4,325 matches
-
de, precum și foarte mulți preoți, femeile știu mai ales că un preot tânăr va fi sfințit la mănăstire, oamenii din sat au ieșit pe la porți minunându-se de atâta popor, îi recunosc pe unii dintre ei și le dau binețe, grăbit, părăsesc drumul obișnuit și o iau peste grădini, pe scurtătură, ceea ce mă face să mai câștig timp, foloseam același traseu cu Theo când ne întorceam de la școală la mănăstire, acum mai liber să respir aerul încă încins al verii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un țiuit ascuțit în difuzoare, microfonul e demontat, eu caut din ochi casa veche cu ferestre joase și prispă de lemn în care mi-am petrecut, n-o văd de aici și încep să cobor făcându-mi loc printre oamenii grăbiți să-și recupereze darurile sfințite pe masă, mă așez și eu la rând la prescură, preoții în odăjdii vorbindu-și unii altora, înghesuiți în jurul Preasfinției Sale, părintele Varava gazdă, îmi dau seama că astăzi nu va avea timp pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea ridicându-se grăbită, într-o jumătate de oră cafeneaua aproape plină, ea vorbind cu toată lumea, pe fereastră, în piață, se aprind luminile Veneției, reclamele, agitația, orașul se trezește la viața de noapte, nu mai plouă acum, plătesc și ies în aerul umed al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a lovi, de a o îndepărta, Am fost cu o puttana! Pe burtă, între așternuturi, doar cu capul întors la ea cu ochii pe jumătate deschiși, o văd pentru o clipă încremenind apoi ridicându-se brusc de pe pat și ieșind grăbită din încăpere, era într-o rochie galbenă cu ochii verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, fericit că mai pot dormi, am dormit până seara, când m-am pregătit să ies, dar n-am mai apucat să cobor în străduță, Mireille tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am în fața mea o coală de hârtie, iar în mâna dreaptă un creion, nu mai văd nimic altceva, poate nici ochii nu-mi sunt cu adevărat deschiși, vocea foarte aproape peste umărul meu mă pune să desenez, mâna mea aleargă grăbită pe coala de hârtie, dar eu nu văd decât foaia albă, mintea mea nu poate să înțeleagă și abandonez orice constrângere, desenul îmi dă o plăcere neobișnuită, chiar dacă nu văd defel ceea ce desenez, optsprezece ani, inima mea se pornește năvalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să desenez, mă uit când la Ioan Gură de Aur orbit de soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva linii ușoare iese la iveală un alt Ioan Gură de Aur și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă din adâncurile ființei mele fiindcă acum știu cum trebuie pictată biserica și eu nu voi putea picta altfel, 23 septembrie, pe locul rămas liber din altar lângă Ioan Gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de deasupra mesei mele de lemn, fereastra dă în curtea mănăstirii spre lavița pe care stau părintele Ioan și Theo, din plecarea grăbită a lui Janos și văzându-l pe meșterul Luca întins pe bancheta din spate cu ochii lui albaștri dați peste cap am înțeles și eu, în toată frăgezimea vârstei, că se întâmplase ceva grav, apoi fratele Rafael i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului, eu udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul terminus al intrării soarelui în biserică, nu e nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
porțile larg deschise să intre lumina și viața, Veniți de luați lumină! chemarea dulce și glas de clopote risipind întunericul, în plină noapte pe pământ e ziuă, Cristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor, oamenii grăbiți să ia lumina vieții, ca fluturii de noapte la lumină înghesuindu-se, doar eu, cu sufletul neîmpăcat și tulbure la această sărbătoare a luminii, și ochiul preocupat al Americii, deasupra noastră n-am văzut lumina, 2 mai, pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aduc eu unul, intru din nou în cafenea și-l rog pe Octavian, vino cu mine! știu că încă nu și-a golit ceașca de cafea și nu și-a terminat țigara abia aprinsă, Te rog! Genul de client foarte grăbit, râde el spre ceilalți, nu-și lasă țigara și mă urmează, ne urcăm în mercedes-ul lui Octavian, până unde? întreabă el, îi dau adresa Aidei și abia acum îmi dau seama că am urmat-o fără șovăire și ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
M-am tuns! Cine te-a tuns? Diana! A zis că nu-i place cum îmi stă părul, părintele Dumitru izbucnind, dar ce-are ea cu părul tău?! Diana! strigă către bucătărie părintele chemând-o pe vinovata de, fata iese grăbită sărind trei trepte deodată, mă vede pe mine rușinat, pe părintele Dumitru furios și se schimbă la față, Ce-ai făcut, fată, cu băiatu ăsta? Nimic, tată! m-a sărutat, răspunde în locul ei un gând neastâmpărat al meu, De ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pat desenez, 15 decembrie, știam că are ore până la douăsprezece, o aștept în fața liceului, e nins orașul și eu o aștept pe Ana, când se face douăsprezece jumătate sunt convins că am fost indus în eroare la telefon, vocea aceea grăbită nu s-a uitat ca lumea pe orar, sau, ies pâlcuri de elevi, mie nu mi-a trecut febra, dar nu-mi mai pasă, trebuie s-o văd pe Ana, chiar dacă aș sta aici până mâine, îmi simt obrajii arzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frumoasă, cum era îmbrăcată? de unde să știe Viorel?! mă privește neputincios, ce culoare avea pe ea, ă, ă, nu știe bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai, invitat mai puțin delicat la poliție printr-o hârtiuță laconică, n-am fost acasă când a trecut agentul pe la mine, nu știu despre ce e vorba, sunteți rugat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, să se întoarcă de la serviciu cu două, trei plase în mâini, să-mi spună că a uitat să cumpere tocmai cimbru, la ce i-o fi trebuit cimbru?! ție să-ți fie foame, masa nu e gata, ea alergând grăbită prin bucătărie, nici n-a apucat să se dezbrace, și-a pus numai peste hainele de oraș un capot de casă, ești gata? o întreabă femeia pe fetița răsfățată, bărbatul se luptă cu un piept de pui pe care, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o zi bună, la fel și oracolul îngeresc. Când a ieșit în stradă, a trebuit să treacă peste un bărbat care sforăia la ușa de la intrare. Apoi s-a îndreptat în direcția biroului din Dublin al Randolph Media și, trecând grăbită prin traficul din centrul orașului, repeta din nou și din nou în minte, după sfaturile lui Louise L. Hay, Voi obține această slujbă, voi obține această slujbă, voi obține această slujbă... Dar dacă nu o voi obține? Ashling nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bărbat înalt, cu părul răvășit, discuta aprins cu o asiatică mititică. Își vorbeau în șoaptă, dar ceva din felul în care o făceau i-a lăsat lui Ashling impresia că și-ar fi dorit să poată urla. Ashling a trecut grăbită mai departe: nu îi plăceau scandalurile. Nici măcar ale altora. Și-a dat seama cât de mult greșise în privința machiajului când a dat cu ochii de recepționeră. Trix - așa scria pe ecusonul său - avea aspectul strălucitor și lucios al unei devotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
despre asta - și de ce nu o sunase mama ei dacă tot era atât de preocupată? De ce trebuia întotdeauna să o sune ea? Dar de ce v-ați despărțit, scumpa mea? Lisa nu știa încă răspunsul exact. Se mai întâmplă, spuse ea grăbită, disperată să încheie subiectul. Ați încercat ceva consiliere? întrebă Pauline reținută, cu teama de a nu dezlănțui furia Lisei. Sigur, spuse ea nerăbdătoare. Ei bine, fuseseră o singură dată, dar Lisa era prea ocupată pentru a repeta experiența. —Veți divorța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
recomandat să încerce la un magazin universal. Și, deși Lisa nu era genul de fată care să viziteze un magazin universal, s-a decis că nu avea de ales. La etajul patru, în departamentul de draperii, a oprit un băiat grăbit care alerga dintr-o parte în alta cu un metru în jurul gâtului. —Vreau să comand niște jaluzele. —Ai venit unde trebuie, o liniști, sigur pe el. Dar când i-a spus ce dimensiuni dorea și ce fel de material, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și imaginea băii masculilor la socoteală - era prea mult. —Bine atunci, oftă el, învins. — Nu seamănă deloc cu a noastră. Jack stătea în prag, privind în baia fetelor de parcă era ceva extraordinar și în același timp înspăimântător. Haide, spuse Ashling grăbită, încercând să ascundă faptul că se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc de la duș, care fusese primit de la o companie producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu rolele. Îmi ajut cu plăcere mama la treburile casnice și sunt fericită când pot oferi cadouri celor dragi. Din păcate, nu-i bucur mereu pe părinții mei cu rezultate foarte bune la școală, pentru că de multe ori sunt neatentă, grăbită și cam obraznică. Dar mai știu că pot fi și mai bună în tot ceea ce fac. Ca dovadă că atunci când vreau pot mai mult, este reușita mea la Concursul „Eminent”, unde am obținut un rezultat foarte bun și miam ocupat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vom fi mai buni. Promitem pentru noi, părinți, prieteni. Promitem verii că ne va găsi, la anul, copii model. Alături de colegi retrăim plăcerea zilelor care tocmai s-au sfârșit, povestim tot ce ni s-a întâmplat în vacanță, vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu totul soarele, și așa cam palid, zburând grăbite în depărtare. Văzându-le, am început să mă întreb către ce locuri minunate se îndreaptă? Cât de lungă le este călătoria? Ce frumuseți văd în drumul lor? Oare cum se vede totul de acolo din văzduhul fără margini ? Dar cum
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mutră de corcitură mexicano-chineză. Acesta dădu din cap a încuviințare și se apropie de mine. Țineam în mână fotografia lui Lee. Am auzit că tipul ăsta ți-a dat ceva bătaie de cap acum câtva timp. Individul aruncă o privire grăbită, după care întrebă: — Cine vrea să știe treaba asta? I-am arătat legitimația, lăsându-l să-mi zărească o fracțiune de secundă și pistolul. Mă întrebă: — Prieten la tine? — Prietenul meu cel mai bun. Corcitul își vârî mâinile sub șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care-i aparțineau numai ei. A venit până în fața mea, fără să-și dea gluga jos, însă de după pânză, privirea ei s-a oprit în ochii mei. Ai o scrisoare, mi-a spus. Apoi s-a întors și a dispărut grăbită în ploaie. Așteaptă, stai! am strigat eu în urma ei, însă ea deja nu se mai vedea acolo. Am multe întrebări, am protestat eu . M-am uitat în jur, încercând să-mi dau seama la ce se referise când spusese că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas era singur. Alarmat, Împăratul se întrebă impacientat: „Unde s-or fi dus ceilalți?“. Din urmă, Chereas se apropia. Împăratul îi auzi pașii grăbiți; într-o fracțiune de secundă înțelese că, după atâtea comploturi dejucate, moartea i se cuibărise în casă. Nu avu timp să se întoarcă încă o dată: o lovitură în spate, o lamă înghețată, pierderea echilibrului, răsuflarea tăiată. Într-o secundă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]