7,001 matches
-
poveștilor. Când, îl auzim pe unul, un tip destul de jegos care stătea și el la coadă, mân când semințe, înaintea noastră: „E bună parașuta asta, nu? V-ar place și vouă, ciutanilor... Da’ ascul tați-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeți de futeșă, să știți că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’să fie cea mai mișto din lume, poa’să fie și Brijibardo, că tot i-e drag
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întreg, ca toți oamenii, doar că era cam ... mut, adică nu prea avea inițiativă în relațiile cu sexul opus; se-nroșea ca un rac, limba-n gură i se lega și, gata! Încolo era un băiat bun: nu bea, nu fuma, era bun gospodar, bun meseriaș (e mecanic auto), avea (și, poate, mai are și azi) un ban pus deoparte. Singura care i-a pătruns sufletul și a știut să-l înțeleagă a fost Mariana lui Tudose. A pus ochii pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pahar cu vin, o cafea și-om mai vedea noi, după aceea, cum mai petrecem.” Cei doi au schițat dorința de a se împotrivi, dar Stelică era ca de piatră. S-a mâncat bine, s-a băut pe cinste, au fumat țigări fine, au ascultat muzică - Bach, Händel, Gershwin, apoi iar Bach, Ceaikovski, Glinka - iar când cheful începuse să-și pună amprenta asupra lor, au început să cânte trei voci, ușor stingherite, dar unite de forța magică a celor opt note
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să asculte muzică populară. “Mai întâi, o melodie de joc din Bihor”, “Vă oferim, acum, o sârbă oltenească”, “Ascultați, în continuare, o horă de concert”... După care urmează alte și alte melodii, pe care nu le mai anunță nimeni. Crainicul fumează, probabil, o țigară, își face o cafea sau, pur și simplu, doarme. ... “Gugulan cu car cu mere Și cu frumoasă muiere Tu vinzi mere, tu vinzi pere, Dar nu-ți vinzi și-a ta muiere?”... Pe urmă, “Sârba în căruță
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
iar acum vreau să verific, să mă conving” “Intră-n conflict, mai ales cu băieții care nu vor, atunci când îi obligă și are chef, să-i facă rost de țigări și de băutură, apoi îi forțează să bea și să fumeze cu el. Eu unul, nu sunt în stare să pricep cum poate avea un profesor o astfel de comportare” “ De fapt, Poenescu nici nu-i profesor” “ Da, da, da, acum înțeleg. Noi am vrut de câteva ori să informăm școala
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mine femeia misterioasă și fragilă. După îndelungata experiență în care mă complăcusem să doresc femeia doar fizic, acum găseam foarte plăcută plăcerea de a iubi. Toată ziua la serviciu am avut comportamentul unui fumător care i s-a interzis să fumeze. Câteva ore mai târziu, alergam grăbit spre casă. Am găsit-o navigând pe Internet. M-am temut pentru o clipă să nu-mi fi „spart” parola. Mă puteam aștepta la orice, de vreme ce o cunoșteam atât de puțin. Nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
afară. Își puse o țigară între buzele care fremătau deja pentru gustul filtrului. O aprinse cu o mână tremurândă și trase în piept. Un nor de ușurare indescriptibilă îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă cealaltă jumătate. Avea să-și încetinească pe cât posibil coborârea - un drum lung și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în mod brutal. Dar avea să savureze fiecare pas mărunt care avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Atunci, terapeuții îi cereau să plece. Să ajute făcându-se nevăzută. Se instalase în Farview, în casa modulară a fratelui ei. Îi hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui. Fuma doar afară, pe verandă, în bătaia vântului înghețat de martie, într-un scaun umed de regizor cu inscripția NĂSCUT SCHLUTER, pentru ca livingul lui să nu pută a țigări când avea să se întoarcă în sfârșit acasă. Încerca să se limiteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu fața în sus pe salteaua de pe podeaua lui goală, din stejar. Șase dimineața, miercuri, spre sfârșit de iunie. În ultimele săptămâni petrecuse mai multe nopți în chilia lui. Pusese stăpânire pe bucătăria lui și se strecura în baie ca să fumeze, dând drumul la apă și suflând fumul pe geamul deschis, în aerul complice. Dar nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe care el i-l pregătise. Ea se întoarse pe o parte, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum să copieze. O privi cu înțeles pe Bonnie. Sprijinindu-se de scaun, Bonnie se uită la Karin. Karin trebuia doar să spună „Mark, ți-am aruncat marfa la veceu“, dar nu putu. Nu putea spune că știa că le fumează și că o făcuse poate chiar în noaptea accidentului. Oricum n-ar fi avut nici o importanță. Ar fi inventat pur și simplu o nouă teorie, fără ca un lucru atât de insignifiant ca realitatea să-l tulbure. Mark veni și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în șir. Atâta timp cât musafirii erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea luni. Mi-e frică să nu uite ce face și să dea foc la casă. —Hei, revino-ți. În afară de câteva teorii bizare, omul a revenit practic la normal. N-avea cum să-l contrazică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea luni. Mi-e frică să nu uite ce face și să dea foc la casă. —Hei, revino-ți. În afară de câteva teorii bizare, omul a revenit practic la normal. N-avea cum să-l contrazică. Deja nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să plece când începe distracția. —Care prieten? Mark își lipi nasul de fereastra bucătăriei. Despre cine vorbiți? —Ți-o tragi cu vreunul? întrebă Rupp, cu o curiozitate politicoasă. Duane își savura acest moment rar de avantaj informațional. Deja s-a fumat, Gus. E cuplată cu Rigel. Voi în ce țară trăiți, fraților? —Danny Rigel? Băiatul cu păsările? Iar? Rupp ridică spre Karin o cutie de bere înfășurată într-o învelitoare de plastic. Asta-i tare de tot. De ce n-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre literatură aici. — Discutam despre viitorul fratelui meu. El lăsă capul în jos. Îmi pare rău. Spune-mi ce te preocupă. Varianta optimistă și cea pesimistă. Era plăcut să fie ascultată pur și simplu, fără judecata aia perpetuă, mută. Să fumeze în fața unui bărbat - fără să se ascundă - era chiar și mai plăcut. Îi spuse toate temerile ei legate de Mark: că ar putea să-și facă singur rău. Că o să se ivească un nou simptom bizar, care o să-l dezumanizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dând în cărți de tarot și prăjind biscuiți cu ciocolată la aragaz. Mâncare de consolare, îi spune ea. Noaptea, Karin abia se abține să se ghemuiască în pat lângă ea. În cea de-a doua seară, intră în casă după ce fumase jumătate de pachet de țigări pe veranda lui Bonnie și o găsește pe fată înnebunită. La început, nu vrea să spună de ce. Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creați și care ar avea nevoie de niște părinți. Da, cred că cei care adoptă copii sunt cei mai minunați oameni din lume. Dar eu nu mă ridic la această înălțime. Îl privesc pe A., care stă în cadrul ferestrei și fumează, și, în ciuda durerii ascuțite pe care o simt acum pentru că mi-am schimbat poziția, îmi amintesc primele minute în care l-am văzut, demult, cu mulți ani în urmă. Și știu că da, asta vreau, în pofida tuturor durerilor și neplăcerilor
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
dormi, puiule, mama rămâne aici lângă tine, nu mai are putere să-și dorească nimic, toate dorințele i s-au risipit odată cu alăptatul, tot egoismul i s-a dizolvat în oboseală, mama nu mai vrea nici să citească, nici să fumeze, nici să scrie, mama nu mai vrea nici măcar să facă baie, mama nu vrea decât să doarmă, pentru că uneori somnul poate fi bunul cel mai de preț pe care-l poate avea un om, o noapte de somn poate fi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde se cocea Mira) și viermuielile Nonei (care, de altfel, mergea deja pe picioarele ei). Pe măsură ce ne aprindeam la discuții (deși săracii cenacliști se simțeau ca la sanatoriu, pentru că nu-i lăsam să fumeze în casă, iar asta echivalează încă, în lumea noastră artistică, cu înăbușirea în fașă a oricărei apetențe pentru dezbatere), uitam de prezența copilei printre noi, drept care am analizat odată o proză destul de pornografică, iar altădată unul dintre foștii mei studenți
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur de cinci. Mucul țigării i se înfige în noapte ca pipăitul unui deget pe sub fusta unei văduve în doliu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte peste gura fără dinți, bombăni batjocoritor: — Doamne! Bull nu zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte peste gura fără dinți, bombăni batjocoritor: — Doamne! Bull nu zise nimic, ci rămase pe loc fumînd puțin aplecat Înainte, neclintit ca o stîncă. Era aproape Întuneric, mai stăruia Încă lumina slabă a serii, dar stelele mari Începuseră să licărească deja pe cerul fără nori. De undeva, din pădure, se auzea zgomotul unei ape. De departe, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mine, cu obrazul lîngă al meu, privea povestea Jocurilor. Textul era presărat cu ilustrații în culori dulci, pastelate, în format mic, dintr-acelea care se dau cadou la cumpărarea unor anumite sortimente de tutun. Cineva Schneiderhahn însuși? trebuie să fi fumat îngrozitor de mult ca să completeze colecția. Fotografiile erau mai ales ale sportivilor zîmbitori după ce-și obținuseră victoriile, părul abia pieptănat, ochii retușați de un albastru radiant. Uneori, camera îi imortalizase pe parcursul prestației lor cal și călăreț plutind peste un obstacol
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și surle de toate felurile și mărimile în saraiul mult râvnit al Cotrocenilor. Eu acu mult nu mai povestesc, las viața să-și urmeze ale ei: mă aflu la un café-bar, dinaintea unei beri Ciuc, cu unchiul pe nume Ucunuțu, fumăm ceva L&M lights și la televizor apare, în cadrul tribunei partidelor parlamentare, zâmbitor și castrator, același Vadim Tudor herțogul cuvânt care de la hersek vine, care vrea să spună comandant de oaste. Spune ce spune herțogul Vadim despre nelegiuiții ghiauri, despre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
conturat sub un pulover negru. Dacă îi simțea cumva privirea, se prefăcea că nu o sesizează ci își lăsa capul pe spate suflînd fumul pe nări. Gestul ei îi amintea atît de bine de o fetiță care se chinuia să fumeze ca o femeie, că simți o împunsătură de tandrețe neașteptată. — Despre ce-a fost filmul? o întrebă el. — Despre oameni care se dezbrăcau nu mult după generic și apoi făceau tot ce le trecea prin minte în împrejurările alea. — îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]