4,787 matches
-
calmă, odihnită. Câtă solitudine și liniște după atâta vacarm, după toată zarva aceea stridentă; o tăcere adâncă, nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor, trăind într-o beznă vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
latina și câteva limbi moderne, pe când eu învățam doar puțină franceză și încă mai puțină latină. Avea cunoștințe despre pictură și vizita regulat galeriile de artă din Europa și America. Vorbea cu degajare despre locuri din străinătate care-i erau familiare. Era bun la matematică, luase premii speciale la istorie. Scria poezii care erau publicate în revista școlară. Strălucea; și, cu toate că nu era un lăudăros, în fața lui James mă simțeam din ce în ce mai mult, și eram nevoit să mă simt, un bădăran provincial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bună zi, mi-a spus... Plecasem cu bicicletele de-a lungul canalului, un drum pe care-l făceam adeseori. Bicicletele noastre zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în iarba înaltă de pe marginea cărării. Noi doi ne plimbam, cuprinzând din ochi priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în sălbăticia decorului înconjurător, discordant, ca o figură pictată academic într-un tablou suprarealist. Am urmărit din priviri aceasta ciudățenie. Pe drumul ăsta, pietonii sunt încă mai rari decât automobilele. După puțin timp, silueta a început să mi se pară familiară. Pe urmă l-am recunoscut. Gilbert Opian. Primul meu impuls a fost acela de a mă ascunde, ba chiar m-am furișat în interiorul umed, cu miros sărat, al turnului decapitat, cu un petic rotund de cer strălucitor deasupra capului. Încercam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea, nu pe tine. Ea și cu mine vom hotărî împreună ce-i de făcut, și tu nu ai nici un rol. Și dacă o mai lungești mult pe-aici, ai să faci insolație. În timp ce vorbeam, deveneam conștient de redeșteptarea vechiului, familiarului simț de posesivitate, dorința de a înșfăca și de a reține, care nu se manifestase în gândurile mele mai recente legate de Lizzie. Poate că fusese un miracol, sau poate mai curând o lipsă de imaginație, acea „idee abstractă“ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am sărit pe stânci, îndreptându-mă, pe cât de repede mi-era cu putință, în direcția turnului. Imediat am auzit zgomotul scrâșnit, tropăit, al pașilor lui Lizzie care venea după mine. Înainta destul de bine, ținând seama că mie stâncile mi-erau familiare și ei nu, și a ajuns în poienița de iarbă de lângă turn foarte curând după mine, gâfâind și cu bareta unei sandale ruptă. Când m-am întors, l-am văzut pe Gilbert alunecând și târându-se anevoios pe stânci, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar nu mă puteam clinti. N-am scăpat lampa din mână. Silueta s-a mișcat, s-a întors cu fața spre mine. Era o femeie în carne și oase, nu o stafie. Apoi, dintr-o străfulgerare, mi s-a părut familiară. După care, în lumina lămpii, i-am văzut fața. Rosina Vamburgh. — Bună seara, Charles. Continuam să tremur, să-mi diger în grabă spaima. Mă simțeam cuprins de o imensă ușurare, amestecată cu furie crescândă. Aș fi vrut să înjur în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o, fugind din urmă, după ce trecuse de cârciumă, și când m-am găsit alături de ea, i-am atins una din mânecile cafenii, largi, ale rochiei. Ea s-a oprit, eu m-am oprit. Nu am putut scoate un cuvânt. Fața familiară s-a întors spre mine, fața palidă, rotundă, ciudată, cu ochii violeți, misterioși; și atunci mi-am spus, reflectând cu oarecare ușurare: „Da, totul poate căpăta un sens, e aceeași persoană, și, până la urmă, reușesc s-o văd ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o chestiune de conveniență. Mă rog, mă rog, n-are importanță. Trebuie să vin să-ți văd casa de la mare și păsările. Gâște de mare sunt? — Nu știu cum arată gâștele de mare. James tăcu șocat. Începea să mă chinuiasc\ vechea senzație familiară pe care, în chip ciudat, o cam dădusem uitării între timp, un sentiment de dezamăgire și neajutorare frustrată, de parcă așteptam cu nerăbdare să stau de vorbă cu James și după aceea fusesem exclus, în mod deliberat, dintr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o cușcă, izbindu-se dureros de gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea un abur ușor, auriu, care se subția treptat; avea să fie o zi fierbinte. M-am uitat cu mirare la locurile mele familiare de scăldat, la marea molcomă care plesnea calm stâncile galbene. Am alergat din nou în bucătărie, dar n-am fost în stare nici măcar să-mi fierb un ceai. „Ce trebuie să fac? Doamne, ce trebuie să fac?“ continuam să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e preferabil să-l prelungesc pe acesta de acum. De când am surprins teribila conversație, mă simt în mult mai mare măsură și mult mai înfricoșător preocupat de ei amândoi. Am devenit membru al familiei; cu ura, cu gelozia, cu demonii familiari. Și încă ceva, dacă Hartley mă va folosi doar ca să-și dobândească libertatea, și după aceea mă va părăsi din nou? Ar fi de conceput? Aș putea oare s-o pierd pentru a doua oară, ar putea să dispară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arăta trist și îngrijorat, ceva din expresia însuflețită a tinereții. Am recunoscut, dându-mi totodată seama cât de mult îl uitasem, conturul gurii ei, mult mai frumoasă acum că era nefardată. Am sărutat-o ușor, scurt, pe buzele atât de familiare, așa cum ne sărutam în copilărie. Și felul liniștit, lipsit de reacție, în care a primit sărutarea, exprima o înțelegere care era în sine o comunicare. Începu să vorbească: — M-am schimbat atât de mult, sunt cu totul altă persoană, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dar nu s-a auzit nici un răspuns, ci doar tăcerea urzită din mici zgomote. M-am întrebat ce trebuia să fac. O fi reușit Hartley să traverseze torentul și să ajungă la drum? Poate că stâncile astea îi erau mai familiare decât mie. Poate că obișnuia să vină cu Ben pe aici și să facă picnicuri. Căsniciile sunt întreprinderi atât de misterioase! Oare ce se ascundea în căsnicia ei, să fi fost revărsările lui Hartley doar semivisurile exaltate ale unei femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândeam că s-ar putea să văd și o focă, din moment ce Gilbert pretindea că zărise una. Oricum, din clipa în care m-am aflat pe creasta „muntelui“ meu minuscul, am fost asaltat de o teamă care mi s-a părut familiară. A început cu o senzație de amețeală, o impresie că marea s-ar găsi la zeci de metri sub mine, deși, fiind în plin flux, mă despărțeau de valuri doar vreo patru metri. A trebuit să mă așez. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care se iveau răzlețe scăpărări de lumină. Auzeam glasul lui Lizzie cântând, chemându-mă, din nou și din nou. Ding dong bell, ding dong ding dong bell... M-am poticnit peste stânci, făcând micile ocoluri care-mi deveniseră acum familiare. Am ajuns pe podul de peste cazanul lui Minn și m-am oprit acolo o clipă, așa cum făceam întotdeauna, ca să privesc în puțul adânc, cu pereți netezi, în care valurile fluxului în creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
forțe ce păreau să mă dezmembreze. Pe urmă, capul mi s-a izbit violent de stânca netedă și mi-am pierdut cunoștința. Zăceam întins pe spate, pe stânci. Am deschid ochii și am văzut o stea. Avusesem un ciudat vis familiar, deși niciodată nu mai visasem asemenea vis. Am visat că vărul James mă săruta pe gură. Eram conștient de steaua pe care o vedeam și de un miracol: respiram. Îmi urmăream cu grijă respirația ca pe un fenomen grandios, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo, în frânturi, printre mese compacte de nori ce lopătau cu repeziciune. Lumina soarelui ba răzbătea ba dispărea în timp ce străbăteam drumul familiar, iar bolovanii din golf, mari, sferici, se bombau într-o surprinzătoare varietate de forme petrificate, grotești, brăzdate de umbre și ciupite de petele ierburilor marine și de ochii lichenilor galbeni aurii, ce se stingeau când umbra înghițea razele. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din casa vecină m-a privit dezaprobator, ba chiar și-a deschis fereastra și m-a urmărit din ochi în timp ce coboram dealul. Când am ajuns la poale și am cotit la dreapta spre ulița satului, am văzut deodată o figură familiară apropiindu-se de mine. Am fost conștient că e cineva pe care-l cunosc și pe care nu-mi face plăcere să-l văd, chiar înainte de a-l recunoaște pe Freddie Arkwright. Orice scăpare era imposibilă. Mă văzuse și venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că mi se aprinde în trup, dacă nu încă în minte, un licăr de viață, vechiul, familiarul fior semisexual de teamă, pe care-l simțeam pe vremuri când plonjam de pe trambulinele înalte din California, sau înainte de a mă cufunda în apele de o răceală mortală din Irlanda. Tremurând de emoție, m-am dezbrăcat în grabă și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cerul era scăldat într-o lumină difuză, și mi-am adus aminte că trebuie să fie, cu o diferență de o zi sau două, miezul verii. Mi-am croit fără primejdie drum printre stâncile care mi-erau acum atât de familiare, deși, la un moment dat, tot mi-a alunecat piciorul într-un smârc. Apa din băltoacă era caldă. Mi-am descoperit culcușul pietros și m-am întins în pantaloni și cămașă, scoțându-mi doar pantofii. Mi-am proptit capul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fugitive, risipite, ale altor toamne. E vremea ciupercilor și mi-am oferit adevărate ospețe cu ciuperci, din cele mari, elastice, negre, nu butonii ăia rotunzi fără nici un gust. Au apărut și dovleci prin prăvălii, și de pe acum se simte aroma familiară a iernii londoneze, cu după-amiezele întunecate, aburite de ceață cu scânteierile și emoțiile Crăciunului. Și oricât aș fi de nefericit, nu mă pot împiedica să nu răspund automat acestor stimuli, așa cum, desigur, făceam și în trecut, în alte toamne când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
direct destinate pentru serviciul divin sau pentru închinăciunile care se fac acasă, cărțile de rugăciuni, dotațiunile încăperilor destinate serviciului divin, ornamentele mormintelor și cavourilor, precum și obiectele direct necesare pentru inmormantarea urmăritului sau persoanelor din casă; 2. Moaștele religioase și portretele familiare; 3. Insignele, medaliile și alte decorații; 4. Pecetele, stampilele, scriptele, registrele pentru însemnări, cele comerciale și alte registre, care aparțin unui serviciu public sau particular, ori unei instituțiuni sau magazii, precum și alt aranjament aparținînd unui serviciu public sau particular; 5
LEGE nr. 60 din 1 ianuarie 1881 privitoare la procedura de execuţie din Transilvania*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
înscrierii veniturilor în matricolele de contribuțiuni la impozitele elementare, si a tuturor constatărilor fiscului din orice acte. Capitolul 8 Scăzăminte de impozite Articolul 66 Se vor acorda contribuabililor scăderi din impozitele constatate, cum se specifică mai jos: a) Pentru sarcini familiare; ... b) Pentru micile venituri supuse impozitelor elementare; ... c) Pentru sarcini ipotecare. Toate aceste scăderi se fac numai în baza declarațiunilor anuale de impuneri, intru cat la acordarea lor urmează a se avea în vedere toate veniturile contribuabilului, cum și împrejurările
LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129009_a_130338]
-
Pentru constatarea lor se aplică dispozițiunile prevăzute în articolul 99. Scăderile de operat asupra impozitelor elementare se vor opera și asupra adiționalelor respective. Toate scăderile se operează în lei; rezultatul calculului în bani se neglijează. Articolul 67 Scăzămintele pentru sarcini familiare se acordă din impozitul pe venitul global, conform prevederilor din tabela de mai jos, si, numai în caz cînd contribuabilul nu e impozabil la acest impozit, se vor acorda la impozitele elementare. Se considera membrii ai familiei pentru cari contribuabilul
LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129009_a_130338]
-
cu aceeas procedura că și pentru celelalte impozite. Articolul 118 Ministerul finanțelor va înființa carnete de contribuțiuni, pe cari contribuabilii vor fi obligați a le păstra. În aceste carnete se vor înscrie contribuțiunile ce are de plătit fiecare, situațiunea să familiară după constatările comisiunii și plățile efectuate în contul contribuțiunilor. Titlul IV Dispozițiuni finale și tranzitorii Articolul 119 Toate dispozițiunile cuprinse în legea de față intra în vigoare dela 1 Aprilie 1923, impozitele debitandu-se în primul an numai pe 9
LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129009_a_130338]