4,930 matches
-
operă. Ca și cum creditul acordat executantului ar înlocui in extremis preocuparea elementară a execuției. Astfel, imaginea se inaugurează ca un semn anonim, traversat de un sens care-l anulează; accede la glorie dobândind o semnătură și deci o autonomie; recade în indiferență când valorile de creativitate iau locul valorii proprii a creațiilor. Atunci, printr-un fel de tresăltare vitală, ea s-ar întoarce la începuturi pentru a se simplifica din nou ca semn. Așa cum există o epurare a sentimentului religios care împinge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cot, interstițiu, vale, estuar, răscruce: doar locul strâns, retras ține cald, produce căldură, diferență. Energie. Viață. Eclectismul colecțiilor de muzeu, unde fetișul din Insula Tonga stă față în față cu ultimul Buren, cu un Stella la mijloc, nu provoacă decât indiferență. Răceală și politețe. Dincolo de un anumit grad, deschiderea compasului golește de sens marile noastre retrospective artistice. Există o informatică și o știință mondiale. În schimb, o spiritualitate globală nu există, cum nicio estetică mondială. Cu excepția enciclopediilor, când totul s-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a strategiilor necesare în mod rațional și goana de pe o zi pe alta a practicilor de informare în masă. Televiziunea (care, în teză, îi mobiliza pe cei indiferenți), ștergând diferențele dintre toți actorii scenei audiovizuale, devine aici un factor de indiferență civică (iar în Statele Unite, unde campaniile electorale tind să se reducă la spoturi publicitare plătite de treizeci de secunde, abținerea este masivă). De asemenea, instrumentul care în teză împărțea responsabilitatea se transformă aici în factor de iresponsabilitate. Prea preocupat de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Franța. Dar n-aș putea vedea niciodată miile de ani de istorie prin care aceasta pată ocru și verde pe fond negru constituie o țară: o singularitate imaterială și decisivă. 11 Când totul se vede, nimic nu mai are valoare. Indiferența față de diferențe crește odată cu reducerea valabilului la vizibil. Vizibilitatea ca ideal poartă în ea un distrugător virus al asemănării. Toate idealurile particulare se aliniază pe rând după porțiunea de umanitate dotată cu cea mai mare vizibilitate socială. Astfel, limba celui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin care ea se poate dărui nu doar celor care o slujesc prin tradiție ori din obișnuință, ci și celor care doresc să o cunoască. Dialogul nu înseamnă renunțarea la propria tradiție, așa cum nu înseamnă nici condamnarea celorlalte tradiții sau indiferența față de ele. Riscurile unei asemenea deschideri sunt, din perspectiva stabilității politice a oricărei doctrine, foarte mari: de fapt, o asemenea comunicare conduce, în manieră creatoare, la o reînnoire inevitabilă și deci la o renaștere a mesajului religios și spiritual, care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a programului generator de plăcere (succesul acțiunii). Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de plăcere (succesul acțiunii). Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și scena, confundate în mod voit în Fiul nelegitim. Dacă salonul este un spațiu real în care cineva povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este un spațiu fictiv în care actorul reproduce de "n" ori, cu indiferența analistului, o situație construită. "...dumneata povestești ceva în societate; emoția îți cuprinde măruntaiele, vocea ți se întretaie, plângi. Ai simțit, spui dumneata, ai simțit și chiar foarte puternic. Sunt de acord, dar te-ai pregătit pentru acest lucru? Nu. Vorbești
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai profund în niște roluri pe care nu le joacă după original, ci după un model destul de bun; și unde toate gesturile sale, toate cuvintele sale nu sunt decât o contrafacere pur mecanică. Cu siguranță, acest al doilea actor, în ciuda indiferenței și răcelii sale, este mult mai de folos teatrului decât celălalt. După ce s-a limitat destul de multă vreme la contrafacere, a cules totuși un număr oarecare de mici reguli, conform cărora învață să acționeze pe contul lui." (întâia Seară) Lessing
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aduce pe scenă personajele reale exact în mediile lor. Este necesar un om de geniu, mai precis. Dacă omul acesta de geniu nu se va naște mai curând, drama noastră istorică va muri, căci ea este din ce în ce mai bolnavă, agonizează în mijlocul indiferenței și glumelor publicului." El condamnă fără drept de apel piesele cu teză, destinate, prin chiar scopul lor demonstrativ, să fie false. Sunt niște "piese enervante. Ele argumentează în loc să trăiască", scrie el în Naturalismul în teatru. Și adaugă: "au mai ales
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică a comicului filosofic de această factură se realizează prin tehnica distanțării comice. Privind lumea ca pe un spectacol, "multe drame se vor transforma în comedie"63, pentru că neangajarea, neimplicarea, obiectivitatea nu pot aduce atingere liniștii noastre, astfel apărată prin indiferență. Dispoziția interioară trebuie să fie plasată într-o zonă medie între pasivitate și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și de aspecte variate ale existenței burgheze (Un scos din pepeni), tratate cu mijloacele deplinei obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că "prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească față de toate acestea, straniu aureolate la lumina zilei, Mona experimentează și teama provocată de metamorfozarea instantanee a inofensivului Miroiu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concepției despre lume și viață sau realității cotidiene, absurdul reprezintă un simptom incontestabil al lumii din secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ordine și indicatorul valorilor sale de semnificare, și valențele constructive în calitate de simbol pentru autoritatea pe care o reprezintă", după formula lui Dufays, care includ atributele vestimentare (el nu aparține vremii lui, într-o poziție similară cu a sfântului), toposul distrării (indiferența la detaliile cotidianului, clișeu antic, din descrierea lui Thales făcută de Socrate), toposul geniului (munca lui e solitară iar condiția sa e a artistului romantic), sau de gradul al doilea, definite ca "ceva ce se știe, dar prin care se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dar, iată că de după creastă apare un lup în alergare... Se oprește și se uită în jur prevăzător... Era un animal mare, sur-roșiatic, privește sfios în jur, pășește prudent, lung, trăgând cu urechea și adulmecând în direcția vântului, cu aparentă indiferență. Se așează pe coadă, asemeni câinelui, întinse gâtul lung și gros spre lună, slobozind un urlet spre cer, tânguitor de-ți frângea inima de jale. Pe boier îl lua cu frig. Anuca, fata pădurarului 153 Pădurarul, simțindu-i spaima, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mergeam pe trotuar vânat de propria umbră am văzut un felinar era strâmb se înfipsese în inima lunii mi s-a părut că rana sângera peste calea lactee noaptea aceea avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus în noaptea următoare am mers din nou acolo luna râdea printre acoperișurile țuguiate iar felinarul strâmb (întins de-a lungul trotuarului) își cerea iertare cu lacrimi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea celor Înjughiați, Înecați, accidentați, Împușcați, arși sau omorâți În bătaie, deși știam prea bine de unde venea această insensibilitate. După ce văzusem atâta moarte pe frontul turcesc și cât timp lucrasem la Kripo, aproape că Încetasem să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tânăr, care avea jumătate din vârsta bătrânei arătând ca o saltea intrată la apă care se afla În fața lui, și mai era și arătos, deși poate ar fi avut nevoie de un bărbierit. Colegul lui era mai puțin direct În indiferența sa: trase zgomotos aer pe nas, Își ridică pe jumătate umerii de mărimea unui umeraș și mormăi lipsit de entuziasm. Numără În tăcere cinci bancnote de o sută de mărci dintr-un rulou din manșeta de la mâna-i osoasă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pământ, cu conținutul scos și apoi pus la loc după o nouă ordine, astfel Încât lucrurile să nu mai fie la Îndemână sau să pară c-ar fi fost locul lor acolo. Treptat, sentimentul meu de nerăbdare s-a tocit de indiferența celorlalți. Foștii colegi ai lui Inge de la ziar au ridicat din umeri și au spus că, de fapt, nu o cunoscuseră chiar atât de bine. Vecinii au clătinat din capete și au sugerat că trebuie să ai o atitudine filosofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea omenesc, înainte de a fi statuia de marmură a indiferenței glaciale ești și tu alcătuit din carne și oase, iar trupul tău nu tresaltă numai la spațiul sacru al bibliotecii ci și, Taci acum! Închid caietul și tac! Dar nu-l vei închide, pentru că vei sta să asculți până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care Lisa a considerat-o mai potrivită în propria baie.) —Lucrezi la Femme de... spuse Calvin aruncându-și privirea peste paginile capsate din fața lui. Patru ani. Se împlinesc patru ani luna viitoare, murmură Lisa, cu un amestec bine calculat de indiferență și încredere. —Și ai lucrat ca editor aproape doi ani? — Doi ani minunați, confirmă Lisa, luptându-se cu dorința de a-și băga degetele pe gât și de a vomita. Și ai abia douăzeci și nouă de ani, se minună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se adapteze la schimbarea de dispoziție, după care a început și ea să râdă. Erau ridicole amândouă! —Dumnezeule, Lisa, nu e ca și cum am vrea același lucru de la el, spuse Ashling, curajoasă. De ce te afectează? — Nu știu, își arătă Lisa indiferența cu o grimasă a buzelor. Presupun că orice fată are hobby-ul ei. 28tc "28" Birourile Randolph Media zumzăiau într-o atmosferă de sfârșit de termen. Era vinerea din iunie ce preceda vacanța bancară (ceea ce o derutase complet pe Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să fâsâie într-un mod ciudat și radioactiv) și la cele zece sticle rămase intacte. Lisa spulberă tăcerea: —Să deschidem alta? întrebă ea inocent, de parcă abia îi venise ideea. — Am putea, presupun, spuse Trix, imitând foarte bine o stare de indiferență. Sigur, de ce nu am face-o? spuse domnișoara Morley, pe care prima cană o schimbase considerabil. Dar, în timp ce Lisa începea să dezvelească dopul, ușa biroului se deschise și toată lumea rămase încremenită. La dracu’! Existau șanse destul de mari ca Jack să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înspăimântate, prada lui preferată; ele trebuiau să vină din ținuturile cele mai îndepărtate și să nu știe nici măcar un cuvânt în latină, fiind destinate să dispară fără urmă a doua zi. Zi de zi, în timpul acelor întâlniri, Gajus dovedea o indiferență inertă, naivă. Era conștient de zâmbetele caustice din spatele lui, surprinse replici pline de ironie mascată și se simți ușurat, fiindcă, dacă toți îl considerau stupid și inofensiv, nu avea să moară. Avea șaptesprezece ani și jumătate, iar viața îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]