177,792 matches
-
bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai cum să nu te miște asta și bag simfonia 25 începe să zboare prin cameră zboară isteric ca o femeie pioasă în focuri și apoi țiușt dispare afară de pot să continui deși mă aflu extrem de nesigur că oare ce e de preferat momente intime cu o mierlă genială sau scrisul acestui poem și ce privire surâzătoare avea când stătea acolo
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice în paltoane de iarnă. Tratat despre frică Din două în două nopți visez un mare cutremur am zile oribile mă doare fiecare bucățică de carne îmi vine să le spun tuturor c-o să dispărem brusc în mintea mea se
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
debordez și iată universul s-a făcut mai mic decât o boabă de mazăre un câine flămând l-ar putea da gata dintr-o înghițitură ce agonie, se plânge bărbatul (ieșind în genunchi din tavernă spre cimitir) ce agonie, exclamă femeia (și embrionul din pântecul ei recade). Te trezești din somn într-o cămașă însângerată care scâncește. Din volumul , în pregătire la Ed. Cartea Românească
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
glas tare ,nimeni" să întâmpini viscolul ca o pasăre ce nu mai știe drumul spre țările calde se lasă frigul deodată și-n amintire în dimineți de vară felurite tristeți încet drămuite nebunul cartierului întrebându-te cât e ceasul chipul femeii ce cânta pe chei bani destui nu aveai să-i răscumperi durerea (tânărul strivit de pavaj avea ochii deschiși l-au lăsat în blugi și tricou băieții n-au găsit nici azi alt clăpar) și ce să-ți spună el
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește cu voce tare sunt orașul locuit de o pisică neagră pe care nu mai am chef s-o răsfăț la 30 de ani încă mai scot femeia din mânecă fiindcă acum știu ce e viața mea: 70 la sută apă și 30 la sută nevoia de a sufla în urechea Ofeliei o vorbă de duh Realitatea figurativă La lumina acestor pulpe strălucitoare voi coborî să mă reîmpac
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
un crin într-o vază în care stă ascunsă inima Mariei Magdalena ca într-un criptex locul mormîntului ei, nici chiar eu nu mai sunt cel care atinge cu degetele pielea de praf a cearșafului din care ai plecat ca femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie de cuie în palme, cu o mie de cuie în tălpi
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se scarpine pînă la sînge, pînă la înviere, pînă la înălțare, pînă unde mîinile nu mai au ce culege din cenușa dusă de vîntul adormit, și el ca un miel cu gura pe sfîrc, vin să-l
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
care le va fi călăuză, vin să se așeze peste cuta cearșafului neatinsă vreodată de nimeni, vin să se fotografieze cu el, vin să-l facă bucățele și să-l vîndă prin tîrguri, vin să-l posedeze ca prin bordeluri femeile pe cel cu arginții lăsați la vedere și nu mai pleacă decît cu el făcut firimituri, rămas întreg doar în tine, în locul în care s-a așezat odată cu deschiderea pleoapelor ca ferestrele casei din care n-a vrut să mai
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cută a cearșafului, rămasă după ce voi fi dus și împrăștiat în toate părțile - eu stau învelit cu tine pe dinlăuntru ca un mort învelit cu sine, la căpătîiul meu stau tot eu, nu și ceilalți, ca niște stafii în ochii femeilor care m-au dezbrăcat de tine cum dezbraci un copil de copilul din el, nu și firimiturile de cuvinte pudrate ca niște femei aduse din Via Apia, descărcate ca piersicile direct în plasele gospodinelor care au uitat că noaptea Dumnezeu
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
învelit cu sine, la căpătîiul meu stau tot eu, nu și ceilalți, ca niște stafii în ochii femeilor care m-au dezbrăcat de tine cum dezbraci un copil de copilul din el, nu și firimiturile de cuvinte pudrate ca niște femei aduse din Via Apia, descărcate ca piersicile direct în plasele gospodinelor care au uitat că noaptea Dumnezeu se face bărbat și le umblă prin trup sub privirile îngerilor - stăteam cu tine în pat ca într-o mare liniștită peștii, ne
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cadranul unui ceas acele înțepenite la vîrsta cînd încă mai puteam alerga în jurul axului lor, un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un val de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
stupină sturzii cată-n aiurare în săgeți pe-aproape, în plutire peste Vai, și totuși, semnul tău de întrebare Cine-o să priceapă, cine, toate-aceste? Filă Strunele harfii Zbârnâie-ntruna. Frica de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca pe-o femeie, Singur cu luna, Roag-o să steie Clipa, nebuna! Vorbe zevzece! Una, doar una, Vai, cum se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
descins de pe dostoievskiana stradă dostoievski din cluj dincolo de ușile colectiviste vibra feminitatea individualizată a constanței buzea arhetipalul cronicar literar manolescu sesiza dintr'o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație preferința mea pentru titluri alambicate oare și aceea pentru femei sofisticate? surâsul fragilei adriana sculpturala irina învăluită de azurul propriilor priviri (peste ani - ana ipătescu a internetului - marina iradiind good vibrations) anormalitatea devenită normă era agil contrariată de subtextul unor pagini cât o gură de oxigen pentru încă o săptămână
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
personajele feminine reușind să întrupeze o tipologie credibilă. Slavița, de pildă, agrează idila și confesiunea telematică, fiind ea dezamăgită de perversiunea realului și năzuind, pe cale de consecință, spre virtual și castitate, spre o relație onirică asexuată. Sanda, în schimb, este femeia coaptă și divorțată, care vrea să-și trăiască plenar și cu orice preț viața, alături de un bărbat tânăr, eventual la București. Magda, asistenta medicală care îl cunoscuse pe Ștefan în postura de internat mai mult mort decât viu, se va
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
în ziua de azi ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran - își spuse Aerostate, plângând. Trebuie să-ți aduni anii în pumni ca să poți plăti, ca să poți scrie pe perete: Nici azi nu a nins. În prag, o femeie tăcută sporește onoarea casei. REMUȘC|RI Cele mai multe remușcări de teren din acest an și cele mai îndelungi alunecări de faleze le-am petrecut împreună. Am văzut mai multă fericire în ochii tăi decât în bidon-ville-uri și brâiele de dinamită atârnate
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
De pe balcon, pisica s-a întors în timp cu o frunză de iederă verde, imprevizibilă... Câți porumbei au zburat pentru pace și câți nu s-au mai întors acasă, la grătar ! ZBOR ÎNTRERUPT Atât ești, atât ți-a rămas: o femeie care a trăit de una singură într-o țară înghețată, - care a descoperit mai întâi focul care nu a ars niciodată, care a întâlnit banchiza de gheață care nu se va topi niciodată, - dragostea scrisă mărunt pe cărți poștale care
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
a ars niciodată, care a întâlnit banchiza de gheață care nu se va topi niciodată, - dragostea scrisă mărunt pe cărți poștale care nu vor ajunge la timp niciodată, care a inventat un avion care nu a zburat niciodată... Fotografia singurei femei care a trăit într-o țară înghețată visează și acum în dialectul vânturilor potrivnice. SALSA Plângeai. Aveai cearcăne potrivite, cusute din perdelele sfâșiate de vântul pe care băștinașii îl botezaseră Geronimo. Voiai să-mi spui ceva, dar printre regrete s-
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
mai accesibile decât sunt; transcriu cele șapte versuri următoare. și rând pe rând își abandonează cenușile în salcâmul din poartă vocea în neliniștea câinilor stinși de pe strada mea care nu mai este o stradă și intră în carnea fericită a femeii care se trezește pentru ca împreună să mă părăsească taci! și naufragiază în marea din fereastră Încerc să reiau firul cât de cât logic al aserțiunilor, atât de puțin important pentru autor. Primele două stihuri (al patrulea și al cincilea, în
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
cele spuse despre Ťlucrurile cele mai dragi...ť. Ele își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în neliniștea câinilor de odinioară ai străzii mult schimbate ( Ťcare nu mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră în carnea fericită a femeii, în compania căreia îl vor părăsi pe eul liric. Acesta din urmă pare a-și impune tăcerea (Ťtaci!ť); ultimul vers poate fi un îndemn la reluarea somnului, deși ziua inundă fereastra. Un vers din Leopardi, cu care se încheie
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
le uite sau poate că le-au și uitat, și mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor. A albit Adina de la treizeci și ceva de ani de câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru a fi
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
uscată și dorința imperativă de a deschide ușa și geamul ca și când ai fi claustrofob, lipsa de aer și îmbâcseala hainelor în care a intrat pe viață tutunul... Doctorul, năuc, o chemă pe asistentă care nu-i răspunse. Cine a fost femeia asta și câte prostii a mai putut îndruga, dar de unde a știut de Silviu, fratele lui geamăn, endocrinolog, găsit mort într-o bună dimineață, după un stop cardiac? Ciudat! Ieșise cu fișa din cabinet și se întrebase ce-o apucase
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
emoție, poezie și grație." Emoție, poezie și grație... Atît a vrut, atît a obținut. Pare și acesta un "ideal minim", la fel cu acela mărturisit undeva, în Jurnal, privitor la chiar existența sa : Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată". Sînt atîtea "ochiuri interioare de fîntînă" (Perpessicius) în scrierile lui, atîta suferință jugulată, încît simpla notație de jurnal "De mult n-am simțit așa viu dorul de a fi fericit" se transformă în strigăt.
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
-mi, leneșe, aveau să stea cu șoldurile împăcate). Nu mai eram atît de mic încît să nu fi învățat să vreau să uit. Cînd, în fine, fui sigur că toate nopțile mele îmi aparțineau - cum pe-atunci nu bănuiam că femeile erau izvoarele singurului "poate"-al vieții -, Mme Popovici, bibliotecara liceului nostru, doamnă pe ale cărei buze ades sclipea un zîmbet levantin, ușor, ironic, și pe care o vizitam zi de zi ca să mă apere împotriva zgomotului unei lumi la fel de totale
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]