4,656 matches
-
de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zile. Până acum nimeni de la biroul european InvestorCorp, cu sediul la Edinburgh, nu venise în Dublin, deși toată lumea se aștepta să îi vadă pe noii proprietari cât de curând. Anna Sweeney îi trimisese un e-mail lui Darcey, întrebându-se și frământându-se din nou în legătură cu viitorul postului ei de director de resurse umane, în vreme ce discuțiile de la cantină (și, mai semnificativ, cele din intimitatea toaletelor) se refereau încă la ce schimbări ar putea aduce InvestorCorp companiei. Mai ales dacă aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
șleau. Asta nu e niciodată o veste bună. Am urcat ca să-ți las un bilețel să te anunț că îți vom schimba câteva dintre responsabilități. Dar nu e nevoie să te îngrijorezi pentru postul tău de aici, dacă asta te frământă. Darcey răsuflă ușurată. —Ai fi putut să-mi trimiți un e-mail. —Adevărat, dar un e-mail e prea impersonal. — Și cam despre ce fel de schimbări e vorba? Nu ne-am hotărât încă. O să am nevoie să scrii mai multe rapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Zâmbi și continuă: Probabil că încă e adevărat. Știu că m-am descurcat bine, dar asta s-a întâmplat puțin împotriva voinței mele. Nu sunt ambițioasă și nu vreau să ajung cât mai sus. Neil zâmbi șiret. — Încă te mai frământă gândul la ferma aia din Toscana? —A, nu știu. E un vis frumos. —E doar un vis, zise ea. Viitorul meu e cu InvestorCorp și sunt mulțumită de postul meu în compania asta. — Serios? spuse el ridicând din sprânceană. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a avut parte de toate astea alături de noi. Darcey nu putea să-și ascundă tristețea din glas. Ai dreptate, încuviință Minette. Iar pentru asta nu l-am iertat. Dar n-am de gând să-l las singur într-un hotel, frământându-se și făcându-și griji și în privința lui Steffi. În cazul ăsta, ești o persoană mai generoasă decât mine, conchise Darcey. Minette oftă. — Nu. Nu mai generoasă. Doar că... mai bătrână. —Ei, aș! făcu Darcey, cu un gest de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru că ea cunoștea totul - oamenii, sistemul - și-n somn. Singurul stres era cel pe care și-l crea singură. Și dacă ar fi vrut, nu și l-ar fi provocat nici pe acesta. Dar nu voia. Aidan știa că o frământă ceva, pentru că Nieve nu își găsea liniștea urmărind filmul de la televizor pe care chiar ea spusese că vrea să-l vadă. Poate că ar trebui să verific calculele, zise ea gânditoare după ce îi povesti de ce o neliniștise discuția cu Harley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu se simtă înăbușită de beznă. Dar tot nu putea dormi. Se gândea cât de speriată fusese în lift și se întreba ce naiba s-ar fi întâmplat dacă Neil și Anna n-ar fi apărut; dar cel mai mult o frământa gândul că ar fi putut pierde zborul și ce dezastru ar fi fost. Și de câte ori se gândea la zbor, își aducea aminte că trebuia neapărat să doarmă acum, însă nu putea. Așa că îndesa perna și se înfășura din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putut să-l alung? Ești nebună, știi? Probabil că și-a închipuit că te bucuri nespus să-l vezi întors. Dacă așa a crezut, i-am arătat imediat că se înșela, o asigură Minette. Dar nu prea cred. Era prea frământat de propria lui nefericire ca să îi pese. Tot e un egoist nenorocit, zise Darcey. Minette ridică din umeri. —Mai bine să plece de aici măcar cu un plan de viitor și cu optimism, decât să fie un egoist nenorocit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmă când va socoti el că mi-am făcut datoria să-mi plătească drumul la Ierusalim. Dacă va fi și darnic poate sa-mi scurteze timpul de sclavie la 5 sau 4 ani. Oricum judecam eu în mintea mea mereu frământam aceste gânduri și timpul trece și iată că la 16 ani am intrat ca muncitoare la o fabrică din oraș, făceam naveta zilnic în jur de 5 km pe jos dus și alți 5 km întors. Acolo aveam normă zilnic
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
mele m-am lovit de singurătate. N-am știut niciodată să renunț și, pe de altă parte, nu m-am priceput să îndrăznesc fără să fiu impulsiv. Am visat excesul și am trăit măsurat. Iată ce e echilibrul meu. Mă frământă vinovățiile, dar niciodată n-am fost în stare să le detest până la capăt. Și cunosc bine motivele pentru care am fost singur, ca și pe cele pentru care am avut nevoie de dragoste și de prietenie. Cine citește atent ceea ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești în palmă, când o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apele reci ale Izvorului, îmbracă pe rând una câte una celelalte haine, eu sprijinit de stâncă, nu mai știu câți ani aveam, dar de jos, de la Izvor, glasuri, pregătindu-se pentru o nouă cădere a apelor, și frunzele de jos frământate de pașii ce coboară, Desenele lui Theo, o altă femeie, cu trupul luminat întins ca o coardă și chipul ascuns mereu de vârtejul bogat al părului, chiar și-n genunchi rugându-se, chemând dorința, Răsfoind caietul și mereu trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de vopsele?! Mai citește o dată pagina cu Agapia, mă roagă el, și eu reîncep lectura de la 20 august, Agapia, De ce m-a pus oare să-i mai citesc o dată?! Sunt tot murdar de vopsele! exclamă el pentru sine și se frământă în patul larg, Du-te acum, Daniel! vreau să rămân dingur! Nu m-a mai pus să-i citesc în seara asta, IV La amiază s-au lăsat iarăși căldurile, e mare zăpușeală, au spus aseară la televizor că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo, mi-a spus chiar ea la spovedanie, nu te mai gândi la asta, ai făcut-o pentru o clipă fericită, nu te mai frământa degeaba! Mulțumesc! și nu-mi dau seama dacă aude și părintele zgomotul asurzitor pe care-l fac în cădere contraforturile prăbușite ale sufletului meu, Mâine dimineață vino să-ți deschid Cartea, a auzit părintele grămada de pietre prăvălindu-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne pe boltă, mă obișnuisem cu gândul, dacă Theo și părintele Ioan nu găseau nimic nefiresc în asta, de ce mi-aș mai frământa eu capul de copil neștiutor cu taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
femeia n-a consimțit să se mute din vechea ei casă cu pământ pe jos, Știu descântece de răul copiilor, nu-s prea multe, se-aseamănă-ntre ele și veneau femeile cu copilașii făcuți ghem și cu picioarele la gură, așa-i frământa pe dinlăuntru răul, înnegriți ca smoala, eu recunosc tulburat simptomele pe care mi le atribuia și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lângă ea, Ești atât de tânăr! mâna ei în părul meu netăiat, îmi face loc în fotoliul larg, prea tânăr! șoptește ea, Ce-a fost atunci în noaptea aceea? o întreb îndrăznind să-i pun această întrebare care mi-a frământat de atâtea ori sufletul, și-mi dau brusc seama că pentru asta am venit, nepăsător în egoismul meu, de ce mi s-a dat în noaptea aceea cu atâta dăruire, știind prea bine, mult prea bine că era prima mea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
izvorul fântânarului, după apă, să mă spăl cu apă de la izvor, dacă ai credință îmi spune Daniel, încă nu mă pot duce în biserică să pictez, asta e credința mea, vederea oricărui desen îmi face rău, rău fizic, mi se frământă toate viscerele, îmi vine să vomez numai când îmi cade din întâmplare privirea pe vreo schiță, totuși mai liniștit astăzi, și Daniel crede că are credință și pentru mine și că apa adusă de el, l-am pus să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcea să transpire. — Mergi weekendul următor. Nu pot. Trebuie să muncesc. Altă ședință foto. —Contează mult pentru mine să fii acolo, spuse Marcus. E un spectacol important și o să încerc câteva glume noi, am nevoie să fii acolo. Ashling se frământă, prinsă între emoții conflictuale. Îmi pare rău, dar m-am pregătit să merg să îi văd și au trecut secole... Mi-am luat bilet de tren, plusă ea. În timp ce el devenea din ce în ce mai închis, intestinele ei păreau că se înnoadă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dublin când jucai fotbal cu copiii, ți-am spus că te-ai schimbat, dar tu ai spus că nu e adevărat. M-ai mințit, iubita. —Oliver, e cinci fără douăzeci... dimineața. — Știam că ceva nu se potrivește și m-a frământat de atunci. Ești altcineva, iubita - nu mai muncești la fel de mult, ești atât de dulce cu copiii aceia - de ce vrei să ascunzi asta? Știa motivul și îl știuse din ziua în care se întâmplase, dar oare era bine să îi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din livadă. Uneori îmi imaginez cum va fi școala mea peste ani și mă întreb: Oare bătrânii castani vor mai fi? Oare livada în care ne place să ne jucăm va arăta ca și acum? Acestea sunt întrebările care mă frământă. Totdeauna îmi va rămâne în minte și în suflet imaginea școlii în care învăț și îmi petrec o bună parte a copilăriei. De vorbă cu Luna Corina Lungu Nu voi uita curând acea seară frumoasă și senină de vară pe când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un joc de picioare formidabil când în lateral, când înainte și-napoi. Pachuco, cu o mutră năucă, își frământa între degete însemnele religioase de la gât. — Bleichert, alarmă de gradul trei! Am intervenit în forță, lovind cu bastonul în dreapta și-n stânga și nimerind bumbi strălucitori de alamă și trese de pușcași. Am încasat câteva lovituri stângace în umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi răspunse la fel. Limbile și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm o pauză, ca să ne recăpătăm suflul. Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
l-am convins să-mi închirieze o cameră într-un parc auto din Valley. — Ai...? Millard mă opri cu un gest scurt. — Ai spus că tu și Betty mergeați la audiții împreună. Ați primit vreun rol în filme? Lorna își frământă mâinile în poală. — Nu. — Atunci îmi poți spune ce este pe rola din geanta ta? Cu ochii în lacrimi ațintiți spre podea, Lorna Martilkova șopti: — E un film. — Un film porno? Lorna aprobă, dând din cap. Lacrimile fetei se transformaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea când pe Fritzie, când pe mine. Fritzie scoase din buzunar o rolă de bandă adezivă și mi-o aruncă. — Prinde cazierele pe perete, lângă cârlige. În ordine alfabetică, dintr-un cap într-altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]