4,829 matches
-
preliminar, de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bocea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. Își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decît cel perceptibil auzului, și transmisibil altor receptoare senzoriale, altor urechi ale sensibilității" (s.n.). După epuizarea acestui inventar al facultăților intuitive ale personajului reflector, romanul este gata să acceseze alte circuite prin care materia ficțiunii se instaurează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară îl transformă într-o forță a locului unde poposește sau este aruncat: la bîlci, pentru a învîrti în locul cailor roata cea mare, pe moșia lui Lagradora, tot spre a înlocui, la roata
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
echilibrul și-și julea genunchiul, cel mare nu-l lăsa să meargă mai departe, pînă nu-l bandaja cu bandajele pe care mereu le avea asupra lui. Cînd tatăl, cu mintea și ochii scăldîndu-se în băutură, căuta cea mai fragilă făptură din preajmă pe care să-și antreneze picioarele și cureaua, fiul mai mare se punea în calea lui și uneori îi trăgea cîteva ciocane, așa, ca să-l trezească sau măcar să-l imobilizeze pînă cel mic ar fi în siguranță. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era înțepenită nu pentru că s-ar fi odihnit după un prînz copios cu tot felul de substanțe linse din eprubete, ci din simplul motiv că murise. Nici unul viu nu i-a fost de folos, deoarece, așezîndu-l pe braț, micuțul a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de siguranță că Radu e singura ființă care i-a mai rămas pe lume în singurătatea apăsătoare a apartamentului. Soția e în străinătate, fiica e curvă, un băiat e la pîrnaie, altul i-a murit. I-a venit să îmbrățișeze făptura aia învelită în întunericul luminat de bec al păturii, dar și-a zis că dacă l-ar trezi, ar trebui să-l ducă la autobuzul ce pleca în excursie. A fost unul din momentele cînd n-a vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă din cauza absenței divinității, este copleșit de solitudine, știe că nu va primi răspuns. Divinitatea argheziană își pierde atributele sacre, Arghezi fiind un poet nereligios, al făpturii, al creatului, mai degrabă decât al transcendenței. TEMELE PSALMILOR. a. Singurătatea tragică a omului în univers ("Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie"), unde copacul sugerează condiția duală a poetului, care este lipsit de bucuriile mărunte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Numai că erotismul fătălăului este demonic și poetul caută o explicație a originii sale: "O fi fost mă-ta vioară/ Trestie sau căprioară/ Și-o fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum avea o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fi prins în pântec plod/ De strigoi de voievod?" Sau poate se trage dintr-o "făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de-omăt". În finalul poeziei este schițat portretul unui hoț cu însușiri mitice. Făptura prezentată până acum avea o alcătuire dublă: masculină și feminină, reprezentând o imagine caricaturală, între gingășie și grotesc. Cu ajutorul comparațiilor concrete este evidențiată feminizarea eroului viril, sunt subliniate proprietățile anatomice feminine. Figura angelică a Fătălăului trimite la zeițe cu barbă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căreia îi este caracteristică ieșirea din sine. Ea migrează din ținuturile polare spre lumina soarelui. Balada are și un sens inițiatic, sens care se relevă în răspunsul pe care lapona îl dă celor trei chemări ispititoare ale "regelui ciupearcă". Pentru făptura umană, o treaptă inițiatică este reprezentată de ispita somnului și visului, în umbra poienii, dar Enigel rezistă în fața ispitei. Riga Crypto nu-și poate depăși condiția și ieșirea la lumină îi este fatală. În timp ce pentru Enigel roata solară este benefică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în codru fără slavă, Ursul cu crin; 35. Împăcarea poetului cu universul (speranță, încredere, bucuria vieții); 36. Confesiunile spirituale ale poetului despre sufletul său, aflat în căutare de împliniri: "Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt/ Sufletul lui e în căutare (...)/ El caută apa,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa"; 37. Proiecția orfică în spațiul vrăjit al unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face parte din volumul Laudă somnului. În viziunea lui Blaga, "paradisul" era miraculos, făpturile țineau loc de cuvânt erau semne. Paradisul în destrămare simbolizează destrămarea ființei, cuprinzând simboluri legendare și mitologice: "portarul înaripat", "arhanghelii", "îngerii goi", "porumbelul", "păianjenii". "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceea ce tu numești normalitate? Uneori ești pus în situația de a conviețui cu un homosexual, alteori ai de-a face cu o prostituată, iar alteori te poți întâlni cu un satir... Din pădurile mitologice În mitologia greacă, satirul este o făptură înzestrată cu o energie sexuală debordantă, veselă, „libidinoasă“, cum ar spune fetele. Sexul lui este tot timpul în erecție, me todele lui de apropiere de o femeie sunt mai degrabă perverse, iar relația cu bărbații este restrânsă la minimum. În
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
O atare obligație decurge din statutul profesiei, firește, dar trebuie dedusă și din imperativul acestei clipe mari din istoria noastră. Pastișând expresia unui confrate, s-ar putea spune că fără souvenir, nu există avenir. Amintirea e o chestiune esențială a făpturii noastre, ca indivizi sau ca entitate colectivă. A o repune în drepturi, adică a-i asigura putința comunicării, a difuziunii roditoare, e mai ales acum o nevoie ce decurge din noile eforturi ale cunoașterii de sine. Clipa de față favorizează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
O atare societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor deprinderi de gândire și acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
modern, mai ales a stat în atenția autorului. Dar el știa, ca și noi, că studiind sentimentul siguranței în alte vremuri deschide o cale spre cunoașterea de sine. De nos fabula narratur! O goană continuă după mijloacele de protecție a făpturii noastre e toată istoria. Jean Delumeau ne sugerează o lectură esențială și verosimilă a paginilor ei. O înțelegem azi cu atât mai mult cu cât omenirea întreagă e asediată de primejdii alienante și distrugătoare. Istoria mărturisește, în felul ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
picioare. Apoi s-a ridicat din nou, stând cu spatele la ea." Maitreyi Devi, Dragostea nu moare, ed. cît., p. 262. Despre descrierea pe care Eliade i-o face în român, acesta îi spune: "Fantezie. Fantezie. Doream să te afișez că o făptura misterioasă, o zeița... o enigmă-enigma care erai." idem, p. 267. Referitor la aceeasi vizită, Mac Linscott Ricketts povestește versiunea mărturisirii lui Eliade: "Eliade mi-a spus odată, în cursul unei discuții personale, ca Maitreyi se vedea în postura lui Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ci și din momente de comuniune și dragoste. Pentru că, dacă ar prevală disperarea, ne-am lasă toți pradă morții sau ne-am sinucide și nu se întâmplă deloc așa."69 Sábato respinge sinuciderea, pentru că el continuă să creadă în "biată făptura care este omul", chiar dacă mărturisește că în tinerețe a avut de mai multe ori tentația sinuciderii, dar s-a salvat, când a inteles câtă suferință ar provoca celor pe care moartea să i-ar îndurera, pentru că întotdeauna va fi cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe cât posibil să ajute orice formă de viață aflată în suferință." Albert Schweitzer, Viața și gândirea mea " Iată-le cum zac, ca niște avioane doborâte, cu o aripă în aer. Sau ca niște cai rupți de oboseală. Sau ca niște făpturi deznădăjduite. Sau ca niște bieți somnoroși. A doua zi, câte una se mai trezește, mai încearcă terenul cu un picior, mai bate dintr-o aripă. Uneori, această mișcare cuprinde întregul câmp de luptă, apoi se cufundă toate și mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să-și piardă echilibrul și să-l dea peste marginea micii nacele, de n-ar fi fost o obadă circulară, care-i ajungea până la piept, legată de funiile balonului. Trupul omulețului era peste măsură de lătăreț și dădea întregii sale făpturi o rotunjime fără niciun rost. Picioarele, desigur, nu puteau fi văzute deloc, deși o substanță cornoasă, de proveniență dubioasă, apărea ocazional printr-o crăpătură din fundul nacelei, sau, ca să vorbesc mai corect, din fundul pălăriei. Avea niște mâini uriaș de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mitul șarpelui și epistolele pauline. Secvențele veterotestamentare care-l au ca protagonist pe șarpele ispititor al protopărinților ne sînt cunoscute și nu cred că este cazul să insistăm asupra lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
funcționării psihicului. Ca să poată reprezenta cu ajutorul simbolului "șarpelui" toate analogiile dintre u bl in și pervers (pe care nu le-a putut prevedea decît supraconștient), mitul apelează la o stratagemă. El îi atribuie șarpelui trăsături care îl transformă într-o făptură fabuloasă: o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis" (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al lui Hristos, el este un Hristos, așa cum se arată în Evanghelia după Toma: Oricine își va potoli
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]