4,465 matches
-
barceloneză Îi colecta cu toptanul. Și pe idioții ca mine, la fel. — Auziți, tăietura aia arată rău de tot. Ați fost altoit cum nu se poate mai bine, nu-i așa? Am dus degetele la gură. Încă sîngera. — Problemă de fuste? Întrebă el. Puteați să vă scutiți singur de așa ceva. Femeile din țara asta, v-o spun eu, care am văzut multe la viața mea, sînt niște habotnice și niște frigide. Așa cum auziți. Îmi aduc aminte de o mulătriță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili de nimic sau sunt capabili de orice blestemăție, opresc o fată, agățând-o de poșeta pe care i-o scotocesc cu pasiune. Pe urmă, vor să o răstoarne la sol, cu fustele-n creștet. Fata cheamă plângător și șansa-i răspunde, făcând ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
omorât pe ăla, așa cum... Mama și tatăl față de copii n-au vorbit niciodată despre așa ceva, și e ceva, adică e ceva tabu. Acuma, copilul vede, în jurul lui, tot felul de reviste, casete, filme, însăși persoanele pe stradă... Acolo vede o fustă de-o palmă, sau de două... Zice: „Aa, este“. Nu, nu. Înainte, aveau valori. Era scara asta a valorilor bine determinată. Acuma, nu, eu sunt tânăr, eu am putere... Mai pune mâna și pe un pistol, pe o chestie d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-și disprețul fraților săi. Gaston înțelegea acum groaza de pe chipul femeii și disperarea din priviri. — Pe acolo. Și-a dus degetul la buze, făcându-i semn să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve rusești sau fiare de călcat și vreo sticluță de colorant după care se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el, săracul, zicea Mălăchioaia. De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam că gesturile ei rafinate erau Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i la iveală pulpele albe, cu pielea molatică. — Ai grijă să nu lași nici un cub de gheață nestrâns de pe jos! Noriko se transformase Într-un bebeluș. Era dezgustată de ea Însăși. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să-i cer și eu iertare pentru tine. Dar uite! Ți s-a udat fusta. Mai bine faci un duș. Da! Du-te repede și fă un duș. Noriko se agățase de umerii bărbatului și plângea În hohote. Voia să-i spună: „Da, mă duc să fac duș, dar trimite-o acasă pe femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
M-am Întors la hotel Împreună cu ea și ne-am Înțeles să mă aștepte la barul de jos cât timp m-am dus să fac un duș rapid. Era Îmbrăcată cu gust. Vorbesc foarte serios. Purta o bluză și o fustă simple, dar asortate perfect, genul acela care nu mai e la modă acum În Tokio. Tot ansamblul probabil că o costase mai puțin de zece mii de yeni. Îți Închipui că o femeie ca ea, care avea un copil de crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În momentul În care rațiunea i-ar fi cedat În fața excitației, aș fi intrat În erecție. Ăsta era planul pe care mi-l făcusem! Și ce crezi că s-a Întâmplat? Nimic! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bani gheață. Nu puteam să refuz o asemenea ofertă. Nu eram În stare să fac altceva decât să dau aprobator din cap, ca În transă. Când să ies din cameră, Keiko Kataoka și-a ridicat cam cu trei centimetri marginea fustei, expunându-și vederii mele picioarele elegant Încrucișate. — Contez pe dumneavostră, mi-a spus cu un surâs. Dacă reușiți să vă Întâlniți cu amândoi și să le ascultați poveștile, o să am o recompensă pentru dumneavoastră. Mi-am simțit de Îndată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce vânt Înghețat! Nu putea, la naiba, să nu mai sufle așa de tare? Ia uită-te acolo, la naiba, la fata aia care fură ciorbă de pui, la naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun pentru ochii mei Încețoșați de oboseala dată de decalajul orar, de consumul de cocaină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe peron. Era o femeie slabă și destul de înaltă, care-și impusese probabil să meargă dreaptă și, din pricina asta, mersul ei avea ceva prea disciplinat. Când se muta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-și petreacă prețioasele zile libere cu părinții și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi opri. N-o putea lăsa în drum; undeva o fi așteptat-o familia ei, care conta pe serviciile unui șofer dispus s-o aducă pe mama lor acasă. Opri și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi le preferă tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu bunica la Silokwolela. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]