care să descrie la fel de viu și să analizeze la fel de științific rețelele rezistenței private: redistribuirea hranei, hainelor, mobilierului, „trișarea” cotidiană a rației alimentare, sistemele improvizate de iluminat și căldură, dizidențele față de educația oficială. Pentru cei care sunt educați în mituri intelectualist-elitiste și nu suportă „coborârea” în tărâmul celui mai concret dintre faptele brute: intervenția statului în propriile noastre utere, cartea rămâne o probă de forță a cercetării asupra unui fenomen care se multiplica pe măsura împuținării vieților noastre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
cazul în care nu le trimit pe „centură”, le trimit la cratiță (șeful opoziției). Cultural, suntem invadați de misoginism. Politic, suntem invadați de sexism. Presupun că misoginii de ambe sexe s-au născut din spuma mării. Au fost crescuți și educați de fantome, odată ce cred că femeile sunt „prea curve”, „prea gospodine” sau „prea proaste” ca să își asume responsabilități private și publice. Totuși, ele sunt mari producătoare și mici consumatoare de bunuri publice. Interesele lor nu se află pe agenda investițiilor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
accesibile, TVA redus la produse pentru copii și aparatură electrocasnică, salarii egale la munci de valoare comparabilă pentru cei din sectorul public (există o discriminare cruntă între salariile celor care păzesc bărbații de violența altor bărbați și ale celor care educă oameni și îngrijesc sănătatea); schimbarea reprezentării mediatice generale ca potențiale prostituate etc. Fără reprezentare politică, toate cele de mai sus cad în afara agendei politice sau pe „centura” acesteia. Actual, reprezentarea politică este aproape imposibilă chiar prin criteriile de selecție pentru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
și fără văicăreli. Dacă cineva dintre cititorii maturi nu se regăsește în categoriile, desigur, simplificatoare, de mai sus, nu-mi rămâne decât să mă bucur, așa cum m-am bucurat de legenda lui Filemon și Baucis. Curentul, 28 iulie, 1998 Cine educă pentru viața privată? Un răspuns de simț comun la această întrebare este că centrul de greutate al educației pentru viața privată este familia. Ea ne învață cum să trăim între semenii noștri, cum să ne descurcăm cu îngrijirea propriei noastre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
semenii noștri, cum să ne descurcăm cu îngrijirea propriei noastre persoane, ba chiar și a celor apropiați. Voi formula câteva obiecții la această reacție de simț comun: părinții nu au timp și dispoziție și adesea nici calificarea potrivită să-și educe copiii. Dacă o fac, îi educă preponderent pe modele tradiționale. Mai mult, majoritatea situațiilor de preluare a educației în casă se face pe seama bunicilor, aceștia tinzând spre modele conservatoare și mai ales spre preluarea sarcinilor minore ale copiilor, educându-i

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
cu îngrijirea propriei noastre persoane, ba chiar și a celor apropiați. Voi formula câteva obiecții la această reacție de simț comun: părinții nu au timp și dispoziție și adesea nici calificarea potrivită să-și educe copiii. Dacă o fac, îi educă preponderent pe modele tradiționale. Mai mult, majoritatea situațiilor de preluare a educației în casă se face pe seama bunicilor, aceștia tinzând spre modele conservatoare și mai ales spre preluarea sarcinilor minore ale copiilor, educându-i spre neajutorare. În prea multe cazuri

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-și educe copiii. Dacă o fac, îi educă preponderent pe modele tradiționale. Mai mult, majoritatea situațiilor de preluare a educației în casă se face pe seama bunicilor, aceștia tinzând spre modele conservatoare și mai ales spre preluarea sarcinilor minore ale copiilor, educându-i spre neajutorare. În prea multe cazuri familia nu este o școală a dreptății de gen, a nonviolenței și iubirii, ci adesea a violenței domestice, sexismului, șovinismului, uneori chiar a cruzimii, hoției sau măcar a completei nepăsări față de dezvoltarea persoanei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
nu i se fac corecții la timp prin sistemul instituțional de educație, speranța să avem viitoare generații de indivizi care își respectă activ semenii și combină exercițiul propriei libertăți cu cel al responsabilității față de alții sună a utopie. Școala nu educă pentru viața privată. Un aspect notabil negativ al educației primare, secundare și medii este acela că pregătirea elevilor prin școală pentru viața privată este de la nesemnificativă spre nulă. Supoziția tacită a autorilor de programe și manuale este aceea că o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
privată se explică prin caracterul hiperintelectualist al programelor și al evaluării performanțelor școlare, prin interesul supradimensionat pe aspectele formal-abstracte ale învățării, prin fetișizarea învățării de lecții în detrimentul formării deprinderilor comportamentale. Adică prin ambiția fiecărui domeniu de a informa fără să educe. Educația pentru viața privată se compune din câteva elemente de fond, necesare evoluției individuale: managementul domestic, abilități casnice, îngrijirea propriei persoane, a copiilor și a celor aflați în neputință, igiena persoanei și a casei, planningul familial, relațiile de cooperare în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
la alegerile locale să aibe multă cultură civică și politică. În definitiv, fiecare dintre ei poate să lucreze cu experți și să plătească pentru astfel de know-how. Dacă aveau acești experți din umbră, și unul și celălalt ar fi fost educați să nu facă greșeli majore de etică politică și de etică jurnalistică. Învățau măcar să nu calce în străchini în raport cu valorile contemporane ale democrației. Dar, așa cum corect îmi replica un jurnalist important al unui mare cotidian, în România se vinde mult

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
politică, și pe aceea a lipsei de deontologie jurnalistică și politică. Să luăm în considerație doar o intuiție de bun-simț. Toți acești bărbați care utilizează limbajul excluderii și pe cel al desconsiderației se trag din femei, sunt crescuți de femei, educați de femei, au colege femei, fac copii cu femei, mulți dintre ei au fiice. Când utilizează acest gen de limbaj, se gândesc oare și la mamele, fiicele, iubitele, soțiile, colegele lor? Le pasă de faptul că și ele au interese

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482

Colecția Universitaria 99 Seria Știin]ele educa]iei Izabela Nicoleta Dinu este doctor în domeniile Științei și ale Educației și colaborator al Universității Petrol-Gaze din Ploiești. A publicat numeroase articole și studii în reviste de specialitate. (c) 2005, Editura Institutul European Iași INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
nu există o cale mai eficace pentru înlăturarea coruperii umane decît justa educare a tineretului"43. Educarea tinerei generații, realizată în spirit pansofic, cultivînd individului înțelepciunea, transformă însăși societatea în care se va instaura această înțelepciune. După cum afirma Comenius, "a educa tineretul cu prevedere înseamnă a îngriji dinainte ca sufletele lor să fie ferite de stricăciunile lumii și ca semințele onestității împlîntate în ei să ajungă să încolțească fericit"44. Rousseau va afirma mai tîrziu ceva asemănător, anume că educația presupune

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
în educație cunoașterea copilului: "să fii în stare mai degrabă să vezi firea fiecăruia"47. Quintilian recomanda folosirea jocului în educație, deoarece prin intermediul lui copilul își manifestă caracterul și înclinațiile. Cunoașterea profundă a caracterului copiilor este necesară ca să-i putem educa în mod corespunzător. Erasmus din Rotterdam, asemeni lui Quintilian, considera că înclinațiile copilului se dezvăluie în joc. Pentru a asigura mai ușor progresul în procesul educației, educatorul este dator să cunoască aceste înclinații și să orienteze activitatea copilului în direcția

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
înlocuiască modul de viață și preocupările cu acelea care sînt apropiate atît scopului propus în procesul educațional, cît și individualității elevului. John Locke cerea educatorului să studieze bine elevul, pentru că, numai cunoscîndu-l, știindu-i înclinațiile, gusturile, tendințele, dispozițiile, îl poate educa în mod corespunzător: "Începeți deci de timpuriu să observați cu atenție temperamentul fiului dumneavoastră și aceasta, mai ales, în acele momente în care se simte în voia lui, la joacă sau cînd crede că nu este observat. Notați care sînt

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
ținut o lună sau două sub observație (care trebuie să continue tot timpul) pentru a i se diagnostica aptitudinile. Alte mijloace prin care pot fi observate aptitudinile le reprezintă organizarea unor jocuri, întreceri. Montaigne cerea educatorilor să se străduiască să educe fiecare elev potrivit aptitudinilor și să-i dea o profesie adecvată, urmînd preceptul lui Platon conform căruia "trebuie să așezăm pe copii nu după facultățile tatălui lor, ci după facultățile sufletului lor". Datoria preceptorului este de a-și observa elevul

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
i se pare lui a fi cea adevărată. Toate funcțiile corpului și spiritului copilului, fără deosebire, trebuie supuse exercițiului, fiecare trebuie să fie dezvoltată la cel mai înalt grad posibil. Montaigne propunea ca educația să fie armonioasă, pentru că noi nu educăm numai corpul sau numai spiritul, ci omul. Scopul educației îl reprezenta formarea unui om cu un corp sănătos, cu judecata bine formată și cu un suflet duios. Acesta era omul de societate gentilomul care avea mai multă experiență de viață

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
urmeze întru totul natura, deoarece ea a inclus în fiecare materie posibilitatea dezvoltării, a trecerii la o formă desăvîrșită. La om, această posibilitate înnăscută se transformă în realitate prin educație. "Cît de important este ca un copil să fie bine educat și îndrumat din fragedă tinerețe ne-o arată îndeajuns natura în alte lucruri, care își dobîndesc perfecțiunea sau felul lor de-a fi printr-o oarecare așteptare (și îngrijire) sau creștere... Același lucru se petrece, și în cea mai mare

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
cu artă tot atît de ușor și spontan pe cît de spontan decurge totul în natură"78. "Să urmăm natura, s-o imităm", scria Comenius. Așa cum natura, spre a-și realiza opera, așteaptă timpul potrivit, tot așa și noi să educăm omul la timpul potrivit, în primăvara vieții. Așa cum natura își pregătește mai întîi materia necesară pentru a-i da formă și a întreprinde ceva, tot așa să procedăm și noi în învățămînt: să pregătim mai întîi școala, după cum pasărea își

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
atunci cînd copiii beneficiază de libertate deplină în procesul educațional percep învățătura ca pe ceva plăcut. În același timp, numai în aceste condiții ei se comportă în mod firesc și astfel profesorii îi pot cunoaște cu adevărat, pentru a-i educa conform particularităților de vîrstă și individuale. În centrul gîndirii filosofice a lui Rabelais se află principiul conform căruia "numai libertatea duce pe om spre săvîrșirea de fapte bune, spre virtute, pe cînd constrîngerea îl revoltă, îl înrăiește". De aici și

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
zonă liniștită, departe de zgomot și distracție. La rîndul lui, Rousseau va cere preceptorului să-l izoleze pe Émile de societatea coruptă, care, în viziunea lui, era reprezentată de oraș și avea o influență nefastă asupra lui și să-l educe la țară. 3.19. Teoria contractualistă John Locke a susținut teoria contractualistă a apariției statului și a dreptului natural, considerînd că proprietatea provine direct din munca omului și este anterioară apariției puterii de stat. Această teorie a avut o mare

Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]