3,912 matches
-
din "Casa del Citarista" (azi în Museo Archeologico Nazionale, Napoli). Nunta cu Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
s-a născut la 19 aprilie 1932 în Medellín, oraș din Columbia (America de Sud). La vârsta de 12 ani, un unchi al lui îl înscrie la o școală de toreadori, unde rămâne timp de doi ani. Începând din anul 1948, publică ilustrații pentru ziarul ""El Colombiano"" din Medellín. Frecventează cafeneaua ""Automatica"", unde ia contact cu avangarda artistică columbiană, printre care scriitorul Jorge Zalamea. Se mută mai târziu la Bogotá, apoi, în 1951, pleacă în Europa, la Paris și se dedică studiului vechilor
Fernando Botero () [Corola-website/Science/298240_a_299569]
-
bizantine în cultura și arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol cel Mare", păstrat la Viena, sau Capela Palatină din Aachen, care amintește de "Bazilica San Vitale" (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum și Capela Sankt Michael din Fulda, în stilul bisericii "Santo Stèfano Rotondo
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în chip decisiv. Aceasta se referă la caracteristicile de stil în arta și arhitectura din timpul împăratului Otto III (983-1002), sub influența antichității și a Bizanțului, pentru obținerea unei ""Renovatio imperii Romanorum"". Aceste influențe s-au exercitat mai ales în ilustrațiile de cărți, artizanat și în arhitectură (Capela Sf. Bartolomeu din Paderborn, Germania). Descoperirile geografice au schimbat radical concepțiile asupra lumii. La 12 octombrie 1492, Cristofor Columb debarcă pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas și descoperă, astfel, America. În același
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
1881). Pentru ultima oară participă la "Salon" în 1880, cu "Galateea" și "Héloise". Joris-Karl Huysmans se arată în mod repetat încântat de opera lui Moreau, pe care-l va pomeni cu "Salomea" în romanul său din 1884, "À Rebours". Ciclul ilustrațiilor "Fabulelor" este desăvârșit în 1886, cuprinzând între timp șaizeci și cinci de acuarele. În același an termină polipticul "Istoria umanității". În 1888 este ales membru al "Academiei de Arte Frumoase". Apare des în cercurile simboliștilor și predă începând cu anul 1891 pictura
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
prin 1945, debutând la Salonul Oficial din 1946. A expus cu discontinuitate, în special grafică aplicată, atât în țară, cât și peste hotare. A obținut Medalia de bronz la expozițiile internaționale ale cărții din 1965 și 1971 de la [[Leipzig]] pentru ilustrația volumelor: "Țiganiada" de [[I. Budai Deleanu]] și "Poezii" de [[George Coșbuc]]. A realizat câteva lucrări de artă monumentală în București și la [[Costinești]], precum și lucrări de natură ambientală la [[Muzeul Militar Național]]. De proveniență din târgul de pe Cricov este inginerul
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
(n. 18 noiembrie 1906, Craiova - d. 28 decembrie 1997, București) a fost un pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți. Prin originalitatea, măiestria și realismul ei profund, arta lui și-a câștigat o mare prețuire în țară și peste hotare. A studiat pentru scurtă vreme (1926) la "Școala Națională de Arte Frumoase" din București, dar nu a obținut
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
medalie de aur la o expoziție internațională la Varșovia. În 1956, Baba a însoțit "Jucătorul de șah" și alte două picturi la o expoziție din Veneția, apoi a călătorit împreună cu tablourile la expoziții din Moscova, Leningrad și Praga. A desenat ilustrații pentru romanul cu țărani al lui Mihail Sadoveanu, "Mitrea Cocor". În 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictură la "Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu" din București și a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
un ton negativ. De asemenea, creatorul reclamei trebuie să utilizeze cuvinte memorabile și atrăgătoare. În sfârșit, formatul reclamei influențează atât impactul acesteia cât și costul ei. O unică schimbare a designului reclamei poate avea o influență hotărâtoare asupra efectului său. Ilustrația este primul lucru pe care-l observă cititorul și de aceea ea trebuie să fie suficient de expresivă pentru a-i atrage atenția. Apoi titlul trebuie să-l determine efectiv pe om să citească reclama. În fine, textul, care este
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
costisitor, amarantul. Legea Cocardei Naționale din 1831 nu specifica nuanța de roșu, fapt pentru care a fost criticată de Joachim Lelewel, și nici Legea Stemei și Culorilor Naționale din 1919. În 1921, Ministerul Afacerilor Militare a publicat o broșură cu ilustrații ale drapelului Poloniei și ale altor simboluri naționale care utilizau un roșu închis, apropiat de carmin. Broșura nu era însă o sursă oficială normativă și a fost publicată doar în scop informativ. Nuanța de roșu a fost reglementată pentru prima
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
În prefață, Poe le-a numit „fleacuri”, care au fost modificate fără permisiunea sa. Publicările ulterioare ale poemului au inclus desene realizate de ilustratori bine cunoscuți. „Corbul” a apărut în anul 1858 într-o antologie britanică dedicată lui Poe, cu ilustrații de John Tenniel, cunoscut pentru realizarea ilustrațiilor din "Alice în Țara Minunilor" ("The Poetical Works of Edgar Allan Poe: With Original Memoir", London: Sampson Low). Poemul a fost publicat independent, cu xilogravură de Gustave Doré în 1884 (New York: Harper & Brothers
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
care au fost modificate fără permisiunea sa. Publicările ulterioare ale poemului au inclus desene realizate de ilustratori bine cunoscuți. „Corbul” a apărut în anul 1858 într-o antologie britanică dedicată lui Poe, cu ilustrații de John Tenniel, cunoscut pentru realizarea ilustrațiilor din "Alice în Țara Minunilor" ("The Poetical Works of Edgar Allan Poe: With Original Memoir", London: Sampson Low). Poemul a fost publicat independent, cu xilogravură de Gustave Doré în 1884 (New York: Harper & Brothers). Doré a murit înainte de publicare. În 1875
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
ediție franceză, cu text în limbile franceză și engleză, a fost publicată cu litografie de Édouard Manet, fiind tradusă de poetul simbolist Stéphane Mallarmé. Mai mulți artiști ai secolului al XX-lea și al secolului al XXI-lea au creat ilustrații bazate pe poem, inclusiv Edmund Dulac, István Orosz și Ryan Price. Poe a scris poemul ca o povestire, fără să creeze o alegorie sau să cadă în didacticism. Tema principală este cea a devotamentului veșnic. Naratorul este prins între dorința
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
în care s-a internat pentru o banală verificare de rutină a vezicii biliare a avut multe neconcordante privind orele dinaintea decesului. Averea estimată după moartea acestuia a ajuns la 702 milioane de dolari. Debutează că grafician de reclame, execută ilustrații pentru jurnalele de modă și decorează vitrinele magazinelor. Este remarcat destul de repede, începe să fie apreciat, frecventează cercurile înalte și expune în galerii de modă. La începutul anilor șaizeci, Warhol se apucă de pictură, ceea ce nu înseamnă totuși că se
Andy Warhol () [Corola-website/Science/298174_a_299503]
-
ajutat la dezvoltarea producției de ceramică în orașul irakian Samarra, dând obiectelor un luciu metalic. După secolul X, sub dominația Fatimizilor din Cairo au fost realizate primele sculpturi din fildeș, reprezentând figuri umane. Selgiucizii din Anatolia au produs manuscrise cu ilustrații extraordinare. Cele mai vechi covoare înnodate erau țesute manual în Konya, capitala Selgiucizilor. În secolele XII-XIII, au înflorit miniaturile în Irak. Operele literare, științifice și istorice aveau ilustrații elaborate minuțios. Datorită mongolilor, motivele asiatice, cum ar fi florile de lotus
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
din fildeș, reprezentând figuri umane. Selgiucizii din Anatolia au produs manuscrise cu ilustrații extraordinare. Cele mai vechi covoare înnodate erau țesute manual în Konya, capitala Selgiucizilor. În secolele XII-XIII, au înflorit miniaturile în Irak. Operele literare, științifice și istorice aveau ilustrații elaborate minuțios. Datorită mongolilor, motivele asiatice, cum ar fi florile de lotus, animalele mitice și pâlcurile de nori, au intrat în tezaurul de forme ale artei islamice, în special în arta persană. Fabricarea sticlei s-a dezvoltat în perioada mamelucilor
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Peter Bander van Duren, codirectorul unei mici edituri. În timpul întâlnirii, Pratchett a menționat că scrisese un manuscris, "The Carpet People". Bander van Duren și partenerul său de afaceri, Colin Smythe (de la Colin Smythe Ltd Publishers), au publicat cartea în 1971, ilustrațiile fiind realizate chiar de Pratchett. Cartea a avut parte de puține recenzii, dar pozitive și a fost urmată de romanele science fiction "The Dark Side of the Sun" (1976) și "Strata" (1981). După ce a trecut prin diverse funcții în activitatea
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
scrise de Terry Pratchett și Phil Masters, ele oferind și o serie de detalii legate de operele Lumii Disc. Prima dintre cele două cărți a fost relansată în luna septembrie a anului 2002 sub numele "The Discworld Roleplaying Game", cu ilustrații de Paul Kidby. Universul "Lumii Disc" a stat și la baza a numeroase jocuri video pentru Sega Saturn, Sony PlayStation, Philips CD-i și 3DO, precum li pentru calculatoarele cu o platformă DOS sau Windows. Cele mai notabile dintre ele
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
Păsările noastre și legendele lor", Editura "Socec et CO", Biblioteca pentru toți, București, 1931, 125 p. 36. "Păsările poporului român", ediție îngrijită de Ion Pillat, Editura "Cartea românească", București, 1942, 48 p. 37. "Legenda ciocârliei", redactor responsabil I. Ricus și ilustrații de Popescu Udriște, Editura "Tineretului", București, 1964, 48 p. 38. "Legendele păsărilor", ediție îngrijită de Mihai Cărăușu și Orest Tofan, Editura "Junimea", Iași, 1975, 171 p. 39. "Basme din Țara de Sus", ediție îngrijită de Mihai Cărăușu și Paul Leu
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
astăzi. În timpul războiului de treizeci de ani din 1648, întreaga scriere a fost furată de armata suedeză și în prezent este păstrată la Biblioteca Națională din Suedia, la Stockholm. Manuscrisul mai este cunoscut sub numele de "“Biblia Diavolului”" datorită unei ilustrații din interior, cea mai veche imagine a înfățișării Diavolului descoperită până acum. Este considerată cea de-a opta minune a lumii. "" are coperta din lemn, acoperit de piele și decorat cu ornamente metalice. Având 89 de centimetri înălțime, 49 centimetri
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
că ar fi piele de măgar) de la un număr de 160 de animale. Textele au fost scrise pe două coloane a câte 106 rânduri fiecare. Manuscrisul a fost scris și decorat (decorațiuni fiind considerate atât inițialele scrise diferit cât și ilustrațiile reprezentând Raiul, dar și portretul Satanei) de un singur artist. Nu a mai fost găsită nicio operă de-a acestuia și nici nu se știe nimic despre pregătirea sa profesională. Codexul a fost creat într-o mănăstire benedictină din Podlažice
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
000 de exemplare). În tabelul de mai jos sunt descrise elementele seriei în relație cu figura din dreapta. Textele sunt redate în grafia originară. Colița, în valoare de 20 de lei, îl reprezintă pe domnitorul Vlad Țepeș alături de hrisovul său. Descrierea ilustrației este: „hrisovul dat de Vlad Țepeș la 20 septembrie 1459”. Colița este imprimată pe hârtie velină de culoarea alb-murdar, fără filigran. În anul 1959 s-au publicat următoarele cărți non-literare dedicate orașului București:
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
de istoria și teoria filmului la IATC, considera că prin acest film "„Andrei Blaier își dă propria măsură de cineast ajuns la maturitate: el se arată a fi capabil de o lectură filmică a textului lirico - epic, care depășește simpla ilustrație și se identifică aproape cu interpretarea în tonalitate personală, originală, a conținuturilor literare”". Deși Blaier nu se ridică ca regizor la nivelul la care ajunsese Zaharia Stancu ca scriitor, filmul "Prin cenușa imperiului" "„se ridică în câteva momente, ca film
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
roman cu tentă patriotică al romancierului francez Jules Verne. Scris în 1894, el a fost publicat în foileton între 1 ianuarie și 15 iunie 1896 în "Magasin d'éducation et de récréation", apoi în format cartonat în același an, conținând ilustrații realizate de Léon Benett. Romanul face parte din seria Călătorii extraordinare. Autorul își exprimă neliniștea în fața progresului înregistrat în domeniul explozibililor, lucru care transpare deja (dar cu o tentă umoristică) din "De la Pământ la Lună" și care se afirmă în
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
apreciată nu numai artistic, ci și din perspectiva funcției sociale pe care a avut-o și încă o mai are și astăzi. El a privit istoria ca o reprezentare a prezentului și viitorului prin prisma trecutului. Picturile sale nu sunt ilustrații istorice, ci, mai degrabă, ele sunt o expresie puternică a atitudinii artistului față de lume. Jan Matejko în toată activitatea sa ulterioară părăsirii tematicii biblice, s-a concentrat pe principalele subiecte din istoria Poloniei și pe identificarea surselor de documentare în vederea
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]