5,035 matches
-
tehnica origami, tombole. De asemenea, am ținut ca măcar o parte din exponate să poată fi admirate de vizitatori într-un loc de prestigiu al Iașului, „Sala Pașilor Pierduți”. Nu a fost ușor, ba dimpotrivă. Ironii din partea unora, neîncredere sau indiferență din partea altora... Dar și implicarea unui număr mare de oameni. Dincolo de toate, a fost o muncă de echipă, cu sacrificii și dăruire. Din echipă au făcut parte atât cadre didactice și nedidactice, cât și elevi și părinți. Impresionant a fost
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Loredana Țară () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1865]
-
mașina numai când nu ploua; altfel, doar cu căruța sau tractorul; din punct de vedere social, Lunca se prezenta ca un sat arhaic; peisajul însă mi s-a părut mirific în sălbăticia lui milenară și contrastând puternic ca estetică cu indiferența și inerția oamenilor. Dar nu despre aceasta voi vorbi. Alături de casa Elenei era o căsuță sărăcăcioasă, alcătuită dintr-o singură cameră și un antreu (tindă, cum se spune la țară). Pe când noi tăifăsuiam, la un moment dat am auzit gălăgie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia dintre ele, dar nu se putea decide pe care. Indiferența Rimei în fața stării lui de euforie îl făcuse să uite de ea o clipă. — Nu știam că te interesează atît de mult astfel de lucruri, zise ea cu o undă de neplăcere, apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Perfect, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o clipă îi trebui lui Thaw să o observe și să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr ele. Era blondă și îmbrăcată într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea îi va remarca indiferența superioară. Holul era ca un acvariu, luminat oblic de luminatoarele din acoperiș. Pe un perete de la un capăt, era o placă din marmură cu un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despre adevăratele îndatoriri ale unui conducător văzîndu-l cum petrece o după-amiază întreagă proiectînd un nou rezervor sau o nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei doar atunci cînd le salva și-i invidia deseori pe ticăloșii care le puteau umili sau tortura. Din pricina rangului pe care îl avea, era imposibil să-și imagineze că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se depărtară cu indiferență. Femela, fiind mai zburlită, își rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o depresie cenușie, intră în rîndul format pe terenul de joacă. în clasă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici nu știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului și-l întrebă: — Duncan! I-ai dat lui Ruth un pumn în stomac? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să capete putere. Dacă reușește, scopul lui va fi la fel ca al meu: să manavreze lucrurile cît se poate de amiabil. Singurii lui dușmani vor fi oameni ca tine... bebelușii. — Nu sînt bebeluș. — Ești. Surzenia ta la argumente raționale, indiferența față de obiceiuri decente și demnitate personală, un egoism atît de colosal și instinctiv că nici măcar nu e capabil să se observe pe sine, toate acestea te fac să fii pe-aproape de un adult bebeluș, un gen pe care care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capricios și imposibil de cuprins în totalitate al viețuirii mele obișnuite. Când mă trimiteau mai târziu în tabere și excursii, sau cu cine știe ce alte ocazii de îndepărtare de casă, ai mei nu mai știau cum să-și arate indignarea în fața indiferenței mele față de ei. "Ți-a fost dor de noi?", mă tot întrebau, la care răspundeam întotdeauna, sincer și naiv, "Nu". "O să pierzi în viață cu purtarea asta a ta", repeta obidită mama, adăugind: "N-am pomenit așa copil respingător", înțelegînd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sărea-n ochi și, dacă nu erai din aceeași lume, te lăsa fără suflare: haine vechi de decenii, dinți de metal, ochi tulburi de țărani îndobitociți de trudă. Femeile stăteau pe vine ca și bărbații, lângă cîte-un gard, lăsând cu indiferență să li se vadă picioarele păroase și chiloții rupți. Banii ce se iveau în mâini din când în când erau la fel de șifonați și uzați, îmbătrînițî de sărăcie, ca și cei pe la care treceau. Cîte-o fetiță-n rochie roșie de cârpă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se lega, într-o viață aveai lucrurile, în alta culorile lor, în alta umbrele lor, în alta detaliile lor, în alta sensul lor, în alta emoția lor. Într-o viață aveai voluptatea, în alta oroarea, în alta puterea, în alta indiferența. Doar când mandala era completă te trezeai, căci însăși mintea ta era mandala. Una dintre vieți fusese totuși diferită de toate celelalte, așa cum într-o icoană sfântul se detașează de simbolurile ce-l înconjoară. Căci în această viață era el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În prezent, nu există o evidență riguroasă a medicilor care au lucrat după război la Lespezi. Vom enumera o serie de nume de medici care au muncit pentru sănătatea oamenilor, cu toate că au avut de luptat cu urmările războiului sau cu indiferența autorităților. Doctor Ana Pascal, căsătorită Ițco, apoi Mitrofan, absolventă a U.M.F. Iași în 1950, a fost prima femeie medic pediatru din Lespezi, până în 1953. Doctor Tuldy Moscovici, născut la Lespezi, este fiul negustorului Lupu Moscovici, ale cărui case se mai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
asta blestemată... Să nu-mi spui mie că el crede. Să nu-mi spuneți nici măcar că voi credeți! Vă simt pe toți. Și știți ce emanați când vă gândiți la Sfântul Augustin cel Nou? Stinghereală. Nu mânie. Nu credință. Nici măcar indiferență. Nu! Percep stinghereala pe care v-o trezește trădarea zilnică în care trăiți. Așa că să nu-mi vorbiți mie de credință. Abatele știa că întrucîtva Aloim avea dreptate. Chiar și așa însă, erau adevăruri care era mai bine să rămână
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nici acum nu înțelegea de ce Radoslav îi fusese preferat pentru a conduce Abația. Ura pe care i-o purtase de multă vreme se transformase de-a lungul anilor într-un fel de dispreț pe care și-l exterioriza afișând masca indiferenței. Cel de-al treilea bărbat era un frate abia trecut de Noviciat, care urma să opereze sonda psi. Și-apoi, peste doar câteva zile, să moară într-un accident tragic, așa cum pățiseră sute de operatori înaintea lui, jertfindu-și viața
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
consfătuirea aceea scurtă trase concluzia condamnării sale la moarte, înțelegând totodată că execuția, din cine știe ce motive, fusese doar amânată, nu suspendată. Acum, pe neașteptate, i se oferise ocazia mult dorită. Ridicându-se de pe piatra sa, căută în jur cu prefăcută indiferență și, constatând că în acel moment nimeni nu-l supraveghea, își spuse că venise clipa: acum ori niciodată. Făcu un pas înapoi, cu mare grijă, apoi încă unul și încă unul. Mintea îi lucra febril; după câte își amintea, capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între vociferările comesenilor, îl ascultă, cu toate acestea, cu atenție și desigur nu pentru că ar fi interesat-o acele subiecte. După ce-l văzuse expunându-se în adunare și luptând împotriva asasinului tatălui său, ea trecuse, în ceea ce-l privea, de la indiferență la un soi de entuziasm orb, iar în timpul banchetului, ochii săi aprinși își regăseau strălucirea doar privindu-l pe el. Cu toate acestea, căută să nu-și încrucișeze privirea cu a lui, deși încercă - însă cu multă precauție - să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viața în mănăstire se retrăseseră din proprie voință ori se lăsaseră convinși de el cu argumentele potrivite. Nu fusese ușor nici să o pună în practică, fiindcă Inisius se răzvrătise, opusese rezistență, fără să reușească, însă, să străpungă zidul de indiferență care se ridicase de acum în jurul său. Până la urmă, fusese nevoie să fie luat și dus până la poartă: de treaba aceasta trebuise să se ocupe, cu o blândă fermitate, robustul Gomerius. Inisius rămăsese trei zile să patruleze în jurul zidurilor sihăstriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsea ajunsă pe culme. La expoziția Societății Tinerimea, văzusem peisagii din Dobrogea de el, în pinacoteca din Iași erau două, trei tablouri mari ale lui de care se vorbea cu superlative, cu toate acestea, eu priveam arta lui cu totală indiferență. Mai târziu, în străinătate, am dat de lucrări ale unor pictori mari ale căror nume nu sunaseră niciodată în urechea mea, de exemplu El Greco, Monticelli, de care m-am apropiat imediat cu toată înțelegerea ca și cum ar fi fost cunoștințe vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
soluție. Nimic mai simplu. Trebuie să ne cerem scuze domnului profesor.” La auzul cuvintelor Danei, câteva dintre noi am fost oarecum rezervate, gândindu-ne cine va face acest lucru și pertinența cărui cuvânt va trece ascultată, dincolo de acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
soluție. Nimic mai simplu. Trebuie să ne cerem scuze domnului profesor.” La auzul cuvintelor Danei, câteva dintre noi am fost oarecum rezervate, gândindu-ne cine va face acest lucru și pertinența cărui cuvânt va trece ascultată, dincolo de acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Poartă preda Rusiei și gură Sulina, pentru că în urmă tratatului de la Adrianopole (1829) și cel de-al treilea braț să treacă sub stăpânire rusă, evidențiind stăruința politicii sale privind înlăturarea totală a turcilor de la Dunăre; dar aceasta nu putea lăsa indiferență Austria, care chiar în 1829 punea bazele primei societăți de navigație cu aburi pe Dunăre pentru transportul pasagerilor și mărfurilor,28 ceea ce a dus la încheierea, în 1840, a primei convenții de navigație pe Dunăre între aceste două puteri. Dar
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
împrăștiat sarin. Totuși, nu înțeleg de ce atunci când s-a căutat vinovatul, l-au acuzat doar pe Shōkō Asahara? Pe vremea când eram la liceu, existau destul de multe dispute în campus sau, mai bine spus, era epoca celor trei non-principii: indolență, indiferență, iresponsabilitate. Nu practicam nici un sport, iar cei care nu se înscriau într-un club erau liberi să facă lucrurile care le plăceau. Dacă se întâmpla ceva, nu primeai un sprijin moral. Omul e slab, deci are nevoie de ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu recunoștință pentru darul ce ni se oferă, indiferent de valoarea lui materială vom atrage datorită atitudinii noastre interioare și mai multe daruri. E foarte importantă atitudinea pe care o ai atunci când primești un dar. Deoarece dacă tu primești cu indiferență darul, fără deschidere, fără să mulțumești Divinului pentru ceea ce ți-a dat, te închizi interior , blocând o energie care ar trebui să curgă firesc, micșorând astfel posibilitatea de a mai primi în viitor. Deoarece darul ce vine spre tine e
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]