4,972 matches
-
ridicară ochii din revistele pe care le citeau, Vogue și Town & Countries, privind cu dezaprobare o astfel de încălcare a spațiului intim, această ignorare absolută a regulilor de politețe. De fapt, se uitară chiar când Adriana își puse ceașca pe farfurie și, având o mână liberă, ridică brațul drept deasupra capului și arătă degetul mijlociu. Făcu chestia asta fără să ridice privirea, absorbită încă în conversația telefonică. — Da, querido, da, da, da. O să fie perfect. Perfect! Ne vedem atunci. Coborâ puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plus, ea e obsedată de ideea — citez — “că mi-e greu să mă definesc în afara unei relații”, am încheiat citatul. Cu alte cuvinte, obișnuitele ei psihoaiureli. Adriana și Leigh schimbară priviri cunoscătoare. — Ce? întrebă Emmy. Leigh se uita fix în farfurie, iar Adriana își arcui sprâncenele perfect conturate, dar niciuna nu scoase o vorbă. — Haide, zău așa! Nu-mi spuneți că și voi sunteți de aceeași părere cu Izzie. Habar n-are despre ce vorbește. Leigh se întinse peste masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe toate. S-ar trezi dimineața târziu, iar Paul i-ar spune lui Emmy ce dulce e așa adormită și răvășită și ar comanda micul dejun în cameră (croissanți pufoși, suc proaspăt de portocale, cafea cu lapte gras și o farfurie plină cu căpușuni zemoase) și ar face planuri pentru — — Hei, Emmy? Paul o atinse cu degetele pe mână. — Mai ești aici? — Scuze. Ce ziceai? — Ziceam că trebuie să plec. Trebuia să mă întâlnesc cu niște prieteni la zece, dar, ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ea se repezi în bucătărie să-și adune hârtiile și carnetul de notițe și văzu masa pregătită pentru cina pe care n-apucaseră s-o mănânce. O tavă cu lasagna întărite era așezată pe o plită cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o scoteau din sărite cei care sunau și întrebau cum te cheamă înainte să se prezinte, dar se strădui să fie politicoasă. — Chiar ea. Cine întreabă, vă rog? — Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândit. Nu la asta s-a gândit? Dar i-a plăcut! îi venea Adrianei să țipe. Chiar tu ai spus! Cum a fost oare posibil să înțeleg greșit? se întrebă ea în timp ce se așeză alături de Otis pe canapea și puse farfuria cu struguri între genunchi. Îl mângâie pe spate în timp ce el atacă fructul cu bucurie. Apoi începu să demonteze toată ideea acee stupidă. Americancele nu aveau să se schimbe niciodată — la naiba, de zeci ani le plăcea să fie femeia-bărbat — atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-l ajute să despacheteze mâncarea, așa că Emmy s-a lăsat la loc pe pernă — patul era prea moale, aproape ca un hamac, dar cine era ea să se plângă? — și se uita la el cum așează cu grijă pe farfurii diferite salate, pâine și iaurt. El a pus totul pe pat și a așezat un cocteil de fructe și o ceașcă de cafea pe noptieră, apoi i-a dat lui Emmy tacâmurile care erau de argint, înfășurate într-un șervet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să aibă o aventură. Dacă ai facut sex cu trei bărbați bine și absolut politicoși, asta nu face din tine o femeie fatală. Promițându-și să nu se mai gândească la pudoarea prietenei ca să nu se mai amărască, Emmy dădu farfuria la o parte și se cuibări în brațele musculoase ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva pe canalul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grăsime arsă. Brusc, Îi trecu În minte că acești doi marinari americani ar putea să vrea să-l mănînce. Dar Basie ridicase capacul tigăii. Un abur parfumat se ridică dintr-o fiertură groasă de orez și pește. Basie scoase două farfurii de tablă și linguri dintr-un sac de piele de sub pat. Încă fumîndu-și țigara Craven A puse porții pentru el și pentru Jim, cu eleganța unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
circulaseră zvonuri la Country Club cum că marinari englezi torpilați În Pacific se dedaseră la acte de canibalism. Basie se mai servi cu o lingură de orez. Nu se apucă Însă să mănînce această a doua porție, ci doar plimba farfuria pe sub privirea arzătoare a lui Frank. Jim observase deja că lui Basie Îi plăcea să-l țină sub control pe tînărul marinar și Îl folosea pe Jim ca să-l tachineze. Poate că Jim fusese educat tot timpul astfel Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-și ridice vapoarele de luptă de la Pearl Harbor. Atunci lagărul Lunghua va fi din nou acel loc fericit pe care Îl cunoscuse În 1943. CÎnd Jim și domnul Maxted se Întoarseră cu rațiile la Blocul G, deținuții așteptau tăcuți, cu farfuriile și gamelele lor. Stăteau pe trepte, bărbații cu piepturile goale, cu umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de grîu fiert și un al doilea cartof pe care i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și primi o lingură de grîu fiert și un al doilea cartof pe care i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul lui. Era somnoros, dar, În același timp, amețit de foame. Se Însufleți la gîndul că ar putea avea loc un raid aerian american În după-amiaza aceea - cine voia el, oare, să cîștige? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și a femeii de lîngă Palatul Buckingham, sperînd că părinții săi, oriunde se aflau, aveau și ei un cartof În plus. CÎnd membrii familiei Vincent se Întoarseră cu porțiile lor, Jim se ridică și trase perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei rînduri, În jurul marginii farfuriei lui Jim, deși În ultima vreme chiar și numărul lor era În scădere. „Mănîncă gărgărițele“, Îi spusese doctorul Ransome, și el Îl ascultase, deși toți ceilalți le dădeau deoparte. Dar conțineau proteine, un fapt pe care domnul Maxted Îl găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia. S-ar putea să fie puțin cam ciudat, recunoscu Jim, terminînd ultima gărgăriță. Era sensibil În privința hainelor lui zdrențuite și a eforturilor sale hotărîte de a rămîne În viață. Șterse farfuria cu degetul și Își aminti o expresie favorită a lui Basie. — Oricum, domnule Vincent, cel mai bun profesor este universitatea vieții. Doamna Vincent lăsă În jos lingura. — Jim, putem să ne terminăm masa? Am auzit părerile tale despre universitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Știu, Jim. Doctorul Ransome ți-a spus asta. — A zis că avem nevoie de proteine. Doctorul Ransome are dreptate. Ar trebui să mîncăm gărgărițele. Voind să anime discuția, Jim Întrebă: — Doamnă Vincent, credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu această femeie, cu părul ei blond care se rărea, Îl intriga, deși În multe privințe nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Blocul G adunaseră pe ascuns mici rezerve de cartofi și că el și domnul Maxted, care se oferiseră ca voluntari să ridice rațiile zilnice, erau printre puținii care nu plănuiseră nimic pentru viitor. Jim ședea pe priciul său, cu farfuria goală În mînă, și se uita la familia Vincent care Împărțea un cartof rînced. Ronțăiau miezul cu dinții lor Îngălbeniți. În cele din urmă, doamna Vincent Îi dădu o bucățică de coajă. Îi era oare teamă că Jim Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
O turmă gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de tei e gata și te Înfigi În bucata de marmeladă așezată Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste lucruri În vremuri de demult; pe acasă pe la ei, copiii orbilor cântau la mandolină și Învățau la limba esperanto. Studentul filolog care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gât! Și pe urechi! Că nu te mănâncă!” „ Da’ e rece, mămico!” „Rece, rece, așa se spală dimineața! Cu apă rece ca gheața”, râde vecina În timp ce scoate din apa clocotită racii Înroșiți cu o furculiță și-i așază Într-o farfurie mare și adâncă. „Auzi, madam Pandea! Cică la Donca Simo o să joace un film foarte frumos, „Un condamnat la moarte a evadat”. Mi-a spus madam Lulu. „Nu-i bai!” răspunde doamnea Pandea, „nu-i bai! Că-l prind ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rup și pe ăia care vând caramele pe stadion.” Promisiunile tatălui sunt sfinte, mai ales când este trist, și beat pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații ăia cu banii”, atâta Îi spune În timp ce Își scoate cu greutate cartușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-i scoată frunza de dafin. Că ție nu-ți place s-o vezi, În macaroane, stând așa, chitinoasă, parcă ar fi făcută din placaj! Și zahărul să fie pus Înainte În sos. Nu după ce ți-a pus macaroanele În farfurie! Să-ți scârțîie prin dinți! Aceste lucruri fiind zise, te Înghite ca pe un tăițel, fiara nesățioasă a Învățământului mediu gratuit pe 1 septembrie 1961. Tu, În fine, elev de liceu. La liceu este bine. Cum o fi oare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]