18,328 matches
-
rătăcitori (Frig). Codul creației bacoviene este însăși biografia sa, discret notată cu toate trecerile timpului și a deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul și culorile umbrelor care se întrezăresc printre viețile trecătoare. Atât de grea i-a fost starea maturității încât cu greu și vag își
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
plăcile lor grele în care se înfig spre aduceri aminte crucile, de care se agață coroanele cu tot ornamentul lor sumbru: Și-n tot e-un marș funebru / Prin noapte, ce suspină (Nocturnă). Morbidul bacovian din volumul de poezii Scântei galbene nu distruge fiindul, îl inițiază și-l pregătește pentru o lume a misterelor, a gândirii profunde și a eliberării de greul existențialului vicios. El iubește dar într-un alt fel și extrovertirea lui stârnește instinctul însă îl lasă într-un
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
trecea ca o povară, întunecându-i și zgârcindu-i fiindul însă îl lumina spre o lume tainică a deplinei meditații deusiene: O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani distanță de fatidicul moment al declanșării bolii sale, este un semnal dureros al poetului față de ignoranța, superficialitatea profanului: Și plâng, și cu plânsul în noapte / Răchita de-afară mi-i soră (Miezul nopții
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
plânge de ceea ce vede și alții nu pot vedea: Am ajuns, acum, pe un câmp de ape ... / În luncă, medita un poet cunoscut - / Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Am ajuns, acum, pe un câmp de ape ... / În luncă, medita un poet cunoscut - / Părea că de oameni nu mai încape; De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
de rău mi-a părut (Scântei galbene), caută un drum și pe toate apar fețe galbene, pământii, suferinde de nepricepere și tocmai de aceea se întunecă cerul iar vântul bate smulgând viața copacilor cu siluete fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TRANDAFIRUL GALBEN Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Trandafirule galben, Ești rază din nimbul solar, Ești miracol divin întrupat, Și nu vreau să te culeg, Ci frunte-aș vrea să-mi așez În
TRANDAFIRUL GALBEN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351760_a_353089]
-
Parfumul-misterul sublim. În amfora inimii aș aduna, Esența nemuririi. Aș căuta O picătură de rubin Strălucitoare, pe galben-auriu. Trandafirule galben, Nu vreau să te culeg, Vreau doar să-mi contopesc Inima, cu rubinul, auriul, Speranța și visul-sublimul. Referință Bibliografică: Trandafirul galben / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TRANDAFIRUL GALBEN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351760_a_353089]
-
Politicos și în distanță ne-am salutat, ce Amândoi am hotărât s-avem și am păstrat Apoi eu pe-o piatră mare m-am așezat Și pe deplin curioasă din nou l-am admirat Suplu, agil cu ochii lui mari galben, verzui, Blana scurtă, mătăsoasă de felină sublimă Ne-am privit în ochi o secundă prea lung Din coada lui scurtă nervos repede a dat " Fii atentă acuma, te rog foarte mult vecină Îți mulțumesc că de mâncare mereu mi-ai
POEZIE PENTRU COPII-IGOR PISOIUL ŞTRENGAR de STELLA REEVES în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351809_a_353138]
-
a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd! Imnul românesc și steagul Nu se-aud și nu se văd ! Crișul, Mureșul, Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava; Nu e liniște-n Ardeal. Munții stau să răbufnească; Fiebe galbenul podiș! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe
VATRA ROMÂNEASCĂ de ELENA ANGHEL în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351856_a_353185]
-
am să mai găsesc, plouă, doamne, și te-ndură să le-nflorească crinii în gură. mă uit prin curți pe la vecini să văd dacă au și ei rădăcini, pe la ei a căzut roua din stele, unde sunt, doamne, visele mele? galbene vânturi au bătut, glasurile lor de mult au tăcut, parcă-i văd cu picioarele goale, prin foșnetul ierbii agale. mă uit așa din loc în loc, soarele-mi bate-n cap ca un foc, aș vrea să-i văd a doua
CĂUTĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351865_a_353194]
-
Politicos și în distanță ne-am salutat, ce Amândoi am hotărât s-avem și am păstrat Apoi eu pe-o piatră mare m-am așezat Și pe deplin curioasă din nou l-am admirat Suplu, agil cu ochii lui mari galben, verzui, Blana scurtă, mătăsoasă de felină sublimă Ne-am privit în ochi o secundă prea lung Din coada lui scurtă nervos repede a dat " Fii atentă acuma, te rog foarte mult vecină Îți mulțumesc că de mâncare mereu mi-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
v-am mai relatat Politicos și în distanță ne-am salutat, ceAmândoi am hotărât s-avem și am păstratApoi eu pe-o piatră mare m-am așezatși pe deplin curioasă din nou l-am admiratSuplu, agil cu ochii lui mari galben, verzui,Blana scurtă, mătăsoasă de felină sublimăNe-am privit în ochi o secundă prea lungDin coada lui scurtă nervos repede a dat"Fii atentă acuma, te rog foarte mult vecinăîți mulțumesc că de mâncare mereu mi-ai datDar nu uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
trepte săpate în pământ și mărginită de ananași. În spatele lor se înălța un arbore cu fructe interesante și aveam să aflu că este arborele de bumbac. Câteva fire de piper și scorțișoară îi țineau de urât. O casă de lut, galbenă, ce părea mai mult ca fiind un adăpost de animale părăsit, acoperită cu tablă, de pereții căruia erau atârnate trei mari tablouri cu scene din viața lui Buddha, degradate și ele de timpurile peste care trecuseră, ne aștepta. Casa se
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
bisericii din Gură Nișcov am tras adânc în piept un fum dintr-un “plugar” și am pronunuțat „Hiii caii popii!” așa cum ma învățase Ion, argatul lui nenea Culică. Vichentie era harnic și om de încredere, puteai lasă o pungă cu galbeni și el o păzea că un câine credincios. Părinții mei aveau încredere deplină în el și îl apreciau, căci vedeau că avea grije de mine ca de ochii lui din cap. De dorul lui Alioșa, băiețașul lui, mă iubea cu
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
în urmă, avem toate motivele să credem că de la el așteaptă copilul. Și poate că nu greșim cu nimic, fiindcă Linda știe prea bine că John este adevăratul tată al copilului. Ceasul cu pendulă atârnat pe unul din pereții salonului galben rezervat familiei bătu ora șapte. Viscolul încetase, însă continua să ningă cu fulgi grei. Iarna are, totuși, și părțile ei frumoase. Prin geamurile aburite de la bucătărie, lumina dimineții continua să crească de la o clipă la alta, să facă vizibile până
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Mai ai, dragule, îl întâmpină Linda pe un ton mieros. Îl cuprinse cu brațul pe după mijloc și-l mai îmbie c-un sărut scurt. Cafeaua este gata și dacă vrei și-o tărie, n-am nimic împotrivă. Mergi în salonul galben și savurează-le în liniște. - Dar cu micul dejun cum rămâne? Pe când? Vorbesc serios, mi-e foame. - Oho, până la micul dejun mai e o veșnicie! - Îîîî? - Cam peste vreo două ceasuri. - Destul de mult. Simt că-mi cad pantalonii. - Tocmai de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
de taifas, de nu vrei să te punem la curățat de ceapă. - O, nu, asta nu. Îmi iau cafeaua și sticluța și am plecat. Cu voi, femeile, văd că nu-i de glumit. Mike ieși din bucătărie jubilând. În salonul galben, ca întodeauna de altfel, domnea o curățenie perfectă. În centru o masă pentru șase persoane, pe peretele opus ferestrelor o canapea mărginită la ambele capete de câte un fotoliu din piele, deasupra canapelei un tablou înfățișând o scenă de vânătoare
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
o să vedeți voi ce tărăboi va ieși. Cântați, jucați poker, îmbătați-vă, spargeți-vă capetele, dar să nu mai aud un cuvânt pe seama fetei. M-ați înțeles, yankeilor? - Am înțeles, răspunseră toți în cor. - Așa vă vreau, frumoșilor. În salonul galben atmosfera era cât se poate de îmbietoare. - Ce frumos ninge!, se trezi Nora gândind cu voce tare - De-ar fi nins și ieri tot așa de frumos nici nu ne-am fi cunoscut, spuse John. - Iar eu mi-aș fi
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
gură că la și scuipat afară. - Aoleu! Mamă, ce arde! - Ia de aici, domn doctor, un pahar de rachiu ca să te răcorești! zise nea Ghiță, râzând de suferința bietului doctor. Gospodina a apărut în prag cu o carafă de vin galben ca untdelemnul pe care l-a pus pe masă. A mai adus și niște pahare mari, ar fi putut îmbăta un armăsar cu ele, dar în nici un caz un potcovar! Au mâncat oamenii gospodărește. Usturoiul îi ardea pe limbă așa că
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
înmuiat într-atât de tare încât le-au dat lacrimile. Matahala de Costică și-a făcut o cruce, mulțumind lui Dumnezeu că i-a adus în casă un doctor așa de priceput și plecă repede spre beci. Nea Ion, mai galben ca lămâia, dar mai negru ca fundul ceaunului, se dădea acum important: - Ai văzut că am avut dreptate, femeia lui Dumnezeu? Ți-am spus că o să mergeți în șase luni la cosit? - Să trăiești domn doctor, nici nu am crezut
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
știu dacă a mâncat pensie doi ani. A făcut cancer la stomac, l-au deschis și l-au închis la loc, în două luni l-au înmormântat. Nea Ion trăiește, dar nu știu de ce este așa de galben la față. Galben și negru! Și tare slab, trebuie să-și pună pietre în buzunare când bate vântul, altfel cine știe pe unde mai ajunge! Referință Bibliografică: Să trăiești, domn doctor! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 778, Anul III, 16
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
mesaj întârziat Ce s-a arcuit să treacă peste neagra-i veșnicie Eu descopăr miezul dulce din cenușă înviat Și-l împart cu brațe-ntinse printre macii din câmpie... Știu că voi atinge floarea roșie ce-și plânge viața Printre galbene cuvinte așternute-n miez de vară Doar cu mângâierea tandră-a versului când dimineața Mai întârzie o clipă până zorii să-mi răsară... Și cînd ploile mă ceartă și mă spală de păcate Într-o toamnă-n care-mi cântă
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
aripile în atele florile vor fi rod uscat și verdele și albastrul vor obosi retina de prea multă trezire Nu lăsați toamnele să întunece diminețile păpușilor își vor scobi ochii să îngroape lumina și își vor tatua pe suflet ploi galbene cu noroi de frunze la prânz se vor hrăni cu melancolii și seara vor bea lacrimile îngerilor și ce-i mai rău este că nu vor ști niciodată ce culori are primul pas în iarbă Nu înfășați copiii în scutecele
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
găseai decât în Piață Ferentari. Ea era situată la capul liniei tramvaiului 7, aproape la ieșirea din oraș. Aici veneau țăranii, de multe ori bulgari sau sârbi, cu căruțele lor mari încărcate cu pepenoaice de Arad. Mai aveau și pepeni galbeni, de cei parfumați zaharisiți. Ca să mă dau mare și să-i arăt nevesti-mi ce scula grozavă e bărbatu-su, m-am dus și am cumpărat vreo cinci pepenoiace că de abia le puteai ridică de jos, aveau între 12 și
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]