6,312 matches
-
dorința de a filma viața acestei familii "ca și cum televiziunea nu ar fi fost acolo", deja putem vorbi despre un alt stadiu decât acela al supravegherii, al violării intimității sau al transparenței. Pentru Baudrillard, acest "frison al exactitudinii" și al unei estetici perfecte a similarității dintre model și reprezentare sunt indicii ale pericolului televiziunii ea tinde să fie o reprezentare care pretinde să fie realitatea însăși. În această etapă, se poate vorbi despre o ambiguitate generală prezintă televiziunea viața cotidiană a familiei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în același timp înscrierea și prezentarea din interiorul acestui spațiu, pentru a conferi veridicitate și credibilitate lucrării. O referință care apare de câteva ori în text este de altfel Virilio 494, a cărui estetică a dispariței încearcă să o continue aici, ambii gânditori fiind recunoscuți pentru scriitura frenetică pe care au dezvoltat-o și pentru pesimismul radical pe care îl manifestă în raport cu tratarea actualității și a rolului mijloacelor tehnologice în dobândirea cunoașterii și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
faza estetică este aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva interpretării realizate de Herman Parret, în care este susținută ideea conform căreia seducția nu este sinonimă manipulării, nesincerității sau minciunii, precum și ineficiența teoriei actelor de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sine dorința de a produce sens, pe când limbajul și scriitura nu sunt decât forme aluzive ce transportă sensul într-un joc al seducției. În interiorul scriiturii, seducția operează prin aproximare, ambivalență, aparența sensului, astfel încât ea nu poate fi asociată decât domeniului esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se poate observa că acest termen corespunde unei strategii discursive postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sylvain, La philosophie du langage, Presses Universitaires de France, Paris, 1996. BABEȚI, Adriana, ȘEPEȚEAN-VASILIU, Delia (coord.), Pentru o teorie a textului. Antologie Tel-Quel 1960-1971, trad. de Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1980. BAHTIN, Mihail, Probleme de literatură și estetică, trad. de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982. BARRY, Peter, Beginning Theory: An Introduction to Literary and Cultural Theory, Manchester University Press, Manchester, 1995. BARTHES, Roland, "Entretien avec J. Pistat", în Les lettres françaises, Paris, 1972. BARTHES, Roland, "La mort
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
198). 131 Anthony Giddens, op. cit., p. 49. 132 Ibidem, p. 141. 133 David Lyon, op. cit., p. 124. 134 Ibidem, pp. 131-132. 135 De menționat că în studiile literare, în special, postmodernismul desemnează sticto sensu un curent artistic, ce vehiculează o estetică ("estetica refuzului") și care întreține o relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
131 Anthony Giddens, op. cit., p. 49. 132 Ibidem, p. 141. 133 David Lyon, op. cit., p. 124. 134 Ibidem, pp. 131-132. 135 De menționat că în studiile literare, în special, postmodernismul desemnează sticto sensu un curent artistic, ce vehiculează o estetică ("estetica refuzului") și care întreține o relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136 A se vedea Linda Hutcheon, Politica postmodernismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp. 112-113. 182 Deoarece este o referință în literatura de specialitate, redăm această schemă în Anexa prezentului capitol. 183 Ihab Hassan, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care s-a petrecut acest eveniment. A identifica în mod absolut propriul meu "eu" cu "eul" despre care povestesc este la fel de imposibil pe cât de imposibil este să te ridici de la pământ trăgându-te singur de păr" (Probleme de literatură și estetică, trad. de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982, p. 488). 298 Jean-Louis Baudry, op. cit., p. 238. 299 Roland Barthes, Plăcerea textului, trad. de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994, p. 44. De menționat este și faptul că în științele limbajului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discours sur la postmodernité, p. 54. 528 Explozia modernității, ce se poate regăsi la toate nivelurile, este denumită de către Baudrillard în La Transparence du Mal "orgie", iar starea actuală, postmodernă, post-orgie, este stadiul simulării totale, în care economia devine transeconomie, estetica transestetică, iar excesul se traduce în indistincția genurilor și în "gradul zero" al culturii (Jean Baudrillard, La Transparence du Mal, pp. 11-21). 529 Jean Baudrillard, De la séduction, p. 247. 530 A se vedea Philippe Breton, L'Argumentation dans la communication
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Poziția de atârnat prezintă următoarele caracteristici: Indiferent de apucare, brațele, umerii și corpul sunt complet Întinse, capul În poziție normală, greutatea este susținută numai de flexorii palmelor, gravitatea Întinzând toate articulațiile, doar vârfurile picioarelor sunt Întinse, Încordate și lipite pentru estetică si control. Indiferent de modalitatea de obținere a balansului, el are două faze;- Balans Înainte. - Balans Înapoi. - Faza balansului Înainte, Începe având toate articulațiile Întinse,mâinile Împingând bara pentru a obține o depărtare maximă de axa de rotație(apucare): Anterior
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
efectuate corespunzător pentru a reuși la parametrii superiori, ceiace permite combinarea și complicarea ei cu acțiuni suplimentare, care o transferă În alte grupe valorice. Pentru a respecta o cerință regulamentară, aceia că toate elementele trebuie executate cu maximă amplitudine și estetică, gigantica trebuie efectuată având atât trunchiul cât și brațele perfect Întinse. O gigantică Întinsă demonstrează o optimă valorificare a forțelor externe (tehnică superioară), o bună stăpânire a corpului, o dezvoltare și pregătire fizică echilibrată, dar mai eles permite efectuarea de
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
efectuate pentru realizarea Îmtoarcerii complete În timpul saltului Întins. Este momentul să arătăm că tehnica Înșurubărilor este destul de controversată Încă, fiecare antrenor având soluții proprii, mai bune decât a celorlalți, iar realitatea demonstrează o mare varietate de forme, cu eficacitate și estetică variind Între limite reduse. Pentru aceste motive este riscant a recomanda cu fermitate o variantă ca fiind superioră celorlalte. În consecință vom face câteva sublinieri pentru a stabili Între care limite execuția este nepenalizabilă. Practica demonstrează cu toate principiile susținute
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
care trebuie să rămână exact pe axul trunchiului). Ambele brațe se Îndoaie strâns la piept, dar pe direcția de Înșurubare,, de asemeni amplificând mișcarea umerilor și capului. In ambele variante către sfârșitul Întoarcerii brațele se Întind oblic sus, atât pentru estetica poziției de zbor, cât și pentru echilibrare În timpul acestuia și a pregătirii aterizării. METODICA ÎNVĂȚĂRII Gimnastele care posedă o Îndemânare superioară și mai ales predispoziții pentru Înșurubări, vor aborda Învățarea Într-o formă mai apropiată de cea finală, adică declanșând
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
o importanță majoră În gimnastică, la paralele inegale ea este esențială. Trebuie să fie Însușită cât mai timpuriu și perfecționată la cele mai Înalte cote. Intră În alcătuirea majorității elementelor de mare amplitudine și dinamism, contribuind ia creșterea continuă a esteticii și spectaculozității exercițiilor. Trebuie să constituie Începutul majorității elementelor de balans, precum și finalizarea acestora. Se pare totuși că importanța corectitudinii stândului pe mâini, este esențială la Întoarcerile În ax iongitudinai, componente importante și obligatorii aie execițiilor de concurs actuale și
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
cu pompos intitulata The Philosophy of Horror or Paradoxes of the Heart, al cărei autor, Nöel Carroll, nu sesizează, atunci când discută despre "paradoxul groazei", că are în vedere teroarea à la Ann Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile romanice și în engleză (care, ca rezultat al invaziei normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care îl implică discuția despre un binom conceptual identificabil inițial intuitiv și numai ulterior rațional, nu se poate trasa o frontieră precisă între teroare și groază (granițele fixe produc permanent suspiciune). Aici, mai mult decât oriunde altundeva în câmpul esteticii, trebuie să funcționeze flerul criticului: acesta poate separa producțiile literare care rămân subordonate unui scop estetic de acelea care urmăresc doar să șocheze sau să-i provoace dezgust lectorului. În general, precum sugeram anterior, prozele canonice degajează teroare, în timp ce groaza
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
epice mai largi, cu toate că proza sa minuțioasă și informată se deschide nu arareori în oaze de evocări expresive, ce par să fi fost elaborate de influentul și rafinatul analist al Rusiei exotice, marchizul de Custine. Oricum, merită subliniat faptul că estetica sublimului ca sursă a terorii, cu artificiile ei geologice de dezordine aparentă, radiografiate cu migală încă din secolul al XVII-lea de Thomas Burnett în Telluris theoria sacra, cu peisajele stranii ale unor Hubert Robert sau Caspar David Friedrich, nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
personalități anxioase, ale cărei mecanisme defensive se prăbușesc pe rând, dezvăluind un monstru mai înspăimântător decât cel care fusese obiectul spaimei sale inițiale. Oricum ar sta lucrurile, proza lui Caragiale este, simultan, una dintre cele mai valoroase contribuții autohtone la estetica naturalistă și un veritabil exemplu de scriitură terifiantă. 2.2.3. Evadarea eșuată La Vulturi! de Gala Galaction În pofida stilului eclectic, în care se amestecă, după cum bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prin canalul retoricii se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90, ale cărui capilare terifiante se prelungesc, retroactiv, până la proza gotică. Există, de altfel, câteva invariante gotice în Aranka, pe care naratorul le speculează cu abilitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
observă convenționalismul tematic al romanului, apreciind însă drept remarcabilă "capacitatea autorului de a folosi abil și adeseori neașteptat de eficient convențiile unui gen literar ale cărui tradiții își au rădăcinile în interesul manifestat către sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru estetica terorii (subl. mea)" (2002: 127). Sintagma subliniată de mine vine ca o confirmare a etichetei pe care am atașat-o atât scrierii eliadești, cât și celorlalte proze grupate sub auspiciile terorii supranaturale. Critica recentă, racordată la gândirea teoretică europeană, a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poate realiza cu ușurință că acest pattern interpretativ se aplică fără probleme atât raportului dntre Christina și Simina, cât și asupra celui dintre Christina și Egor94. Astfel, după mine, romanul poate fi citit în cel puțin două chei, una fiind estetică, cealaltă socială. Prima grilă de lectură este și cea mai frapantă ca dovadă, majoritatea criticilor glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
77 Utilizez epitetul "practică" pentru a atrage atenția asupra unui aspect adesea neglijat în critica literară. Cu toate că eu, împreună cu majoritatea criticilor de astăzi, decelez în proza caragialiană un melanj de naturalism și de realism, Caragiale însuși, în articolul său de estetică din 1896, Câteva păreri, făcea apologia artei ca distilare sintetică a fanteziei. Astfel, un scriitor adevărat ar fi capabil să remodeleze realitatea în acord cu dezideratele subtile ale talentului său. Rețeta teoretică a lui Caragiale este, prin urmare, tributară unor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]