4,758 matches
-
nouă pune totul pe același plan. Fie ca Dumnezeu să nu-l audă. Oricum, în acest melting-pot multicultural, care să fie punctul de convergență, care să fie hăul fondator dacă nu sacrul ancestral? Poate cineva fi evreu așa cum alții sunt englezi, italieni sau ruși? La întrebarea dacă există o identitate evreiască în afara religiei care a fost și marea speranță sionistă faptele par a răspunde nu. Situația nu-i prea grozavă; dar putea fi altfel? O națiune își trăiește din plin viața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a durat decât treizeci de ani). Astăzi, spun ei, trăim sub un mandat mult mai rău, avem sfâșierile reciproce, dar fără un arbitru-judecător de tușă (ONU fiind prea inform pentru a tranșa în vreo cauză anume). De fapt, nici opresorul englez însuși nu-și făcea prea multe iluzii în privința viitorului, dacă e să luăm de bună declarația din 9 noiembrie 1938 (și nu din 2008, cum s-ar putea crede!): "Guvernul Maiestății Sale, după un studiu aprofundat al raportului Comisiei de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele rabin Herzog rupe în public declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai, în timpul unei manifestații violente, un polițist britanic este ucis de gloanțe trase din mulțime. Comandantul șef britanic îi convoacă pe liderii sioniști și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
privit cu blândeță și mi-a spus: azi e cald și frumos, numai din dorința de a-mi fi plăcut și a-mi spune o vorbă bună. Ciceronele hotărât să învețe spaniola, care, după părerea lui e o limbă comercială! Englezul cel mititel și obraznic și neastâmpărat. [ÎNSEMNĂRI FELURITE]* 31 Mai 1926 [Drama de la Târgoviște] Alaltăieri, venind de la lacul Mogoșoaia din marginea Bucureștilor, Brătescu-V., cu care fusesem acolo la pescuit, mi-a istorisit o întâmplare interesantă și dramatică petrecută la Târgoviște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acasă etc. S-ar fi părut că tot timpul italienii benchetuiesc. Veștile de războiu ocuparea brutală a Norvegiei de armata germană, după ocuparea Danemarcei -, cum și operațiile navale din Marea Nordului erau prezentate ca o mare victorie germană. În fața portului Narvik, Englezii au pierdut două vase și au trebuit să se retragă. Parcă ar fi fost ceva definitiv și extraordinar. Am spus zâmbind (nu eram deloc binedispus) că eu aș fi de părere să așteptăm veștile de a-doua-zi. A-doua-zi vești catastrofale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Liviu Rebreanu a avut iarăși o ciudată atitudine într-o discuție asupra evenimentelor în curs (ocuparea Norvegiei de Germani și bătălia navală din Marea Nordului). Parcă nu l-ar bucura operațiile aliaților; nu vrea să creadă nimic din comunicatele lor; comunicatele englezilor sunt pentru d-sa minciunoase etc. La șase ore, la Senat, discuția în secție a legilor școlilor de meserii. Au lipsit Lepădatu și d. Al. Brătescu-Voinești. Lepădatu lipsește destul de des dela ședințele Senatului. Brătescu încaltea nu mai vine de loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiar literați. Voltaire: Bun trebuie dovedit; frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău că bea, ci că umblă pe drumuri și printre oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bisericești, lângă cei laici: Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir și Spătarul Milescu, primul ambasador la Kitai, în vremea țarului Alexei, tatăl lui Petru cel Mare. Însoțitorul de la Inturist Cernogorov ne povestește că în acea Duminică dimineața, 7 Mai, un grup de englezi a vizitat aerodromul, unde au văzut atâta mișcare încât au căzut la îndoială dacă aerodromul acela așa de frumos și modern construit este un aerodrom adevărat sau o improvizație pentru a-i epata pe ei. Unul din ei, cu însușiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nou se săvârșește alături. Am fost cu deosebire impresionat de portretul mamei lui Stalin. (Călugărița cu ochi mari și triști, cu înfățișare ascetică.) Am scris câteva cuvinte într-al 76-lea tom al vizitatorilor. Ne-am întâlnit aici cu niște englezi și scoțieni pe care i-am văzut și la Moscova. Am vizitat cimitirul din coasta muntelui ce domină orașul (Sâmbătă) așa-zisul panteon. Între stâncile colțuroase ale piscului, alături de funicularul ce servește palatul de sus, o bisericuță veche ca toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umilirea” îndurată de Ștefan. Și totuși, ceremonialul a fost modificat într-o anumită măsură tocmai pentru a menaja susceptibilitățile domnului și ale boierilor săi. În Relația despre statul Poloniei și provinciile unite acelei Coroane la anul 1598, făcută de un englez, se arată că, după ce vasalul jura credință regelui, acesta îi lua steagul, îi frângea hampa și îl arunca la pământ, acest gest neavând nimic umilitor, făcând parte din obiceiurile lumii feudale. Dar, scria englezul, „Omagiul Moldovei este oarecum diferit, prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la anul 1598, făcută de un englez, se arată că, după ce vasalul jura credință regelui, acesta îi lua steagul, îi frângea hampa și îl arunca la pământ, acest gest neavând nimic umilitor, făcând parte din obiceiurile lumii feudale. Dar, scria englezul, „Omagiul Moldovei este oarecum diferit, prin faptul că steagurile principilor și ale vasalilor lor nu sunt nici rupte, nici aruncate la pământ. În plus, el [principele] nu îngenunchează, ci doar își înclină capul și steagul foarte jos”. V. Eschenazy consideră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Din care cauză, ostilitățile s-au prelungit până la mijlocul secolului al XV-lea. Când, datorită Ioanei d’Arc, francezii obțin o primă victorie în mai, 1429, la Orléans, în cetate se aflau 900-1000 de luptători. La Castellon, 17 iulie 1453, englezii sunt înfrânți și alungați din Franța. Efectivul celor două oști era sensibil egal, circa 6.000 de luptători de o parte și de alta. În timpul Războiului celor două Roze, care a zguduit Anglia, în cea de-a doua jumătate a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
secolului al XV-lea, domină Războiul de o sută de ani. Regele Angliei, Eduard al III-lea, vroia să obțină coroana franceză și ostilitățile încep în 1344. Prima mare bătălie are loc la Crécy, în 1346, și este câștigată de englezi. Alte două mari bătălii, din timpul acestui război de o sută de ani, au loc la Poitiers (1356) și la Azincourt (1415) și sunt câștigate tot de englezi. Războiul se va încheia în 1453, când turcii ocupă Constantinopolul. Pe plan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare bătălie are loc la Crécy, în 1346, și este câștigată de englezi. Alte două mari bătălii, din timpul acestui război de o sută de ani, au loc la Poitiers (1356) și la Azincourt (1415) și sunt câștigate tot de englezi. Războiul se va încheia în 1453, când turcii ocupă Constantinopolul. Pe plan politic, războiul nu schimbă situația de dinainte de 1344 și, cum le definește F. Lot, luptele au fost sterile, englezii fiind obligați, până la urmă, să părăsească Franța. În marile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și la Azincourt (1415) și sunt câștigate tot de englezi. Războiul se va încheia în 1453, când turcii ocupă Constantinopolul. Pe plan politic, războiul nu schimbă situația de dinainte de 1344 și, cum le definește F. Lot, luptele au fost sterile, englezii fiind obligați, până la urmă, să părăsească Franța. În marile confruntări dintre români și vecinii lor, în secolele XIV-XV, voievozii noștrii s-au prezentat pe câmpul de luptă cu 40.000-50.000 de oameni. Luptele cu ungurii, cu polonii și cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
permite să pregătească o ofensivă contra frontului occidental. O bancă germană este însărcinată să plătească pe agitatorii bolșevici care operau în cadrul trupelor române. Generalul Hoffman și Statul Major German sânt satisfăcuți de supravegherea exercitată de Troțki asupra diplomaților americani și englezi. Joffe, semnatarul scrisorii, este unul dintre membrii Comisiei ruse la Conferința de Pace. Din momentul în care această scrisoare a fost scrisă, Zalkind a plecat în Elveția în misiune specială”. 46 1918, ianuarie 2/15. Serviciul de Contraspionaj de pe lângă Marele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Capitala României din orașul echipei de fotbal F.C. Sachelarie Bacău? Așa cum se vede orice lucru aflat la trei sute de kilometri distanță: te uiți la televizor și-l vezi ca și cum ar fi lângă tine. Ești mândru că ești român? Dacă erai englez, ți-ai fi suportat condiția? Dacă nu știi răspunsul, poți apela la o variantă ajutătoare: întreabă publicul sau sună un prieten. Poți să suni un prieten din străinătate, e valabil. Sau poți să mă suni pe mine... Să fiu mândru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a lăsat Dumnezeu. Un copil născut în România și adoptat de o familie engleză la vârsta, să zicem, de un an și jumătate, nu va vorbi niciodată românește. Va fi el englez, sau român? Ce-i deosebește pe români de englezi? Faptul că vorbesc o altă limbă? Faptul că au țoale mai mișto și haleală mai multă, sau merțane de lux? Faptul că echipa lor de fotbal s-a calificat la Campionatul mondial? Am participat odată la o dezbatere la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult mai pe înțelesul Vestului, decât cei din țară. Mulți scriitori și poeți eminenți în limba româna nu prea sunt înțeleși aici și din cauza traducerilor de calitate mediocră făcute de "experți" pur români. Cei mai buni traducători în engleză sunt englezi care știu și românește ș.a.m.d. În concluzie cred că România ar face bine dacă ar încerca să se intereseze puțin mai serios și de creatorii din diaspora și să încerce să promoveze cultura româna indiferent de spațiul geografic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tiranizantă pe axa Washington-Marea Moartă. Cât privește imagina României peste hotare, dusă în cîrcă de reprezentanții săi, astuția sugerată de patafizician pentru îmbunătățirea ei, iat-o: să se aleagă ca președinte, premier, ministru de externe, ambasadori doar Americani, Nemți, Spanioli, Englezi și Francezi! Aceștia, vorovind impecabil limbi streine, s-ar descurca admirabil peste fruntarii și ar da o înaltă idee despre capacitățile comunicaționale din baștinalul nostru. Eu, dac-aș hi dictator luminos, având de partea mea și armata, și popolul, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peste un milion de vizitatori, ci o Ferie modestă, de carte veche, prezentă în apropierea catedralei, într-o piațetă vegheată de arbori bătrâni, care atrage, prin raritățile ce le oferă, ama-tori de tot felul, tineri și bătrâni, turiști spanioli, francezi, englezi, japonezi, germani... în căutare de "chilipiruri''. Cărțile, mai vechi și mai noi, albume, beletristică, traduceri, biografii, dicționare, lucrări de istorie, geografie, economie politică, medicină, bucătărie tradițională, rețete de cocktailuri, flora și fauna, volume despre Revoluție, Fidel Castro, Che... sunt etalate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
arabe alambic, alcool -, cu cele spaniole, engleze sau franceze. Din 1650 se menționează o băutură fabricată în Cuba și apreciată de localnici, corsari și pirați, denumită " rumbillon", iar la 1667 apare produsul "rum", cuvânt derivat din spaniolul "ron" și din englezul și francezul "rhum". Se pare că denumirea de "rum" ar fi fost folosită pentru prima oară în zonă într-un ordin din 8 iulie 1661 al Guvernatorului general al Jamaicăi. În Cuba "romul modern", rezultat al unui elaborat proces de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și vikingii... Și de ce nu, pirați au fost și conquistadorii spanioli, porniți să prade teritoriile din Lumea Nouă! Aceștia, cum vom vedea în continuare, conform zicalei că "orice naș își are nașul", aveau să-și găsească "nașii" în pirații francezi, englezi, olandezi..., care au transformat apele regiunii într-o "mare nostrum"! Pirații, vechi "meseriași" ai mărilor, își au originea "etimologic" în latinul "pira-ta", derivat din grecescul "peirates" cei care-și încercau norocul în aventuri sau din "pyros" foc. Alături de acești "profesioniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
caetera" împărțind harta lumii cunoscute în acele timpuri în două cu o linie, a declarat: ce-i la apus de Azore și Insulele Capul Verde este al Spaniei! În urma Tratatului de la Tordesillas, din 7 iunie 1494, au rămas "pe dinafară", francezii, englezii și olandezii, mari navigatori și cuceritori de teritorii, ceea ce avea să-l determine pe un suveran francez să declare: "Soarele răsare și pentru mine ca și pentru ceilalți... Mi-ar plăcea să văd prevederea din Testamentul lui Adam în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au fost frații Jean și Pierre Lafitte, descendenți din basci francezi, care la în-ceput de secol XIX atacau în zona New Orleans Golful Mexic. Pierre avea să-și găsească sfârșitul în fața Yucatanului în noiembrie 1821. Fratele său Jean, atacat de englezi în ianuarie 1822, reușește să scape înotând până pe țărmul Cubei. Arestat la Puerto Principe, fuge în februarie 1822 și se pare că a fost omorât de un cubanez, partener în comerțul cu sclavi. De menționat că frații Lafitte împreună cu contra-bandiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]