3,793 matches
-
printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea lor părea ceva meschin, o aventură factice, o goană ridicolă În noapte, desfășurată În mare viteză undeva la periferia experienței umane obișnuite, normale; Rowe simțea un fel de nostalgie a acestei lumi obișnuite, normale: ar fi vrut să se Întoarcă printre oamenii cu cămine și copii, cu iubiri calme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
când acest lucru se petrecu, cucul ieși din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În toată puterea cuvântului, iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așa, din senin, și-atunci o potolim printr-o apăsare de buton, fără să ne treacă prin cap că i-o fi urât În Întunericul din spatele blocului. La fel, cei câțiva oameni care or fi asistat, În acea după-amiază, la goana lui Fauvé după Alfina nu și-au dat seama că era mai mult decât o simplă urmărire, decât același vechi ritual al vitezei desfășurat Între două automobile. Ascultând de un ciudat impuls interior, ca și cum din momentul În care, adulmecând mireasma
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata-i viață mecanică, garantată ferm de producător - cu condiția reviziilor făcute la termen și a unei alimentații echilibrate - pentru a o... Dar Fauvé nici nu mai știa dacă-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a consumului de ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși niciodată, uneori i se părea că-i recunoaște un detaliu de caroserie Într-un automobil care trecea ca vântul, dar când se apropia În goană, cu sirena țiuind, vedea că, vai!, era doar o Lancia vulgară sau chiar un Fiat. Știa, o!, foarte bine că nici el nu era vreun Ferrari, că, În ciuda detaliilor cromate, a farurilor cu xenon și a motorului puternic, rămânea un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cam de cincizeci de ani și face fără efort treizeci și patru de flotări cu bătaie În fața camerei. „Fenomenul Bacău“. Raport de filaj al Polului Nord. Pe partea opusă Titlandului, În Europa, vibrația planetei se simte cel mai puternic. Polii o iau la goană. În timp ce traversa Rusia, Îndreptându-se spre Kazahstan, Polul Nord magnetic face un viraj la Nijni Novgorod, luând-o către sud-vest. Polul Nord geografic Își Începe și el deplasarea. Cei doi poli fac joncțiunea Într-un apartament situat la parterul unui bloc din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului Djakarta, care găzduiește concursul Miss Univers XXXL. După ce miliardele de insecte Își potolesc foamea cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
banii respectivi, ceea ce te făcea să conștientizezi și mai bine condiția de copil de care vrei totuși să scapi. Cu toate acestea, copiii Rainer și Anni chiuie din răsputeri, cu inimile și mințile otrăvite deja de mașinile ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai mult, mă străduiam, nu-mi ieșea. Ar fi trebuit, eram a doua zi după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însa de care se despărțise. A păstrat, totuși, se susține, nu nostalgia, ci urmele bine ascunse a ceea ce se întâmplase. N-ar crede-o nimeni, n-ar fi crezut. Se uscase, necruțătoare cu neputința și viclenia oamenilor, cu jalnica lor goană după căldură : cuvinte calde, case calde, bani calzi, copii, căței, medici, profeți calzi, somnul tihnit. În încheierea ședinței, atunci, după ce fiecare găsise alte fapte care s-o acuze, tovarășul activist care prezida ședința murmurase, urmând instrucțiunile și condamnând-o : „Nimic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spurcate de dantura cuneiformă a scenaristului. Pe banca goală din față, cine e pe banca goală din față ? Sia cea tânără, născând șarpele viitorului, sau Simonetta, ultima, delicata mea ultimă parteneră ? „Fă, Doamne, să terminăm până la capăt crâncena luptă, vălmășagul goanei, să privim fără spaimă asfințitul vieții, pomeniți de urmașii noștri cu aceeași bunăvoință și dragoste cu care pomenim părinții.“ Mai trăiesc oare atâția dintre părăsiți ? se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau curcan sau ied, totuna, oricum nu se putea citi nimic pe aceste carcase. Resturile unor meteoriți sau marțieni, rotunjite de vânt, să pară omenești în goana atâtor travestiri ?... Se opri în dreptul ghișeului : nu mai era nimeni. Așteptă, funcționara nu reapăru. Urcă scările, ținându-se de bara rece. La un pas, înainte de-a ieși, îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
argint. 20. Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană În partea cealaltă până ce m-am trezit pe o limbă de nisip lângă o apă care curgea lânced. Dacă aș ști să calc apa, mi-am zis dar, chiar atunci, am zărit un om din acela mare, la capătul limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la goană cu pașii lui nesiguri. Spre după-amiază, am cotit-o din nou spre Miazăzi. Lucrurile s-au potrivit de minune pentru că am făcut cotul acela pe o uriașă lespede de stâncă, Într-un loc În care nu găseai nici mâl, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și Tek am luat-o la goană spre culmea dealului. Când să ajungem sus, Barra ne făcu semn să ne târâm precum pisicile. Strecurându-ne printre pietre, am ajuns Între două stânci ascuțite și am privit spre Miazănoapte. - Sunt patru oameni. Doi sunt blonzi din ăia Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu sînt Îngropați și uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea dorinței, chipul războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Peste o clipă rosti cu un glas profund și duios: — Asta soția, mea fost. Acum, iarna eu zingur trebui să plec... Dar la primavera cînd mai bine me simt, vine la mine. CÎt ținu după-amiaza de iarnă, trenul traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și cu forță lăsînd În urmă ultimele puncte ale orașului, și, iute ca gîndul, trenul traversă cîmpia Întinsă din jurul Münchenului. Era o zi Întunecată, cu un cer apăsător și impenetrabil și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
America, trenul Îți dă sentimentul bucuriei sălbatice și singuratice, sentimentul pustiului neîmblînzit, neîngrădit, nelimitat al țării, pe care trenul o străbate grăbit, sentimentul unei speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla acolo. În Europa, sentimentul de bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de cafeniu Întunecat, albastru Închis, coloritul viu și Îngrijit al vagoanelor, mîncarea gustoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]