3,535 matches
-
o promulgă”. Al doilea moment: cel care reușește să facă distincția între binele subiectiv (legat de intenția omului) și cel obiectiv (legat de voința lui Dumnezeu) este Toma de Aquino. După doctrina sa, prima regulă a legii naturale constă în imperativul „fă binele și evită răul!”, iar pe baza acestuia, „binele moral constă în orientarea fundamentală spre Dumnezeu”, în timp ce „răul moral există numai atunci când se răspunde în mod negativ la chemarea absolută a lui Dumnezeu”. Această primă regulă are nevoie de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe Nietzsche să considere Cartea Apocalipsului ca pe o „explozie a spiritului de răzbunare” este pasajul în care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18). Așa cum afirma Richard Hays, în această carte nu aflăm imperativul de a-i iubi pe dușmani. Atunci, cine este dușmanul? Dușmanul a fost mereu considerat ca demoniac, pentru că se opune acțiunii lui Dumnezeu și mântuirii pe care Dumnezeu o realizează. Dumnezeu se manifestă ca un Dumnezeu drept, ce-i pedepsește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și eficientă a modului de conducere, să nu se mai manifeste ezitările, greșelile de care nimeni nu se face responsabil! În Uniunea Europeană, acestei exigențe interne de schimbare i se adaugă exigențe externe: gestionarea injoncțiunilor paradoxale produse de competiția generalizată și imperativele liantului social, necesitatea de a face față și a depăși inconvenientele excluderii sociale, de a varia scările intervenției în funcție de problemele ce apar pe teren (nu doar cele identificate în ședințele partidului din care face parte primarul). Sociologul M. Crozier constata
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care tehnicieni și oameni politici pregăteau punerea la punct a reformelor sociale, organ al reflecției cvasioficiale a republicanilor moderați, Muzeul social 1, creat în 1894, pleda, alături de mișcarea municipală, în favoarea unei politici de extindere rațională a orașelor, care viza "trecerea imperativului dezvoltării industriale în pacea socială, înaintea securității politicii financiare și a prosperității micilor burghezi"2. De asemenea, prima tentativă de planificare urbană pariziană (1900-1920) se caracteriza prin desfășurarea conflictelor între municipalitatea pariziană și companiile private concesionare ale serviciului public (gaz
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ce avea să caracterizeze producerea în masă de locuințe sociale în anii 1950. Formați în spiritul ideologiei pavilionare, Jules Siegfried și majoritatea promotorilor locuinței sociale erau convinși la început că locuința individuală cu grădină este modelul ideal al locuinței populare. Imperativele economice și funciare au făcut însă necesară punerea în practică doar a locuinței colective. Au fost luate totuși precauții de separare a muncitorilor unii de alții. Astfel, la congresul internațional asupra HBM ținut la Paris în 1889 se preciza că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
industrie, noțiunea de politică urbană prinde contur. În anii 1960, odată cu exodul rural și cu necesitatea de a mări capacitățile de primire ale orașelor, problema dezvoltării urbane va deveni coloana vertebrală a modernizării societății franceze și cheia adaptării sale la imperativele pieței internaționale. Cât despre muncitori, la sfârșitul secolului al XIX-lea ei nu identifică deloc, în problema urbană, mizele fundamentale legate de intrarea societății într-o fază de industrializare intensivă. Va trebui să se aștepte ca dezvoltarea economică să le
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
accesul la o locuință nouă sau veche, cumpărată sau închiriată, la prețul pieței. În contextul crizei de locuințe, acești neourbani, angajați și muncitori aspirați de creșterea metropolitană, trebuiau să facă față unor situații critice. Pentru puterile publice a devenit un imperativ să construiască masiv locuințe populare, veghind în același timp ca prin chiriile percepute să nu se ajungă la revendicări salariale majore, care ar fi putut influența costurile de producție ale întreprinderilor. Din 1954 până în 1974, construcția masivă de mari ansambluri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a proceda astfel, în a concepe ca necontradictorii preocupările lor cu exigențele democratice"164. Problematizarea orașului în condițiile amenajării teritoriului este în mod special ilustrativă pentru grija de a instaura un nou mod de acțiune publică, unul coerent cu respectarea imperativelor de modernizare a societății. Apare faimoasa distincție între administrarea ca misiune și administrarea ca gestionare, care idealizează această reînnoire administrativă ca însușire a unui nou mod de a conduce. Îi datorăm lui Edgar Pisani meritul de a fi propus doctrina
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașului, a prestigiului, a rangului său tinde să devină argumentul ultim chiar și în cazul celor mai oneroase arbitraje în care e implicată municipalitatea. Mai mult decât prin intervenția economică propriu-zisă, competiția între orașe a ajuns să se traducă în imperativul integrării imaginii în conceperea acțiunilor din diferitele sectoare ale politicii urbane. Astfel, opțiunea orașului Rennes pentru metrou părea să dovedească în primul rând preocuparea echipei municipale de a promova imaginea unui "oraș inteligent", iar nu de a răspunde nevoilor de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale locuitorilor. Acest calificativ de planificare urbană, în schimb, nu se aplică decât cu foarte mare greutate operei imense a lui Haussmann, aceasta neglijând impactul lucrărilor sale asupra locuitorilor din capitală și periferie. Invers, la ora "proiectului orașului", raportarea la imperativele igienei și salubrizării care caracterizau "poliția orașului" rămâne mereu de actualitate: numeroase operațiuni de renovare urbană se revendică astăzi de la acestea. Experiența muncitorilor din Paris sub Haussmann, progresele în privința igienei publice și câștigurile în materie de confort aduse unui sit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
măsură are azi șanse sigure să displacă majorității personalului politic. Ea este totuși necesară, dacă ne gândim că orașele pot deveni cei mai siguri aliați ai transformării și redresării statului social. Temei orașului contra statului ar trebui să-i opunem imperativul stabilirii de relații politice între oraș și stat. Aceasta nu înseamnă că dispariția înfruntărilor dintre aceste două instanțe ar fi de dorit. Miza este mai curând aceea de a ajunge la o reglare a diferendelor prin negociere și deliberare, care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
naționale. Activitățile sunt concepute astfel încât să valorifice atât abordarea modernă a textului literar și nonliterar, dar și utilizarea corectă a elementelor de construcție a comunicării, și capacitatea comunicativ funcțională. La sfârșitul fiecărei activități, elevii au propuneri pentru lectura suplimentară - un imperativ care facilitează dezvoltarea orizontului de cunoaștere și înlesnește folosirea cuvântului, în orice situație. Îmi doresc ca elevii mei să găsească în paginile acestei cărți, bucuria de a citi, necesitatea de a exersa pentru a fi mai buni și a ajunge
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
realizare a) stabilirea calendarelor de activitate eficiente, inclusiv a momentelor și obiectivelor-cheie, și respectarea perioadelor de raportare b) evaluarea și luarea în considerare a efectelor deciziei asupra întregului spital și modificarea planurilor, dacă �� este necesar c) stabilirea unui echilibru între imperative și planuri d) urmărirea satisfacerii celor mai înalte standarde de calitate e) utilizarea eficientă a programului de lucru prin folosirea timpului de lucru numai în vederea realizării sarcinilor de serviciu f) realizarea sarcinilor de serviciu în timp util, real și oportun
EUR-Lex () [Corola-website/Law/196471_a_197800]
-
generale) se întocmesc documente de sinteză (bilanț, contul de rezultate, anexa la bilanț), care oferă o imagine sintetică și retrospectivă a situației patrimoniului întreprinderii. Contabilitatea financiară se adresează prioritar celor care finanțează, folosind un limbaj formalizat și normalizat, cu prezentarea imperativului obligativității, fiind puternic influențată de aspectele juridice și fiscale. Alocarea resurselor în interiorul întreprinderii, pentru atingerea unui scop definit, respectiv a unui rezultat, necesită o analiză din partea managerilor întreprinderii. Aceste analize se concretizează în informațiile furnizate decidenților de contabilitatea de gestiune
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
suma algebrică a cheltuielilor corespunzătoare unui element definit în cadrul unei rețele contabile”. Acest element poate fi un produs, o operațiune sau o funcție. Opțiunea în legătură cu tipul de cost calculat se face în funcție de activitățile întreprinderii, de structura sa tehnică, precum și de imperativele sale de gestiune. Conform Planului Contabil General Francez, costul se definește prin trei caracteristici independente una de alta (schematic, cele trei dimensiuni ale costului sunt redate în figura 13). *Câmpul de aplicare; *Momentul calculului; *Conținut. Legislația actuală din țara noastră
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
această natură: V.2. Controlul bugetar Se apreciază că singura cale de realizare a rezultatelor economicofinanciare scontate, în cazul în care nivelul prețurilor de vânzare este stabilit prin concurență sau prin reglementări normative, este reducerea costurilor totale. Pentru realizarea acestui imperativ se impune supravegherea riguroasă a randamentelor factorilor de producție. Așa se explică dezvoltarea pe care au luat-o în prezent controlul de gestiune și instrumentul său privilegiat, contabilitatea analitică, de care nu s-ar putea lipsi, astăzi, nici o întreprindere mai
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
asupra necesității încheierii cât mai urgente a unui tratat cu Vaticanul; el motiva această urgență pe de o parte prin faptul că unirea Basarabiei cu România impunea o nouă reorganizare a diecezelor catolice din Moldova, iar pe de altă parte imperativul contracarării creșterii influenței maghiare asupra Bisericii Catolice din Vechiul Regat 273; mai sublinia faptul că "riscăm să nu-l căpătăm (Concordatul) mai târziu, dacă ungurii ajung mai puternici decât sunt astăzi"274. Nu s-a concretizat nimic însă până la sfârșitul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de anunț a fost lansat în data de 23 noiembrie 1913 și se referea la constituirea unei "Asociații a Catolicilor din București, indiferent de limba maternă ori de naționalitate. Se specifica necesitatea unei vieți sociale, moderne și intense a catolicilor, imperativul unei acțiuni de întrajutorare, dorința de a ține conferințe pe teme de istorie și religie, răspândirea cărților și a publicațiilor catolice etc"443. Episcopul Netzhammer s-a ocupat personal de inființarea acestei organizații, instituind un comitet de inițiativă format din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și comitetul central și că episcopatul cehoslovac i-a încredințat această sarcină episcopului auxiliar din Praga; în schimb, în altă parte, fără a se constitui un comitet, și-a asumat sarcina preparativelor Acțiunea Catolică, sau o societate pentru presă"855. Imperativul punerii în aplicare a acestei adrese trimise de organizatorii de la Vatican a fost asigurat prin aluzia referitoare la importanța acordată de Papă evenimentului 856. Lipsa de organizare și de promptitudine a ierarhilor catolici români a dus însă la întârzierea pregătirilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
clerului a fost considerată vitală pentru reușita proiectului, laicii având un rol secundar: "fără concursul deplin, ba chiar autoritar unde împrejurările îl vor cere, al Înaltului Cor Episcopesc, ideea este sortită pieririi chiar înainte de a se încerca realizarea ei"911. Imperativul obținerii acordului episcopilor din țară (indiferent de rit), a surprins două caracteristici ale modului de organizare a Bisericii Catolice din România și a viziunii asupra presei: faptul că a existat o individualizare pronunțată a episcopiilor și diecezelor, fără o colaborare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și regională, argumentând, exprimând și răspunzând la întrebarea care se referea la locul și rolul presei în cadrul Bisericii și al societății, dar mai cu seamă al epocii sau al realităților contemporane. Fondarea acestui cotidian a fost argumentată ca fiind un imperativ al timpului și al societății contemporane: "oricine simte și vede că atmosfera în care se formează tineretul nostru intelectual de azi, viitorii sprijinitori și susținători ai intereselor bisericii noastre, nu mai este același în care s-au crescut generațiile trecutului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ierarhilor: "Trebuința unui organ care să le hrănească mintea și inima cu hrană sănătoasă și zilnică, să le susțină și să le încurajeze convingerea creștină catolică în mijlocul oricăror contingențe și neajunsuri, se impune, după a noastră modestă părere, ca un imperativ categoric de primă necesitate, pe care, dacă nu-l vom realiza la timp, grea răspundere va apăsa conștiința și numele nostru al tuturor celor de azi în fața generațiilor de mâine. Deci cotidian catolic român în capitala țării, cu sprijinul tuturor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în cadrul noului stat impunea guvernelor de la București adoptarea unei legislații care să permită armonizarea formelor de organizare a structurilor ecleziastice, precum și conviețuirea pașnică a credincioșilor minoritari cu cei aparținând Bisericii dominante în stat. Guvernele românești au considerat ca pe un imperativ politic necesitatea stabilirii relațiilor diplomatice cu Vaticanul și a negocierii unui concordat prin care să se reglementeze problemele legate de defășurarea activității Bisericii Catolice în România (același lucru îl dorea și Vaticanul, însă din alte considerente)1027. Stabilirea raporturilor cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
etnică ce-și imaginează că poate domina prin falsificarea vieții publice a populației majoritare a unei țări. Iar românii au fost întotdeauna majoritari în regiunile în care au trăit. Iată de ce ortodocșii uniți erau convinși mai mult ca oricând de imperativul creștin, care ne obliga să trăim în pace cu toți locuitorii țării cu drepturi vitale ale poporului român. Din acest motiv, din șapte publicații care preconizau înțelegerea cu guvernul de la Budapesta, nu au fost decât două conduse de uniți și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
lui C. (Către cer, Piscul) urmărind mai degrabă grandoarea, prometeismul, exteriorizarea eroică; întrebările lui, deloc dubitative, sunt ale unui personaj esențialmente afirmativ, cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]