3,545 matches
-
Au fost interzise toate adunările, horele, serbările și nunțile. Rar se obținea autorizație pentru vreo hora, care era de regulă supravegheată de autorități. Jandarmii erau nelipsiți din sat. Într-o duminică din vara anului 1942 aceștia au arestat în plină hora pe toți tinerii prezenți, ducandu-I legați la Onești, sub acuzația că refuză să participe la premilitărie. În primavera secetoasa a anului 1943 a izbucnit un puternic incendiu care, pornind de la casa lui Ghiță Fatu, a fost oprit abia la
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
care de obicei sunt mascați) : colindătorii aruncă boabe de grâu, ovăz, rostind urârea „ Anul nou cu sănătate și la mulți ani”. Alți umblă cu ursul sau capră. Cea mai prețuita datina era crila. Înainte de anul nou tinerii care joacă la hora formează un grup deo 20-30 înși care se deghizează cum sunt rolurile: soldat, ofițer, turc, țigan, fata. Umblatul cu crila se prelungește până a doua zi la prânz, adică în anul următor, stabilindu-se în acest fel legătură între anul
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
manifestările culturale („Armonii de primăvară” de la Vișeu de Sus - festival de literatură și folclor, „Ruptul Sterpelor” de la Bistra - separarea oilor cu lapte de cele sterpe, „Sărbătoarea Narciselor” de la Repedea, „Sus pe Valea Vaserului” - festival dedicat țipțerilor din Vișeu de Sus, „Hora la Prislop” - Pasul Prislop, Borșa, „Serbările Zăpezii” de la Borșa, „Serbările Vișeului”) și religia; înscrie arealul în aceleași coordonate ale etnicității maramureșene. Economia zonei este bazată pe exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, turism (bisericile de lemn, rezervațiile naturale, „Mocănița de pe
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de învățătorul George Bocu din Șistaroveț, la sfârșitul lui iulie 1893 și a fost publicată mai întâi în „Foaia poporului”, fiind apoi preluată și popularizată și de alte publicații românești din Transilvania. Autorul versurilor a copiat și adaptat textul după „Hora lui Roman”, scrisă de Iosif Vulcan și publicată la Pesta în revista „Gura satului” în anul 1870. Hora era dedicată jurnalistului Alexandru Roman, predecesor al lui Vasile Lucaciu în lupta pentru drepturile românilor ardeleni. Cântată individual sau în grup, instrumental
Doina lui Lucaciu () [Corola-website/Science/326331_a_327660]
-
Foaia poporului”, fiind apoi preluată și popularizată și de alte publicații românești din Transilvania. Autorul versurilor a copiat și adaptat textul după „Hora lui Roman”, scrisă de Iosif Vulcan și publicată la Pesta în revista „Gura satului” în anul 1870. Hora era dedicată jurnalistului Alexandru Roman, predecesor al lui Vasile Lucaciu în lupta pentru drepturile românilor ardeleni. Cântată individual sau în grup, instrumental sau vocal, devenise simbol al luptei pentru eliberare și emancipare națională a românilor din Transilvania, aflată între anii
Doina lui Lucaciu () [Corola-website/Science/326331_a_327660]
-
în grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt "hora, sârba, învârtita, călușul" și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii. În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
publiés à l'étranger : 1. Le mégléno-roumain de nos jours, Balkan-Archiv, Helmut Buske Verlag, Hamburg, 1990, 295 pages. 2. Meglenoromana astăzi, Academia Română, București 2002, 400 pages. 3. Tratat de dialectologie românească (ouvrage collectif), Craiova, 1985, 1000 pages. 1. Cântece și hore de rusalii comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
șase coloane la mijlocul fațadelor, cu rezalite, încununate cu frontoane triunghiulare, prin care au loc intrările laterale în clădite.. Sala teatrului, aflată la mijlocul clădirii, are o configurați circulară, acoperită cu o cupolă, suprafața căreia a fost pictată cu imaginea dansatorilor unei hore, după schițele pictorului L.P. Grigorașenco. Lojele și balcoanele repetă configurația sălii, fiind dispuse perimetral, în care se ajunge printr-o scară monumentală cu trei rampe și scări aflate la colțurile pătratului circumscris sălii de patru. Două intrări laterale secundare, amplasate
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
Ion Matache („Eu ți-am spus de mii de ori”). Un merit deosebit îl are în promovarea unor tinere talente cum ar fi Sofia Popa, dar mai ales, Ileana Constantinescu, și în realizarea primelor înregistrări pe discuri standard ale celebrei hore „Perinița”. O etapă de vârf artistic pentru Victor Predescu a coincis cu turneele „Ciocârliei” în Albania, în 1956, cu Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu și Ion Cristoreanu iar în 1959 în Iugoslavia, cu Orchestra de muzică populară Radio. În 1967 „Ciocârlia
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
a uni cele două case ducale spaniolă și portugheză. Căsătoria a avut loc în 1633 și Dona și-a susținut soțul în răzvrătirea lui împotriva Spaniei, determinându-l să accepte coroana Portugaliei: "Antes rainha um dia" (în unele variante "uma hora) que duquesa toda a vida". ("Mai bine regină pentru o zi decât ducesă toată viața.") În 1640 Portugalia și-a câștigat independența. Familia regală s-a instalat la Lisabona. Regina și-a ajutat soțul în lupta lui pentru recunoașterea diplomatică
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
Printre participanți s-a infiltrat și un colonel austriac (Toma Caragiu) care urmărea discret modul de desfășurare a festivităților. După slujba religioasă din biserică și depunerea unei urne cu pământ din toate provinciile locuite de români, s-a organizat o horă în fața mănăstirii pe muzica tarafului condus de lăutarul Vindireu. Ciprian Porumbescu ia vioara din mâinile lui Vindireu și începe să cânte, uimind asistența cu talentul său. Aflați în drum spre Suceava, pastorul Gorgon (Dan Ionescu) de la Ilișești și fiica sa
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
festivitățile. Cu acest prilej, Ciprian o revede pe Berta, de care era îndrăgostit. Revenit la Stupca, Ciprian Porumbescu face o vizită pastorului Gorgon, care era pasionat de muzică. Colegii lui Ciprian de la Suceava vin să-l ia pe acesta la hora din sat și o invită și pe Berta, dar pastorul refuză să o lase, motivând că așteaptă niște oaspeți de la Cernăuți. Deveniți studenți la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, Ciprian și foștii săi colegi fondează "Arboroasa", prima societate academică din
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
de festivități, discursuri, cântece patriotice și baluri, întreruptă, din când în când, de superbe piese folclorice în interpretarea Sofiei Vicoveanca. Protagonistul e frumos și rece ca un arhanghel, iar Toma Caragiu zugrăvește un obtuz comisar de poliție habsburgic. Secv. rapel: hora din Stupca, explozie de energie populară spartă de poterașii trimiși cu arcanul.”" Regizorul Gheorghe Vitanidis a primit în 1973 Premiul pentru regie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Ciprian Porumbescu" (ex-aequo cu Sergiu Nicolaescu pentru filmul "Ultimul cartuș
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
pentru copii. În Oltenia, doina s-a transmis în cântecul de joc, acesta reprezentând stilul modern. Astfel, în afară de „cântecele lungi”, în Gorj există și cântece propriu-zise (mai senine), la origine tot doine (prin versuri), dar executate muzical pe ritmuri de horă sau sârbă, în tempouri așezate. Interesante și neobișnuite totodată sunt anumite creații proprii cu numeroase referințe la dușmani. Melodia cântecelor de acest fel este una sobră, rece. Acești „dușmani”, ale căror trăsături fizice sunt destul de vagi, sunt „loviți” cu blesteme
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
sfârșesc cu victoria celui „dușmănit” și cu biruința lui asupra vrăjmașului. Din mulțimea de jocuri, distincte de altădată - „"brâul”", „"târcolul”, „ungurica”", „"șchioapa"”, „"rustemul"”", „bordeiașul”", „"frunza”"... - gorjenii le-au păstrat astăzi doar pe cele mai populare și cu circulație mai extinsă: „"hora de mână”" și „"sârba”". Hora este legată de actele rituale din cursul nunții, dar și de alte ocazii în care comunitățile simt nevoia să se solidarizeze (sau mai degrabă: tradiția le impune să se solidarizeze). Sârba este manifestarea energică, explozivă
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
și cu biruința lui asupra vrăjmașului. Din mulțimea de jocuri, distincte de altădată - „"brâul”", „"târcolul”, „ungurica”", „"șchioapa"”, „"rustemul"”", „bordeiașul”", „"frunza”"... - gorjenii le-au păstrat astăzi doar pe cele mai populare și cu circulație mai extinsă: „"hora de mână”" și „"sârba”". Hora este legată de actele rituale din cursul nunții, dar și de alte ocazii în care comunitățile simt nevoia să se solidarizeze (sau mai degrabă: tradiția le impune să se solidarizeze). Sârba este manifestarea energică, explozivă chiar, a acestei solidarizări. Toți
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
reprezentați. Ceilalți, care nu sunt de altfel mai prejos, provin din localități în care au existat cândva nuclee lăutărești relativ puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia țăranului de destindere la hora satului, în zilele de sărbătoare ori se impunea prezența lor cu ocazia momentelor importante din viață: la botez, la nuntă și chiar la înmormântare. Ei erau organizați în bande, tambe sau în tarafuri, care purtau numele capului formației. Aceasta era
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
politică complexă cu Sfântul Imperiu Roman, Mieszko fiind prieten, aliat și vasal al lui Otto I, plătindu-i tribut pentru partea de vest a teritoriilor sale. Acesta a purtat războaie cu slavii Polabian din Saxonia Răsăriteană (Gero în 963-964 și Horo în 972) și cu cehii. Victoriile asupra lui Horo și Wichmann i-au permis lui Mieszko să-și extindă posesiunile sale din Pomerania de vest în imediata apropiere a râului Oder. După moartea lui Otto I, și apoi după moartea
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
aliat și vasal al lui Otto I, plătindu-i tribut pentru partea de vest a teritoriilor sale. Acesta a purtat războaie cu slavii Polabian din Saxonia Răsăriteană (Gero în 963-964 și Horo în 972) și cu cehii. Victoriile asupra lui Horo și Wichmann i-au permis lui Mieszko să-și extindă posesiunile sale din Pomerania de vest în imediata apropiere a râului Oder. După moartea lui Otto I, și apoi după moartea lui Otto II, Mieszko l-a sprijinit pe Henric
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
bun fotbalist și voleibalist. Bun instructor de formații artistice, inclusiv regizor de teatru. De altfel, toți frații lui cântau la diferite instrumente, într-o formație intitulată „Taraful fraților Lucan”, fiind invitați să cânte la nunți, cumetrii și mai ales la horele de hram. Fratele lui, Vasile, cânta la vioară, Dragoș - la contrabas, iar Filaret - la trompetă.” Iuri Lucan s-a stins din viață în decembrie 2001, în locuința sa din Suceava, lăsând în urmă o operă complexă și amintiri de neuitat
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
Santini Aichel, un arhitect boem care a combinat arhitectura barocă borrominiecă cu elemente gotice în construcție și decorațiuni. În 1719, când Biserica Romano-Catolică a declarat limba lui Ioan din Nepomuk „incoruptibilă”, s-a început lucrul la o biserică în Zelená hora, unde viitorul sfânt fusese educat. Ea a fost sfințită imediat după beatificarea lui Ioan în 1720, deși construcția a continuat până în 1727. După o jumătate de secol, forma acoperișului a fost modificată în urma unui grav incendiu. Biserica, cu multe finisaje
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de "„Între Chietri”", loc în care, din vremuri imemoriale, urcau Junii din Șcheii Brașovului în Miercurea Paștilor pentru a desfășura ritualul aruncării buzduganului și a juca hora junilor. Azi acest eveniment tradițional al șcheienilor este cunoscut sub numele de "„Coborârea Junilor în Cetate și urcarea la Pietrele lui Solomon”" fiind realizat de "Uniunea Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi". in parteneriat cu Primăria Municipiului Brașov. Ziua
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
al Brașovului. Grupurile de "Junii Tineri, Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori" și "Albiori" coboară călare din Șcheii Brașovului și defilează pe străzile din centrul vechi al Brașovului, după care urcă la "Pietrele lui Solomon", unde, după aruncarea buzduganului și Hora Junilor începe o petrecere în aer liber. Manifestarea culturală are loc în fiecare an în "Duminica Tomii", prima duminică după Paști. Reportaje
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune” al lăutarilor bucureșteni, într-o modestă casă
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
dat examenul de absolvent al Conservatoriului pe scena Ateneului Român, interepretând partea solistică a Concertului nr. 1 pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini, pentru care i s-a acordat Premiul I. Printre „bisurile” executate, a strecurat și compoziția proprie „Hora staccato”, care i-a adus nemurirea. După doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice, Grigoraș Dinicu a apărut ca solist al acestei formații. Deși dornic să-și continue studiile de muzică cultă, cu micul salariu primit
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]