6,255 matches
-
celelalte, așa că ne-am spus că vacanța va fi o pauză bine meritată. Evident că nu ați avea de plătit decît biletele de avion. — Vă puteți chema și prietenii, dacă vreți, spuse Linda. Dumnezeu știe că e loc pentru o grămadă de oameni În casa aia. SÎnt... cîte? se Întrebă ea, Întorcîndu-se spre Michael. Patru dormitoare? Cinci? Micheal dădu din cap aprobator: — Patru dormitoare pe etajul principal, plus o cămăruță de serviciu În spatele bucătăriei, așa că, teoretic, poți invita pe toată lumea. — Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla o făcea să fie un tovarăș de călătorie periculos), iar eu nu Înțeleg rostul risipirii unei grămezi de bani ca să zaci pe o plajă, cînd există foarte multe lucruri pentru care se pot dovedi folositori. Și, deși Înțeleg nevoia de vacanță, de mine, personal, nu s-a prea lipit și n-am simțit-o decît rar, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua de azi. — Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cazul În care ar avea vreo aventură, m-ar pierde, de parcă asta ar fi cea mai rea situație imaginabilă. Și, cu toate astea, cînd s-a Întîmplat, am izbucnit În plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales În postura de grămadă jalnică pe podea. Numai ideea mă lăsa mută. Dar care era rostul? Îmi explicase Fran. Nu știi niciodată cum o să reacționezi la ceva pînă nu ți se Întîmplă. PÎnă În clipa aceea, crezuse cu sinceritate că Își va face bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vacanței. Cu toate astea, zic eu, ridicîndu-mă și scuturînd iarba de pe mine, tot nu-mi vine să cred că nu știam asta despre tine. Lisa se ridică și ea, ascunzînd chibriturile În nodul de la sarong, și surîde misterios. SÎnt o grămadă de lucruri pe care nu le știi despre mine. 19 M-a prins soarele azi și, deși nu mă simt prea bine (certurile cu Dan mă neliniștesc, mă fac să Îmi pierd oarecum echilibrul, Îmi dau sentimentul persistent că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să rezolvăm situația asta. Îmi fac curaj să-i spun că e prea devreme, că nu sînt pregătită să mai Încerc odată, că mai am nevoie de un răgaz, dar, Înainte să deschid gura, el spune: — Au mai rămas o grămadă de lucruri În casă, de care am nevoie și trebuie să discutăm despre Tom, să aranjăm lucrurile Între noi. Știu că am vorbit să vin să-l văd În weekend, dar mă gîndeam să-mi iau, poate, și o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adresa sau care ar putea fi o invitație, o felicitare, o scrisoare sau ceva amuzant care mi-ar face plăcere. Deschid orice care la prima vedere pare oficial și, În cazul În care nu e o factură restantă (primesc o grămadă de d-astea În ultima vreme) care se poate plăti repede și ușor prin telefon sau mîzgălind la iuțeală un cec și Îndesîndu-l Într-un plic autoadresat, Îl plasez Într-un echilibru precar peste teancul deja În pericol să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
găsesc o secretară extraordinar de organizată, care se va ocupa de toate chestiile pe care eu nu le pricep În ruptul capului; Dan se Întoarce acasă. Nici una din variantele de mai sus nu se profilează prea curînd la orizont, iar grămezile mele cresc Încontinuu, așa că procedez la cea mai logică soluție posibilă, În afară de rezolvarea lor efectivă: o sun pe Lisa. Cum naiba de te descurci cu toate astea? — Cu ce? Întreabă ea năucită. — Cu viața! Cu mizeriile pe care oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e și În căutari disperate. Cine ar fi crezut? Chiar dacă Michael și Linda nu sînt socrii ideali, am evoluat mult din vremurile acelea Întunecate. Mi-a luat timp Îndelungat ca să-l iert pe Michael. De fapt, mi-a luat o grămadă de vreme pînă să-l pot privi din nou În ochi. Nici lui nu i se păruse o treabă ușoară. Pe zi ce trecea, am observat că relația lui cu Linda devenea tot mai caldă, ca și cînd aventura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de femeie, probabil ultimii protectori ai satului. Erau din materiale de calitate, și cineva le curățase de glod, încercând să le recupereze. În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau grămezile de pământ, mârâind, atacându-se și mușcându-se. - Nu mai e mult și se-ntunecă, și câinilor li se vor adăuga lupii. Ei știu că, din când în când, câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel mai neîncrezător din lume, cu toate că inima îmi bătea de să-mi sară din piept: - Ești sigur de ceea ce spui? La care el a șoptit, arătându-și ochii cu degetul arătător. - I-am văzut cu ochii mei înlănțuiți claie peste grămadă într-un car acum o lună. Ca să fiu sigur, m-am postat între el și Gundo. - Atunci, reverendissime, aurul ți se cuvine. Nu e drept să ajungă la acel om, chiar dacă el face legea. Folosește-l după cum a dorit cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
animal uscate, care-i făceau să meargă ca și cum ar fi avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu acoperișul plat. Nu avea ferestre, ci doar două găuri pentru fum. Vatra era întocmită dintr-o împrejmuire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă-n brăcinari. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că trebuia să-și petreacă ultimii ani din viață de unul singur. Rabinul Yehuda murise cu o lună în urmă și multă lume venise să rostească o rugăciune pentru el. Am mers la mormântul lui și am văzut că pe grămada de pământ se strânseseră o groază de pietre, semn că fusese vizitat de tot atâția oameni. Taică-meu a dorit să-mi dea amănunte despre averea sa, și am aflat astfel că era mai bogat decât aș fi îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de călduros a insistat cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cred că doar oasele, mușchii și ligamentele pot să te doară, Însă pe el Îl durea inima. Dar fără pastile n-ar fi fost În stare să se ridice. Și trebuia totuși să meargă Înainte. Scoase caseta cu Celentano din grămada de pe bord, voia să audă Io non so parlar d’amore, l’emozione non ha voce, șlagărul acela care-l răscolea pe dinăuntru. Dar când deschise aparatul, o voce dură de femeie Începu să spună: „Ce om ciudat aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimic Împotrivă, sau cel puțin nu spuse. Conducea un Peugeot parfumat, ce mirosea a mentă, și mergea foarte Încet, fără a depăși vreun pic limita de viteză, iar mama era bucuroasă, ca și când ar fi mers pe Lună, nu la o grămadă de pietre, și, la un moment dat, Începuseră chiar să cânte. Când cânta, avea o voce limpede și suavă, care nu semăna deloc cu vocea ei. De câtva timp, În fiecare joi, mergea să cânte Într-un piano-bar, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să pară bătrân sau demodat. Și un semn de carte făcut din piele - În felul acesta, de fiecare dată când va citi o carte, proful Își va aminti de Valentina Buonocore dintr-a treia B. Îi părea că acea grămadă lipsită de formă, dar nelipsită de sens și istorie, o reprezenta pe Valentina Buonocore și pe colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea Încredere În Antonio. Să ierte totul și să meargă Înainte - asta e soluția. A trecut atâta vreme. Iar eu sunt o altă persoană. S-a terminat. Sunt liberă. Chestia cu pensia alimentară..., Încercă Antonio. Trebuie să-ți dau o grămadă de bani. Banii - cuvântul magic pentru fiica Olimpiei. Baba aceea ar jupui un păduche pentru a-i vinde pielea. Bani, bani, bani, copiii noștri au devenit o valută - târfă mincinoasă, te Împușc În cap de Îndată ce te așezi În mașina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ladispoli, știuse că fusese născută pentru scenă. Antonio era foarte mândru că fata lui avea talent.Când vei ajunge vedetă, Îi spunea, eu voi ieși din poliție și voi deveni managerul tău. Vom colinda lumea Întreagă și vom face o grămadă de bani. Iar tu vei fi faimoasă. Îndrăgostiții de douăzeci de ani cred că eternitatea stă după colț. Emma se așeză În mașină. Observă că În spatele scaunului lui Antonio era o canistră plină cu benzină și se Întrebă de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și, oricare i-ar fi fost conținutul, acum nu mai era. Trenul pentru aeroport pleca de la peronul 26, dintr-o zonă izolată a gării. Trecură de chioșcurile de ziare, de postul de poliție, de căruciorul cu apă minerală și de grămada de cărucioare pentru valize. Sarah voi să ia unul, dar Antonio nu-i dădu voie. Ducea el valiza. Cum altfel? Dar nu mai lucrezi? Îl Întrebă Sarah privindu-l mirată. — Mi-am luat o perioadă de vacanță, răspunse Antonio. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din lumea lui Walt Disney. Pe podea, un corp alb chircit. Pare să fie Învelișul unei fantasme. E un capot. Grămada aceea de stofă fără viață Îi provoacă o neliniște surdă. Nu Îndrăznește s-o atingă. Se apleacă să analizeze ceva auriu care lucește pe mochetă. E un cartuș. Și totuși În Încăpere nu este nimeni, iar glasvandul care dă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]