5,812 matches
-
își dădu cu părerea: — Cei care se fofilează la înrolare ar trebui deportați în Rusia sau împușcați. Nu, împușcarea e o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu ce. Aia da, pedeapsă! Vocea lui Madeleine se înăspri, imitând perfect accentul mexican: — O secure e mai buonă, nu? Polițistul are un partener. Rezolvă nește chestii pentru mine - nește bilețele pe care n-ar fi trebuit să le las unei fete nu tocmai co-mo-secade. Tipul îl bate pe tăticu’ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni erau așezate pe podeaua colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o batistă Întărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând astfel un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe masa de telefon. Era o masă de ocazie, nu cu mult mai mare decât un timbru poștal, cu un telefon jegos fără fir pe ea și un carnețel micuț pe care scria „MESAJE“. O scrisoare era prinsă de lemnul imitând mahonul, sub unitatea de bază a telefonului. Avea pe ea sigla Consiliului Orășenesc Aberdeen: trei turnuri, Înconjurate de ceva care semăna cu sârma ghimpată, pe un scut purtat de doi leoparzi furioși. Foarte regal. Era anunțul pentru muncă În folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
domnise mulți ani pentru că fiecare gest al său fusese gândit îndelung. — Germanicus, în schimb, a murit tânăr. În gura ei, cuvintele acelea erau înspăimântătoare. Gajus înțelese că ascundeau o amenințare mortală; într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese că era singurul mod de a o păstra și de a supraviețui. Dar, zise în încheiere, a fost primejdios de nerăbdător și a murit atât de tânăr... Gajus nu reacționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de ceea ce întreaga curte observă imediat, și anume că Nevius Sertorius Macro își împinsese soția în brațele tânărului Gajus. (Îl legase pe tânărul acela de el prin mijlocirea soției sale Ennia, imitând iubirea - „uxorem suam Enniam imitando amorem iuvenem inlicere“, avea să scrie cu demnitate Tacitus.) — Toți spun, șoptea Helikon zâmbind încurcat, că tu și Ennia... Zâmbea și Gajus, și-i răspundea că nu exista leac pentru plictiseala de pe insulă, dacă lăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi, întrucât afecta direct și palpabil consumul claselor sărace. Riscaseră o revoltă fiscală; apoi oamenii se resemnaseră; din temporară, taxa devenise permanentă. Și, cum se întâmplă de obicei cu taxele, fusese mărită. Iar de-a lungul secolelor avea să fie imitată cu entuziasm și sporită. Însă tânărul Împărat descoperise enorma putere a poziției sale și, într-o dimineață, imediat după ce se trezi, spuse: Să acționăm, fără prea multă vorbărie. Și aboli taxa respectivă. Pentru sărbătorirea acestei prevederi, emise o monedă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pe timp de iarnă. Și mai rău fu vara, când văzură, scandalizați, că purta veșminte de in egiptean, ale cărui pliuri complicate, fixate de un fier fierbinte, împiedicau stofa să se lipească de piele. Floarea tineretului din Roma îl imita cu entuziasm; era o răzbunare eliberatoare, explozia unei identități proprii. Senatorul Lucius Arruntius declară indignat că fiul său îi spusese: „Eu nu pot să mă îmbrac ca tine“. Iar el, încercând să facă apel la o imposibilă justificare rațională, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
propuse ca senatorii să-și redobândească vechile puteri, să se refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
retrăgea undeva În pădure, Într-o izolare totală, ca să studieze zile Întregi cum se mișcă și ce fac insectele; Întrebat de ce nu studiază viața oamenilor, a răspuns (era actor) că n-are nevoie să-i studieze, pentru că nu el Îi imită pe aceștia, ci, invers, Întrucât teatrul este cel care face viața; așa pot spune și eu că literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc (adică ce scriu eu!), vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-i studieze, pentru că nu el Îi imită pe aceștia, ci, invers, Întrucât teatrul este cel care face viața; așa pot spune și eu că literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc (adică ce scriu eu!), vor să fie ca Hamlet, ca Don Juan, ca Romeo, ca Francesca sau ca Beatrice; de aceea, eu (când spun „eu”, nu știu dacă o spun În calitate de autor, actor, personaj, instanță auctorială etc., pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orbecăim fără să ne dăm seama unde ne aflăm și, din când În când, un pliu ne aruncă afară pentru un rol extrem de meschin, extrem de mărunt, că nici nu observăm că repetăm pe altul și nu știm nici pe cine imităm), totul a mai fost Încercat; nu ne rămâne nici o șansă, decât aceea de a recita textele altora; fără să vrem, suntem memorați de o cultură care ne in-formează fără s-o știm, ne in-tertextualizează fără să Înțelegem; Într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seamă că suntem În Europa. Am devenit deșteaptă, ca să vezi! Eu Misoginule, Mă refer, În orice fac, la sistemul tău de a gândi; acum observ că ai rămas În mine definitiv. Nu văd nimic, nu spun nimic fără să te imit pe tine, fără să te copiez În literă și spirit. Am crezut că am scăpat de teroarea ta, fugind În străinie, dar nu reușesc să mă smulg din păienjenișul puterilor tale de stăpân. Tu rămâi mai puternic, oricât Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scris falsifică“ (p. 362) -, pe de altă parte, se precizează că „doar cuvântul material, el este viu, se reîntregește, se umflă de viață“; de aceea, „literatura este cea care face viața, și nu viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc“ (p. 14). După cum există o subordonare a scriiturii În raport cu celelalte coduri, tot astfel există o supraordonare a lecturii (polivalente) În raport cu scriitura = act de Închidere, de mortificare a existenței. Pentru această izotopie a lecturii, ni se oferă, ca interpretant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ghemuise și agita frenetic arma, încercând să cuprindă cu privirea fiecare centimetru al sălii. Niciun semn de vreo prezență străină, fie că ar fi fost vorba de criminal sau de ostatica acestuia. Apoi privi la stânga, unde Nancy Ausonio se oprise imitându-i gesturile. - Unde naiba a dispărut? șopti aceasta din urmă. Franciscovich clătină din cap. Observă apoi mulțimea de scaune aranjate cu grijă în rânduri paralele. Câteva din ele erau dărâmate. Dar nu semănau deloc cu o baricadă - mai degrabă fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bună, continuă el întorcându-se către Kara. Mulțumim. Deși ar fi trebuit ca măcar unul din noi să se gândească și la asta mai devreme. Rhyme o urmări cum își trage poșeta pe umăr. O poșetă urâta după părerea lui, imitând fără prea mare succes pielea de zebră. Va scăpa de el, va fugi înapoi în lumea normalității, luând cu ea acea privire și acel zâmbet. E în regulă, Kara. Stai liniștită. Spune-i schilodului ce știi și apoi poți pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de la Secția 9, însărcinat cu siguranța acestei părți a orașului. Tocmai atunci termina o convorbire la telefonul mobil. Acesta ateriză în buzunarul de la piept al bărbatului, care exclamă: - Te uită și la asta! - Mda, te uită și la asta! îl imită Sellitto. Ai idee cum a scăpat? Victima a sunat singură la 112, iar mașina de intervenție probabil a fost aici în mai puțin de 10 minute. - Ba chiar în 6 minute, ținu să precizeze detectivul. - Eram în două mașini, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cătușele care îi înlănțuiau picioarele. Avocatul său îl salută din cap pe procuror - doi adversari care se respectau, dar erau circumspecți unul față de celălalt - și părăsi la rândul său zona securizată. La câteva minute distanță, Grady, Bell și Sachs îl imitară. - Nu prea arată a monstru, observă Sachs. Care sunt capetele de acuzare mai exact? - Un agent de-al nostru care lucrează sub acoperire la un depozit de arme a aflat despre un complot în spatele căruia credem că s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
semn din cap. - Acolo. Lângă piciorul patului, cu fața la mine. E în stânga mea, aproape de ușă. - Ce postură adoptase? - Postura? Nu știu. - Încearcă. - În fața mea. Își tot agita mâinile. Ca și cum ar vorbi în public. Sachs se ridică în picioare și încercă să imite poziția descrisă. - Cam așa? - Mai aproape. Se apropie de Rhyme. - Uite. Această încercare de reconstituire avu într-adevăr rezultate. - Încă un lucru... A vorbit despre victime. Spunea că nu a avut nimic personal cu ele. - Nimic personal. - Le-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care le-ar putea fi de folos. O Echipă de Cercetare a Dovezilor Fizice, împrumutată de la FBI, cerceta locația din clădirea de birouri în care Hobbs Wentworth se împușcase, iar tehnicienii de la Washington încă mai analizau fibrele și vopseaua ce imita sângele, descoperite de Sachs în subsolul Centrului de Detenție. Ce mai putea face Rhyme pentru a descoperi ce plănuia Weir? Un singur lucru. Decise să încerce ceva ce nu mai făcuse de ani de zile. Rhyme însuși porni pe teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu m-aștept la nimic. Ascultă, fir-ai să fii! NU MĂ AȘTEPT LA NIMIC - doar îți spun ce e de spus, pentru numele lui Dumnezeu. Atunci nu mai face asta! Nu-mi spune „ce e de spus“. Acum îl imita, plângând pe jumătate, dar reușind totuși să-l imite în felul acela insuportabil în care o făcuse când el începuse să-și folosească vocea de avocat. Știam că asta înseamnă doar mai multe probleme. —TACI, FEMEIE! TACI ȘI-ASCULTĂ! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fii! NU MĂ AȘTEPT LA NIMIC - doar îți spun ce e de spus, pentru numele lui Dumnezeu. Atunci nu mai face asta! Nu-mi spune „ce e de spus“. Acum îl imita, plângând pe jumătate, dar reușind totuși să-l imite în felul acela insuportabil în care o făcuse când el începuse să-și folosească vocea de avocat. Știam că asta înseamnă doar mai multe probleme. —TACI, FEMEIE! TACI ȘI-ASCULTĂ! M-am ghemuit afară, lângă ușă, acoperindu-mi fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]