4,121 matches
-
imperios necesară zugrăvirea climatului istoriografic (și ideologic) în interiorul căruia s-a articulat discursul didactic. Avangarda istoriografică: de la luminismul Școlii Ardelene la romantismul pașoptist. Liniile de forță ale memoriei colective românești specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea, continuate sau frânte în epocile ulterioare, au fost trasate cu precizie de travaliul istoriografic întreprins de membrii Școlii Ardelene. Lucrările acestora au definit coordonatele de bază ale primei formule a conștiinței istorice românești, care, transpusă ulterior în manuale de istorie, s-a sedimentat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie revenirea în Europa prin realizarea Marii Uniri, destinul europenist al românilor este încă o dată frânt în urma celui de-al Doilea Război Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale, anterior fundamentată pe principiul teleologic, este devertebrată (Rusu, 2013b). Manualele publicate după 1998 fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cum se uită generalul cu gura căscată! — Aici e Sodoma, Sodoma! repeta generalul, dând din umeri. Și el se ridicase de pe canapea; iarăși erau toți în picioare. Nastasia Filippovna părea cuprinsă de o stare de frenezie. — Chiar pleacă! gemu prințul, frângându-și mâinile. — Credeai că nu? Poate că sunt și eu mândră, chiar dacă-s nerușinată! Adineaori ai zis că-s perfecțiunea întruchipată; frumoasă perfecțiune, care se duce într-o speluncă ca să se poată lăuda pe urmă că a dat cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avut capsă, anunță Keller. E greu de povestit scena penibilă care a urmat. Spaimei generale de la început îi luă repede locul râsul; unii chiar râdeau cu hohote, găseau în asta o plăcere răutăcioasă. Ippolit plângea ca apucat de isterie, își frângea mâinile, se repezea la toți, chiar și la Ferdâșcenko, îl apucă cu amândouă mâinile și îi jură că a uitat, „a uitat absolut fără să vrea, nu cu intenție“ să pună capsa, că „are capse din astea chiar aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin. Am văzut ceea ce știam. Ai citit scrisorile, nu? Cum, le-ai citit și tu? întrebă prințul, uimit de acest gând. — Ba bine că nu; fiecare scrisoare mi-o arăta. Doar ți-amintești de brici, ha-ha! E nebună! strigă prințul, frângându-și mâinile. — Nu se știe, poate că nu, spuse încet Rogojin, ca pentru sine. Prințul nu-i răspunse. — Bine, rămâi sănătos, spuse Rogojin. Știi că plec și eu mâine; să nu mă vorbești de rău! Dar, frate, adăugă el, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
orice caz, pacientul se află în pericol“. Varia și Nina Alexandrovna nu se dezlipeau de bolnav; Ganea era tulburat și zguduit, dar nu voia să urce la catul de sus și chiar se temea să-l vadă pe bolnav; își frângea mâinile și, într-o discuție incoerentă cu prințul, izbuti să se exprime chiar că, pasămite, „ce nenorocire și, ca un făcut, într-un asemenea moment!“. Prințului i se păru că înțelege la ce moment se referă interlocutorul. Pe Ippolit prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajungă la un deznodământ și să iasă la iveală chiar în ziua aceea. Gândul era teribil! Și, din nou, „această femeie“! De ce i se păruse întotdeauna că această femeie va apărea în momentul cel mai din urmă și-i va frânge destinul, așa cum ar rupe o ață putredă? Că întotdeauna i se păruse așa, asta era acum gata s-o jure, deși se afla aproape într-un semidelir. Dacă în ultimul timp se străduise s-o uite, se întâmplase numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pus multă silință spre a mulțămi pe public și a și izbutit, dovadă desele aplauze ce a primit. în piesa Moțul din Ardeal a fost cât se poate de bine. În cîntecul: Vântul țipă, ploaia plânge, Inimioara 'n min' se frânge Că-n robia ungurească Piere-o viță romînească! torente de aplauze au salutat pe d. Lugoșianu. Pe joi, precum am anunțat de ieri, sperăm a-l mai auzi și nu ne îndoim că publicul va căuta să încurageze pe tânărul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în stradă și întîlnii pe directorul Jauner. Ajungând în fața teatrului, se părea că publicul a ieșit deja și, nemaivăzând pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au cunoscut, cu toate că Bunul Mântuitor le tâlcuia locurile din Scripturi care vor‑ beau despre El. Când „s‑a făcut” că pleacă mai departe, cei doi L‑au rugat stăruitor să rămână la ei. Stând la masă, a binecuvântat pâinea, a frânt‑o (ceea ce la evrei numai stă‑ pânul casei săvârșea acest lucru) și le‑a dat lor. Atunci ei L‑au cunoscut, dar În acel moment El s‑a făcut nevăzut de la ochii lor, ascunzându‑se cum numai El știe În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Avraam Îl oferă ca jertfă. Moise, dispre‑ țuit de nerecunoscătorul și perfidul său popor, gata să fie lapidat de atâtea ori, se roagă pentru ei, răbdând și blând fiind. Iov, totuși, deși copleșit de chinuri mari și continue, nu se frânge, ci așa apăsat, strâmtorat și Îndurerat, dar mereu mai tare fiind‑i răbdarea, el strigă binecuvântând numele lui Dumnezeu. Bine știind acestea, scriitorul bise‑ ricesc Tertulian exclamă : „Ce bucuros era Dumnezeu, ce se sfâșia cel rău, când Iov, În gunoi
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Cartaginei, enumerând urmările bine‑ făcătoare ale virtuții răbdării, scrie următoarele : ,, Răbdarea este aceea care atrage spre noi bunătatea lui Dumnezeu. Răbdarea este aceea care potolește mânia, care pune frâu limbii, care călăuzește mintea și păzește pacea, care conduce purtarea noastră, frânge asaltul poftelor, potolește violența, stinge focul dușmăniei, Îngrădește puterea bogatului, ușu‑ rează strâmtorarea săracului, ține nepătată fecioria și casti‑ tatea văduvei și dragostea În căsnicie. Răbdarea ne face modești când ne merge bine ; dacă ne merge rău, ne Întărește și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și în noile versuri, într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, înscriind angoase apocaliptice, ca în această strofă din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pământului a răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul întâmpinării feeriei citadine, străbate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gând (în Zodiac), după ce, în Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale închiderii: „Și trupul se întoarce într-însul fără zare ca o barcă părăsită în nisip / Trupul se închide în cristalul gestului mereu același / Fără mâna care să se frângă în curelele de transmisiune ale aventurii / Fără izbucnirea de o clipă numai, a farului răscolit din lumina adâncului” (XX). Iar seria recurențelor continuă, în spațiul aceluiași poem, cu „noaptea șcareț ca un paznic încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
miturile sacrificiale de felul celui al jertfei pentru creație din balada Monastirea Argeșului. Dar mitul rezolvă o profundă criză sacrificială prin victima ispășitoare, care este Ana, respectiv Mira din drama lui Blaga, făcând posibilă creația de cultură și civilizație. Ana frânge violența telurică, irațională, malefică, dărâmătoare de ziduri, curmă discordia dintre meșteri și restabilește unitatea dialogică a comunității. În mit, însă, există puternice reminiscențe precreștine, suprapuse, palimpsestic peste un context creștin. Violența malefică este contracarată și învinsă de violența benefică fondatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
țară împreună cu Tereza. Iar excepția îngăduită Terezei nu-l va împiedica să-l lase pe Don Juan să lucreze mai departe în ființa lui. Acum, se pare că Nietzsche îi vine din nou în sprijin, căci autorul lui Zarathustra a frânt multe săgeți împotriva compasiunii creștine. Din acest punct de vedere, el se aseamănă cu Sabina, pictorița intelectuală, care trăiește din filosofia trădării, în esența ei "postmodernistă", "trădarea" fiind un alt nume al diferenței. Și al libertății. Propriu-zis, prietenia erotică înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Sîrbu, „Valea Fierului”, „Iașul nou”, 1953, 3-4; Ion Mihăileanu, „Valea Fierului”, „Almanahul literar”, 1953, 24 decembrie; Georgeta Horodincă, „Valea Fierului”, RMB, 1954, 2 881; Mihai Gafița, Eroii unei mari bătălii, „Tânărul scriitor”, 1954, 1; Mihai Gafița, Oameni care nu se frâng, GL, 1954, 7; Mircea Drăgan, Imaginea cinematografică a scenariului literar, CNT, 1955, 45; Viniciu Gafița, „În munții de miază-noapte”, VR, 1959, 8; Gabriel Dimisianu, O imagine simplificatoare, GL, 1959, 39; Paul Georgescu, „În munții de miază-noapte”, GL, 1960, 7; Mihai
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
după cea condusă de Maiorescu Împotriva lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" și a urmașilor Școlii Ardelene. Dar, În mod cât se poate de grăitor pentru succesiunea naturală a generațiilor, tot după aproximativ treizeci de ani venea rândul bătrânului magistru să se frângă, nu doar sub gloanțele imbecile ale extremei drepte, ci și sub tirul intelectual al tinerilor istorici de la Revista Istorică Română. Generația afirmată În anii 1930, compusă din Constantin C. Giurescu XE "Giurescu" , P.P. Panaitescu XE "Panaitescu" sau Gheorghe Brătianu XE
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
busuioc, apoi se Înapoiază, repetând alte trei jocuri, În jurul doniței. Duminică, spre amiază, fetele și femeile aduc plocon miresei. Tot duminică, Înainte de plecarea la biserică, se joacă din nou bradul; flăcăul care a jucat bradul ia o turtă și o frânge pe un șervet, aduce un pahar de vin și aruncă turta și vinul În patru zări; tot acum, ginerele dăruiește ceva soacrei, iar soacra ceva mirelui; aceste daruri se pun În sân; duminică, după Întoarcerea de la biserică, mirii sunt trași
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
bine ai revenit și sper că voi uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care i-au frânt atât de timpuriu copilăria. Din experiența Frondei a învățat să nu ofere prinților de sânge funcții importante în aparatul de conducere, neuitând lipsa lor de loialitate. Această strategie a aplicat-o în tot timpul domniei sale, preferând ca deciziile politice să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
puțin bust îmbrăcat în ținută protocolară, orientat aproape în profil stânga. Trăsăturile feței, maxilarele, pomeții obrajilor, linia gurii, bărbia, dimensiunea frunții exprimă vigoarea și robustețea țăranului român, dar și distincție intelectuală. Efigia este înconjurată de bandă mărginită de cercuri liniare, frântă în partea de jos într-un medalion rotund ce cuprinde pe două rânduri anii, 1818-1891. Pe bandă, în partea de sus, este inscripția semicirculară ION IONESCU DE LA BRAD, iar în partea de jos sunt două motive ornamentale sub forma spicului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
spre dreapta evidențiază fruntea înaltă, părul ondulat și un profil regulat cu trăsături fine și distinse, care dau feței o expresie plăcută și agreabilă. Bustul atinge în partea de jos marginea medaliei și are în partea superioară inscripție arcuită și frântă în două: (în stânga pe trei rânduri) 10me ANNIVERSAIRE DU BUREAU INTERNATIONAL / POUR L’UNIFICATION DU DROIT PENAL / 1928-1938 (în dreapta pe două rânduri) A SON FONDATEUR / V. V. PELLA. Reversul medaliei (fig. 139rv) are inscripția circulară frântă în partea de jos de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
partea superioară inscripție arcuită și frântă în două: (în stânga pe trei rânduri) 10me ANNIVERSAIRE DU BUREAU INTERNATIONAL / POUR L’UNIFICATION DU DROIT PENAL / 1928-1938 (în dreapta pe două rânduri) A SON FONDATEUR / V. V. PELLA. Reversul medaliei (fig. 139rv) are inscripția circulară frântă în partea de jos de balanță și ramură de laur pe carte deschisă LES CONFERENCES INTERNATIONALES POUR L’UNIFICATION DU DROIT PENAL, continuată în mijloc pe șapte rânduri VARSOVIE 1927 / ROME 1928 / BRUXELLES 1930 / PARIS 1931 / MADRID 1933 / COPENHAGUE 1935
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
noi, Desfășurarea sau Mitrea Cocor, are o evoluție mult mai complexă prin personajul Găvrilă, interpretat de George Calboreanu. Uciderea fiului său, Ezechil, ucigaș la rândul său pentru a dobândi pământul pe care tatăl n- a vrut să i-l dea, frânge cerbicia patriarhului. El își împarte pământul urmașilor săi și recunoaște în fața lui Mitru Moț, la „catafalcul” comunistului Ardeleanu ucis mișelește, că rânduielile pe care le- a păzit el au fost greșite. Scriitorul înzestrat care a fost Titus Popovici îl surclasează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]