3,882 matches
-
Bene-merenti" clasa I de facto dr. în filozofie și magistru al artelor liberale, dr. utrinsque juris, membru al Academiei Române, rector magnificus al Universității de Iași, membru al Societății geografice din Paris, prezident al ilustrei Societăți "Junimea" și al multor altor ilustre și învățate societăți membru, membru al Societății filozofice din Berolin, redactor en chef al jurnalului " Timpul", director al institu[tu]lui pentru înalte învățături al regelui moldav Vasile Lupu, șef al partidului conservator din România, director al răspînditul[ui] organ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
NIMIC FĂRĂ ȘTIREA DOMNULUI] 2255 Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea Domnului. 348 {EminescuOpXV 349} ["FIRMA... "] 2255 Firma Cafeneaua din Dealul-Mitropoliei la "Ghioaga plumbuită" ["METANIILE... "] 2255 metaniile mișcare cu degetele de urât [DOI DANEZI ILUȘTRI] 2255 Cant - danez Schopenhauer - danez 349 {EminescuOpXV 350-357} {EminescuOpXV 358} [RECUPERAREA PĂMÎNTULUI RĂZEȘESC] 2255 Un răzăș, când își cere pământul lui înapoi, își cere nu numai pământul (p), ci și veniturile lui (dobînzi la dobînzi) pe ani câți l-a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția lor, mulțimea era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi zise cu blândețe. E necesar pentru imperiu. Știa prea bine că senatorul Asiaticus hotărâse deja care dintre marile familii avea să ajungă la putere, în dauna celorlalte, și încerca să-l oprească. — Roma îți cere să alegi, din familiile ilustre, fata cu care te vei căsători... Împăratul, amintindu-și scârbit de infantila Junia Claudilla și jocurile egoiste cu sclavele adolescente ale Antoniei, declară brusc: — Nu voi lua alături de mine o copilă. Augusta va fi o femeie. Și niciodată n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecare zi, până în anul 49; chiar și scrierile istorice ale lui Plinius Caius Secundus, „cel Bătrân“, mort în timpul erupției Vezuviului. Ne lipsește în întregime cartea lui Tacitus care povestește despre tânărul împărat. Pentru noi, toate aceste nume alcătuiesc o bibliotecă ilustră, cu rafturile devastate. Scrierile care s-au păstrat au supraviețuit de-a lungul veacurilor, sculptate în piatră, însă în cópii ale unor cópii ale altor cópii, selectate fără control sau traduse execrabil în întunecatele secole medievale, în biblioteci bizantine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să aplaudăm pe toată linia curiosul sentiment de venerație al terbililor avangardiști de la «Insula» pentru ilustrele noastre mumii”. Peste aproape un deceniu, în panorama „Contribuțiuni sumare la cunoașterea mișcărei moderne de la noi” (în unu, nr. 33, feb. 1931), M.H. Maxy consemna retrospectiv „prima încercare a chinuitului Armand Pascal cu «Insula» pînă la apariția trupei din Vilna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trăsură cu regina Marii Britanii. Nici măcar unii președinți ai SUA, nu a avut privilegiul pe care l-a avut micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
avea să-i aducă și ea pe lume cât de curând un copil... Un băiat, bineînțeles, întări el, pe care de mult hotărâse să-l boteze Ovidiu, că orice român adevărat era musai să-și boteze toți urmașii cu numele iluștrilor strămoși de la Roma! Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
văzu, în acea zi memorabilă, răsplătite toate eforturile îndelungi și tenace de până atunci. Pe lista candidaților admiși, numele Teodorescu Victor figura pe un foarte onorant loc al cincilea, ceea ce, ținând seama de faptul că băiatul nu era fiul vreunui ilustru profesor și că mai avusese și ghinionul de a rata admiterea cu un an mai înainte, era cu adevărat un mare succes. Trecând încă o dată peste felul său mai puțin sentimental de a fi, Sever își felicită călduros discipolul, urându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-lea o biserică de tipul unei bazilici, menită să-i atragă spre creștinism pe pelerinii care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor păgânilor, pentru a le reda În limba noastră. Expert În alchimie și mare cunoscător de limbi străvechi, ca de altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru expert În ambele Drepturi, continuă el, Îndreptându-și degetul spre un chip cu trăsături ascuțite și echivoce, ca ale unei vulpi. Bărbatul răspunse cu o plecăciune ceremonioasă. — În serviciul Curiei romane, Îmi Închipui, zise Dante, Încercând să Își ascundă răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult, dacă și-ar fi permis să observe fie și fugar portretele atârnate pe perete, figuri mai mult sau mai puțin ilustre ale familiei Ster. Chipurile cu adevărat dragi doamnei Ster se găseau În camerele mari de jos. Grave sau surâzătoare, Întrețineau printr-o studiată așezare a tablourilor o stranie impresie de comunicare. O reuniune familială animată, Întreruptă doar de vreo apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe care, provocator sau naiv, l-au numit Măhaci, În amintirea dezastrului de la 1526. Seria ilustră a bărbaților din familia Moduna continuă cu Vasile. Freiter, filler și zuckfiller În armata imperială, primar țărănist apoi mai bine de 15 ani, Vasile Moduna a murit de pneumonie În anul 1941 fără să vadă Bucureștiul, ceea ce nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui Oscar Cramm, regele tinichelui - e moartă de extrem de multă vreme. Mult înainte să mă nasc eu, bineînțeles. Dacă ilustrul meu strămoș, Nicholas Deggle, ar mai fi în viață, sunt sigur că el ar ști exact la ce te referi. A scos un zâmbet superb. Ca și Deggle, Vultur-în-Zbor și-a adus aminte. — Atunci, a spus el, pot să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În nas cu recepționerul. Avea aceeași față ilustră de iepure prost. M-a privit vădit surprins, apoi, luându-și binecunoscuta mină profesională, m-a Întrebat sec, măsurândumă din cap până-n picioare: Ce dorește domnul meu? Aș vrea să știu dacă doamna cu care-am urcat - vă amintiți, desigur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi, după Barbey d’Aurevilly și Baudelaire, o „instituție vagă, eternă”, un stil „atemporal”, un fel de genotip occidental, un ideal de umanitate. O utopie, decretează dandylogia contemporană. Iar dandy-i Înșiși nu pregetă să Își găsească rădăcini mitice, genealogii ilustre, „certificate de noblețe”. Alcibiade sau coada tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste a dandysmului ar putea Începe, după unii, cu Alcibiade, frumosul discipol al lui Socrate, și cu acea coadă tăiată a câinelui. Despre nobilul atenian, istoricii (Xenofon mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Lade găsesc de cuviință că poți face senzație și călărind grațios un cal de curse sau conducând cu mână sigură atelaje. Așadar, o adevărată artă de a fi bărbat altfel. Să nu uităm că acest gen de pasiune are antecesori iluștri, Începând cu Alcibiade. Și, chiar În epoca despre care vorbim, un celebru reprezentant În Lord Byron. Cum se poate Împăca Însă eleganța cu scuipatul birjăresc pe care acești ruffians Îl practică din același spirit de frondă, faptele ce urmează ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
explicăm reacția de apărare a unei clase Întregi pe care Brummell o reprezintă - burghezia -, conferindu-i aură și stil aristocratic, nimic nu poate lămuri până la capăt gloria cuiva care, În condiții similare, „ar fi devenit un alt Falstaff. Cel mai ilustru dintre dandy avea, cu siguranță, un farmec cu totul special, din păcate greu de perceput În zilele noastre. Paradoxal, chiar această aparență strălucitoare, enigmatică și contradictorie a stârnit cele mai surprinzătoare interpretări și a stat la originea mitului. Ambiguitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
masculine). În afară de revigorarea acestor lăcașe, mai apare În capitala Angliei Încă un fenomen ce stimulează avântul dandysmului. Din 1815 până spre 1848 intră pe piață, lansată de editorul Henry Colburn, seria de cărți fashionable: romane, memorii, unele semnate de autori iluștri, cele mai multe Însă ale unor scriitori minori. Toate cu un imens succes de public, toate mizând pe dezvăluirea culiselor lumii bune, dar mai ales pe ațâțătorul personaj care le străbate: dandy-ul. La editura lui Colburn apar și volumele lui Bulwer-Lytton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strădaniilor, fondează, În 1833, o societate pe model și cu nume englez, „Jockey Club”. Firește că nu toți membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club sporește aura oricărui Leu. Între ilustrele figuri, contemporanii și-i amintesc pe contele Demidoff, pe Charles Laffitte, fiul excentric al marelui bancher, angloman impenitent, pe Eugène Sue Însuși. Cu circuit extrem de Închis, „Jockey Club”-ul francez Îi va refuza candidatura lui Alfred de Musset, dar Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ajunși aici, nu ar fi lipsit de interes să vedem cum se manifestă dandy-i decadenți și În alte părți ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au În jur de 25 de ani; Proust - 29, Gide - 31, D’Annunzio - 37, Arthur Symons, prietenul lui Beardsley și discipol al lui Walter Pater - 35. Atât Franța, cât și Anglia Își trimit peste granița veacurilor două dintre cele mai ilustre figuri, singurele despre care se spune că Întruchipează În secolul XX „adevăratul spirit dandy”: Robert de Montesquiou, care În 1900 are 45 de ani și va mai trăi Încă 21, pentru ca, prin des Esseintes sau Charlus, să se eternizeze ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de grația veacului al XVIII-lea. Dandy-ul dansează cumva menuetul: eleganța devine o formă a moralei, gustul - o formă de politețe”1. Fraze care, fără să se refere și la dandysmul englez, par să Îl descrie prin unul dintre iluștrii săi reprezentanți, Max Beerbohm. Cum arată o zi din viața „noilor” dandy? Aparent, fără mari preschimbări (În raport cu ceea ce se Întâmpla, să spunem, cu zece, cincisprezece ani Înainte). Doar elementele de decor și accesoriile sunt diferite. Acești bărbați continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și mărețe”. Își exaltă propria generație „plină de speranțe”, plină de patriotism și credință În Dumnezeu, „hrănită cu aspirațiuni Înalte”. Într-o altă scrisoare recunoaște că la Început „mulți tineri petreceau o viață de trândăvie și de disoluțiune”, chiar nume ilustre. Numai că, mobilizați de duhul Întemeierii unei țări moderne, „s-au pus serios pe studii și au adus mai În urmă țării servicii Însemnate”. „Multe idei moderne am Împlântat În spirite; multă rugină am curățat de pe mulți.” Ion Ghica trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
arbitrul eleganței bucureștene”, care moare la datorie, În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu marile familii Ghica, Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Șuțu, ba chiar, după mamă, legat direct de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]