7,566 matches
-
afla din nou în anul 1000. Apocalipsa. Saeculum obscurum. Ba despre Tacit, ba despre Hitler, ba despre primii creștini, ba despre acel nemaipomenit Otto al III-lea, „grec prin naștere, roman prin imperiu“. Și ce mentor avusese acel împărat vizionar! „Fantasticul Gerbert. A visat și imperiul lumii și renunțarea absolută la lume.“ Ascultau, n-ascultau, ce importanță mai avea. Urechiușa tranzistor înregistra, desigur, și avea să transmită: „Divinul Gerbert anticipa sublimul. Mulțimea se stăpânește nu numai prin forță, nici doar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trage tot mai adânc lava, tot mai adânc, iertați-mi vocabularul, onorată doamnă, știu ce spun, toate te trag în gheenă și-ți place și nu mai scapi, în Saecula Saeculorum, vecii vecilor, nu mai scapi, doar știți, doar cunoașteți fantastica peșteră Hymenland, hăul acela fastuos al reîntregirii. Despre procesul acela scârbos vreau să vă vorbesc, procesul din care Bombonel Marga m-a salvat, recunosc. Despre acea înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
speranță, o idee la fel de falsă ca manuscrisul lui Hawthorne al lui Harry, care probabil nici nu există. Ceea ce nu înseamnă însă că jocul nu e plăcut. Trebuie să fii mort ca să nu-ți placă să vorbești despre astfel de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la ceasuri, sperând că ne-am înșelat. Când a apărut, în cele din urmă, ne-au trebuit câteva clipe până să-l recunoaștem. Nu Rufus Sprague sosise printre noi, ci Tina Hott, iar transformarea era atât de radicală, atât de fantastică, încât am auzit pe cineva în spatele meu ținându-și respirația. Era una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am văzut vreodată. Înveșmântat din cap până-n picioare în straiele văduviei, cu o rochie neagră, strâmtă, cu pantofi negri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și eu mai mult. Restaurantul e plin și e un loc de care se vorbește mult. Arome divine vin din zona bucătăriei. Îmi plouă în gură. Îmi chiorăie stomacul. Cu coada ochiului văd lista de deserturi. Prăjiturile cu brânză sunt fantastice. O să mă tot perpelesc hotărându-mă pe care să o aleg până mor. Ne așezăm și ne uităm pe meniu. Sunt atâtea opțiuni încât e aproape imposibil să te decizi. Hotărâtă să fiu cuminte, optez pentru o salată. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
place să-și piardă controlul. Femeile sunt altfel în State. Nu-și dau drumul. Femei înțelepte, comentez. Adam încetinește mașina, apoi oprește. —Ascultă, zice întorcându-se spre mine. Nu trebuie să te învinovățești pentru aseară. Eu cred că ai fost fantastică. —Chiar așa? Hai să o luăm de la capăt mai târziu. —Păi... — Fără scuze. Hei, părinții mei sunt plecați acum. De ce nu vii să stai la mine diseară? Nu ai casa ta? — Păi, nu, casa mea e la New York acum, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
acum, nu? Unii bărbați! Sandy și-a scuturat frumosul căpșor. — Chiar ai putea scrie o carte despre ei. Cineva ar trebui să scrie o carte despre Adam Kirrane, oricum. Și deodată mi-a picat fisa. O carte! Doamne! Ce idee fantastică. O carte despre Adam Kirrane și apucăturile lui. Aș putea scrie o asemenea carte. Voi scrie o asemenea carte. O întreagă carte bazată pe băiatul ăsta. Aș numi-o Un tip la înălțime, hahahaha. Foarte logic, nu? Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce mi-ar plăcea, mai mult decât orice ? zice, luând o gură de suc. Să mă Întâlnesc cu el Între patru ochi. Mă privește, cu ochi strălucitori. Să stau Între patru ochi cu Jack Harper ! N-ar fi cel mai fantastic mod de a avansa rapid În carieră ? Să stai Între patru ochi cu Jack Harper. Mda, cariera mea e acum pe culmi nebănuite. Bănuiesc că da, zic fără tragere de inimă. — Normal că ar fi ! Gândește-te... să ai ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai tare În clipa În care trecem pe lângă Cyril. — În viața mea n-am pus pe cineva la punct În felul ăsta, zic. Niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot nici un scârțâit și, o vreme, sunt prea siderată ca să mai pot zice ceva. E pur și simplu uluitor. Atmosfera e fantastică, atâta liniște și pace, și mă simt incredibil de curată și de sfântă, doar aflându‑mă în acest spațiu. Îi zâmbesc din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Locul căruia îi aparțin. În fine, mi‑am găsit adevărata patrie. Câteva ore mai târziu, ajung la Four Seasons în extaz. Sunt plină de sacoșe și nu pot să vă spun ce chilipiruri extraordinare am prins. O haină de piele fantastică, de culoarea untului, care e un pic cam strâmtă, dar sunt sigură că o să slăbesc curând un kil‑două. (Și, oricum, pielea se lasă). Plus o bluză de șifon imprimată absolut fenomenală, și niște pantofi argintii și o poșetă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și eu! zic. Vă mulțumesc foarte mult pentru florile atât de frumoase! — Cu mare plăcere, zice Judd și mă invită să iau loc. E o încântare. — O enormă plăcere, spune Kent. Urmează o tăcere de expectativă. — Păi, e o... plăcere fantastică și pentru mine, zic grăbită. Absolut... fenomenală. Pân‑aici a fost bine. Dacă o s‑o ținem tot așa, spunându‑ne unii altora la nesfârșit ce mare plăcere ne face, cred că mă descurc. Îmi las cu grijă geanta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în oglinda de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prea bine. Tace un moment, apoi se uită la mine zâmbind. Dar înțeleg că ție‑ți merge foarte bine, nu? Destul de bine, zic, incapabilă să‑mi păstrez calmul. De fapt, îmi merge de milioane! Am avut o groază de întâlniri fantastice și toată lumea zice că vrea să mă angajeze. Tocmai m‑am întâlnit cu Greg Walters de la Blue River Productions, și mi‑a zis că vrea să‑mi dea propria mea emisiune. Și ieri cineva a pomenit de Hollywood! — Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă simt complet epuizată. N‑am închis un ochi în timpul zborului de noapte, copleșită de tristețe și de dezamăgire. Cu numai câteva zile în urmă eram cu aripile întinse, crezând că tocmai îmi iau startul într‑o viață nouă și fantastică în America și, în loc de asta, sunt din nou aici, mult mai rău decât atunci când am plecat. Și nu numai atât; toți, dar absolut toți, sunt la curent. Niște fete de la aeroport m‑au recunoscut, evident și au început să șușotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cuceritor în practicarea unei meserii îndeobște dezagreabile. PAGINĂ NOUĂ 15 Galeria subterană, prin ecourile ei prelungi, amplifica râsetele și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aștepta senin, într-o lungă cămășuță de noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-o bucătărie amplă, în fața unui glob enorm, își comanda pe un ton poruncitor proviziile, trimitea după mirodenii de la multe mări distanță, de pe creste de munte și din deșerturi de dincolo de orizont, trimitea după mirodenii care existau doar în poveștile fantastice ale marinarilor și ale ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întotdeauna buzele pline - de-a dreptul de invidiat - cu rujuri în nuanțe frapante. Trupul Juliei avea subțirimea unui adolescent. Asta datorită celor trei excursii pe săptămână la o sală de forță exclusivistă. Dar efectul maxim era atins grație unei perechi fantastice de sâni, măsura 34D, pe care James i-i plătise la scurt timp după ce se cunoscuseră, în urmă cu patru ani. Imaginea de ansamblu obținută în final, spera Julia, era aceea de păpușă Barbie cu creier. Julia putea fi considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să exprime perfect motivația Juliei. —Vai, nu, nu e deloc așa, a răspuns Julia cu un zâmbet abia schițat, deși era șocată de faptul că Deborah părea o tipă mult mai dură decât își închipuise ea la început. Mâncarea e fantastică, iar servirea e mai bună decât oriunde altundeva. Foarte bine, a concluzionat Deborah trecând în revistă meniul. Pentru că nu stau mult. — Deci pentru ce ne-am întâlnit? a întrebat Deborah împingându-și farfuria golită într-o parte și spălând ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
concluzia la care am ajuns? Ar fi al dracului de imposibil de suportat. Și asta nu pentru că face atât de multe pentru mine, ci pentru că i-aș simți lipsa ei, ca persoană. —Toți i-am duce lipsa. E o femeie fantastică. Fața lui Nick s-a luminat puțin. —Așa e, nu? Întotdeauna am știu asta, numai că nu m-am exprimat. În special, față de ea. Înainte să moară Caitlin, n-am mai apucat să-i spun tot ce aveam de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu o pereche de pantofi negri, cu tocuri subțiri, de zece centimetri. Femeia a făcut un pas înapoi și s-a privit în oglindă. Ciorapii și tocurile îi scoteau în evidență picioarele lungi, iar corsetul îi punea într-o lumină fantastică implanturile mamare. Juliei i-a plăcut ce-a văzut. Pentru ea, definiția modestiei o reprezenta arta de a-i încuraja pe ceilalți să-și dea seama cât de minunată era ea. —Ooooooo, Monsieur, tu es trop grand 1 a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Eu tot sunt obligat să plătesc camera și biletele de avion, așa că ar fi păcat să le irosim. Rămâi aici și bucură-te de tot, a spus el arătând cu o mână peisajul de pe fereastră. Uite, jos e o piscină fantastică, iar vremea e minunată. —Să mă bucur de tot? a repetat Alison. Cum pot să mă mai bucur de ceva când eu am bătut drumul până aici ca să te văd pe tine, iar tu te cari acasă? Dar am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-ți ții în brațe propriul copil. Știu, a râs Susan. Nu vreau să vorbesc prea mult despre asta, după ce-o să vină și Alison, fiindcă mi-e așa de milă de ea... Așa c-o spun acum: e cel mai fantastic sentiment de pe pământ. Sunt așa de încântată! —Iar eu mă bucur așa de tare pentru tine. Cu piciorul cum te mai simți? Susan s-a mai temperat puțin. —Nu-i rău. Încă nu arată prea atrăgător. De aia mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]